Întreabă preotul

Fraților, aşteptăm întrebari de la oricine va dori să adreseze o întrebare legată de Biserică și viața duhovnicească, iar în măsura posibilităţilor, părintele Ioan Plămădeală parohul catedralei “Schimbarea la Față”, împreună cu clericii acestui sfânt lăcaș, căutând la Sf. Scriptură şi Sfinţii Părinți vă va da un răspuns.

1.201 thoughts on “Întreabă preotul”

  1. Galaxia spune:

    Cine şi când a hotărât ce cărţi şi epistole să fie incluse în Biblie?

    1. pmarcel spune:

      21 Epistole:

      14 scrise conform tradiției de Pavel (dacă luăm în calcul epistolele pastorale și Epistola către evrei)
      3 scrise conform tradiției de Ioan
      2 scrise conform tradiției de Petru
      1 scrisă conform tradiției de Iacob
      1 scrisă conform tradiției de Iuda
      Indisputabil autentice
      Romani, 1 și 2 Corinteni, Galateni, 1 Tesaloniceni, Filipeni și Filimon sunt considerate în mod consensual drept autentice.

      Deuteropauline
      Părerile specialiștilor sunt împărțite în ce privește autenticitatea epistolelor 2 Tesaloniceni, Efeseni și Coloseni. Asupra autenticității lor nu există consens științific. De exemplu în 1 Corinteni învierea este în trup, la revenirea lui Isus de la sfârșitul lumii. În Efeseni viziunea asupra sfârșitului lumii este tocmai cea combătută în 1 Corinteni, și anume că credincioșii ar fi deja înviați cu Hristos și ar domni cu Hristos în locurile cerești. Această contradicție îi face pe unii cercetători să creadă că Pavel a scris 1 Corinteni dar nu și Efeseni. Viziunea din 1 Tesaloniceni era că sfârșitul lumii era iminent, putea veni în orice moment, în timp ce în 2 Tesaloniceni „Pavel” le spune tesalonicenilor că sfârșitul nu poate veni încă, deoarece nu s-au petrecut anumite evenimente. Acesta este un motiv de îndoială că ambele epistole au fost scrise de Pavel.

      Pastorale
      Cei mai multi cercetători sunt convinși că Pavel nu a scris aceste epistole (1 și 2 Timotei și Tit). În limba greacă stilul lor și vocabularul folosit sunt foarte diferite de cele folosite de Pavel în epistolele indisputabil autentice, plus că bisericile căror se adresa Pavel în epistolele indisputabil autentice erau comunități charismatice (fiecare credincios contribuia conform darului propriu la funcționarea bisericii), lipsite de conducători, iar femeile aveau sarcini importante în funcționarea acestor biserici (o femeie, Iunia, era considerată de Pavel drept prima între apostoli) în timp ce în epistolele pastorale bisericile au episcopi și diaconi (o întreagă ierarhie), iar femeile nu au voie să joace niciun rol în viața acestor comunități bisericești, trebuind să tacă din gură și să asculte de bărbații lor, pentru a păzi astfel Biserica de rătăcirea diavolească; conform acestei concepții femeile se pot mântui doar prin nașterea de copii.

      Ele sunt considerate creații ale unor discipoli ai lui Pavel la a doua sau a treia generație față de el.
      Epistola atribuită lui Pavel din greșeală
      Epistola către evrei a fost publicată în mod anonim, „deși autorul ei voia să crezi că el este Pavel”. Opinia critică majoritară este că a fost atribuită în mod fals lui Pavel, „deși destui savanți creștini din primele secole ale creștinismului și-au dat seama că ea nu a fost scrisă de Pavel, lucru cu care cercetătorii de azi sunt de acord.”

      Texte necanonice
      A treia epistolă către corinteni (canonică pentru o vreme în Biserica Armeană)
      Epistola către laodiceni
      Epistola corintenilor către Pavel
      Faptele lui Pavel și ale Theclei
      Faptele lui Petru și ale lui Pavel
      Prima apocalipsă a lui Pavel
      A doua apocalipsă a lui Pavel
      Evanghelia lui Pavel
      Predica lui Pavel
      Cartea legărilor șerpilor

  2. Alexei spune:

    De ce nu este bine să ne mărturisim la diferiți preoți, când de fapt mărturisirea se face lui Dumnezeu prin intermediul preoților?

    1. pmarcel spune:

      Este de preferat să ne mărturisim unui singur duhovnic. Nu trebuie să mai menționăm faptul că Domnul este cel căruia ne spovedim, iar duhovnicul este doar un martor. Atunci când ne căim sincer de păcate, această Sânta Taină este valabilă indiferent dacă îl cunoaștem sau nu pe părintele căruia ne mărturisim și indiferent de cât de evlavios este acesta. Însă, este mai bine atunci când preotul își cunoaște enoriașii, când se stabilește o relație de încredere între aceștia.

      Atunci când cineva se îngrijește de viața sa duhovnicească, își găsește un duhovnic cu care va stabili o relație de încredere. Acesta este un lucru foarte important. Atunci când vin la mărturisire persoane necunoscute care vor să se spovedească, trebuiesc întrebați întotdeauna dacă au sau nu un duhovnic stabil. De cele mai multe ori nu au, chiar dacă s-au mai mărturisit înainte și au frecventat biserica. E păcat că oamenii care sunt creștini practicanți nu au făcut un efort să găsească pe cineva care să-i îndrume pe plan duhovnicesc.

  3. Alexei spune:

    De ce creștinii prepară colivă?

    1. pmarcel spune:

      Coliva este o ofrandă adusă de credincioși la biserică spre sfințire pentru ușurarea sufletelor celor răposați, de păcate și scoaterea lor din osânda veșnică. De asemenea, simbolizează Biserica, adică toți creștinii, uniți de aceeași credință în Dumnezeu.

  4. Alexei spune:

    La Liturghie se enunță ectenia celor chemați, cine sunt acei chemați și de ce sunt îndemnați să iasă?

    1. pmarcel spune:

      Denumirea de catehumen vine de la verbul grecesc catiheo care înseamnă a răsuna, a vesti ceva de pe un loc înalt, a chema. În Noul Testament acest termen este folosit cu sensul de a învăţa pe altul prin viu grai. În Biserica primară, termenul de catehumeni este folosit, începând cu Tertulian (secolul al II-lea) pentru a-i desemna pe cei care sunt învăţaţi adevărurile de credinţă în vederea botezului. Din secolul al II-lea în Biserică se dezvoltă instituţia catehumenatului, adică împărtăşirea adevărurilor de credinţă celor ce doreau să devină creştini, în mod organizat, înainte de botez. Catehumenatul atinge apogeul în secolul al IV-lea şi începe să dispară spre sfârşitul secolului al V-lea,
      Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi. Cei chemaţi, ieşiţi. Câţi sunteţi chemaţi, ieşiţi. Ca nimenea din cei chemaţi să nu rămână. – Catehumenii sunt îndemnaţi acum să părăsească biserica deoarece „uşa Hristos şi Împărăţia Sa nu se deschide decât prin botez şi mirungerea cu Duhul Sfânt şi duce la Potirul euharistic”.

  5. Ionuț spune:

    Cum putem să învățăm să ne iubim vrăjmașii? Există practici speciale sau rugăciuni?

    1. pmarcel spune:

      “Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” (Lc.6,31). Iată învățătura succintă a Domnului nostru Iisus Hristos despre cum ar trerbui să trăim conform legii lui Dumnezeu. Ce vă doriți vouă, aceea să le doriți și altora, și ceea ce nu vă doriți pentru voi înșivă, să nu le doriți și faceți altora. Și în textele Vechiului Testament, unul dintre înțelepți spunea: Cel care sapă groapa altuia va cădea el în ea şi cel care întinde cursă se va prinde în ea. (Sirah 27, 27) Dumnezeu ne mai spune: „Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei. Şi dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii acelaşi lucru fac…. Dar voi iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb, şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.” (Lc. 6, 32-33,35) Dumnezeu ne spune că faptele bune le fac pentru ai săi și păcătoșii-păgânii. Și atunci cum ar trebuit să fie răsplătit un creștin, dacă el va trăi asemenea păgânilor. Dragostea creștină ar trebui să fie mai presus de dragostea obișnuită. Ea trebuie să fie atotcuprinzătoate, să-i includă nu doar pe ai săi, dar și pe străini, și pe vrăjmași. Toți creștinii sunt copiii Tatălui Ceresc, care au fost răscumpărați prin sfânt sângele singurului Fiu al lui Dumnezeu; și cu toții suntem membrii unei mari familii – ai Bisericii, care ne conduce către patria cerească. Oare este posibil că în această familie să existe conficte și ură, invidie și ceartă? Dumnezeu se așteaptă de la noi să formăm o singură inimă și un singur suflet (Fapte 4, 32).Cu adevărat sunt grele aceste porunci pentru omul contemporan, care devine tot mai egoist și tot mai iubitor de sine. Totuși Evanghelia este veșnică, la fel și poruncile ei. Iar dacă aceste porunci ar fi imposibil de îndeplinit, Dumnezeu nici nu ar fi cerut de la noi să o facem. Cel care va tinde spre tot ce e bun și frumos și va cere ajutorul lui Dumnezeu, va reuși să îndeplinească și aceste porunci. E bine să nu ne răzbunăm pe vrăjmașii noștri, dar și mai bine e să le răspundem prin fapte bune. Acesta este un semn bun, și dacă ați făcut-o, deja ați urcat pe următoarea scară, cea a iubirii și blândeții. Așa îl veți urma pe însuși Hristos, care și pe Cruce se ruga pentru dușmanii sai.Iubirea sincera fata de vrajmasi trebuie sa inceapa cu rugaciune pentru el – pentru iertarea lui.Fără harul lui Dumnezeu nu putem iubi pe vrăjmaşi, dar Duhul Sfânt ne învaţă iubirea, şi atunci ne va fi milă chiar şi de demoni, pentru că s-au dezlipit de bine şi au pierdut smerenia şi iubirea de Dumnezeu.
      Ceea ce tine de practici sau rugaciuni Biserica ne vine grabnic in ajutor: prin rânduiala ei s-au prevăzut aceste situații nefirești dintre oameni, dar și modalități de eradicare a lor. Bunăoară, la sfârșitul Liturghierului, pe lângă numeroase cereri vizând nevoile stringente ale oamenilor, găsim și o rugăciune pentru dușmanii care ne urăsc și ne asupresc. Rugaciunea pentru vrajmasi e inainte de toate ceea ce ne ingaduie sa dobandim de la Dumnezeu harul de a iubi: „Nu e cu putinta sa iubesti pe vrajmasi decat prin harul Duhului Sfant si de aceea, de indata ce cineva te-a suparat, roaga-te lui Dumnezeu pentru el”. „Neincetat il rog pe Domnul ca, milostiv fiind, sa-mi dea iubirea de vrajmasi; ziua si noaptea cer de la Domnul iubire”

  6. Ionuț spune:

    Spuneți-mi vă rog, cum trebuie să postească copiii?

    1. pmarcel spune:

      Postul pentru copii trebuie să fie neapărat bine gândit ca acesta să nu se transforme într-un chin continuu şi fără sens, totodată fiind şi lipsit de calităţi educative. Pentru copil este mult mai important ca postul să înceapă printr-o faptă de depăşire proprie. Este necesar să i se dea posibilitatea să se abţină anume de la acele fapte, în care cel mai mult i se manifestă lăcomia, zgârcenia, lipsa ascultării şi nu doar excluderea unor produse alimentare. Copilul trebuie să înţeleagă rostul postului şi să-l ţină atât, cât este posibil pentru el, încercând prin acesta să-şi manisfeste devotamentul său faţă de Dumnezeu, şi chiar biruind unele porniri şi tendinţe negative, încercând să-şi controleze faptele sale. Iar nevoinţa sa de postire trebuie să crească treptat, după cum copilul poate face faţă acestor lucruri.Postul copiilor nu poate fi unul separat, întotdeauna fiind unit de postul părinţilor, precum şi în genere viaţa copilului este unită de cea a părinţilor. Şi toată educaţia creştină pe care o primeşte copilul este legată de modul cum înăşi părinţii trăiesc în Hristos. Postul este un element al vieţii familiei în Hristos. Dacă familia nu posteşte formal, dar în adevăratul sens al postului, atunci în ea şi vor exista restricţiile externe tradiţionale.Şi e neapărat de reţinut, că deşi postul este pentru toţi şi în aceeaşi perioadă, dar pentru toţi el este şi diferit. Pentru fiecare persoană postul este o nevoinţă personală. Iar părinţii nu ar trebuie să uite că măsura acestei nevoinţe pentru toţi oamenii este diferită.Este foarte important ca copilul să îndrăgească atmosfera de post din biserică, să simtă specificul şi harul deosebit al acestei perioade. Atunci pentru copil cu fiecare an mai mult şi mai mult se va deschide bucuria sărbătorii.

  7. Galaxia spune:

    De ce Mântuitorul Iisus Hristos este numit în Biblie și Fiul lui David?

    1. pmarcel spune:

      Mântuitorul Iisus Hristos este numit de mai multe ori în Noul Testament „Fiul lui David” pentru că:

      1. În Mântuitorul Iisus Hristos se împlinește profeția conform căreia Mesia va veni din neamul lui David.

      Iisus Hritsos a fost Mesia Cel promis că va veni in seminția lui David.

      2. După trup era din neamul lui David.

      Conform genealogiilor Sale, Sfânta Fecioară Maria era desecendentă a seminției lui David. De asemenea și Sfântul și Dreptul Iosif, tatăl adoptiv (putem spune) al Domnului Hristos, era tot din neamul lui David.

      Așadar, după trup, Hristos este Fiul lui David, în sensul că este din seminția lui, prin Maica Sa, Sfânta Fecioară Maria.

      Însă, de cele mai multe ori atunci când se face referire la Hristos ca Fiu a lui David se are în vedere mai ales mesianitatea sa.

  8. Alexei spune:

    Ce poziție are Biserica față de mărțișor? Există legătură dintre mărțișor și creștinism?

    1. pmarcel spune:

      Mărțișorul nu are legătură cu credința ortodoxă. Mărțișorul este parte a tradiției noastre populare și trebuie tratat ca atare. Sigur, am putea face fel de fel de supoziții, legături sau interpretări, însă nu are rost să îi atribuim alte semnificații decât cele pe care le are în tradiția populară. Putem oferi un mărțișor ca semn al aprecierii noastre față de cineva „atașându-i” și urările specifice, fără a-i da însă, vreo nuanță superstițioasă. Cred însă că, pe lângă mărțișorul fizic, pe care îl oferi sau îl prinzi în pieptul cuiva, esențial ar fi să îi „așezi” în piept și un „mărțișor” de rugăciune și gând curat. Acesta ar fi cel mai valoros „mărțișor”!

  9. Alexei spune:

    Oare este bine de a dezvălui la spovedanie slăbiciunile persoanelor din anturajul nostru, ca duhovnicul să înțeleagă mai bine problemele noastre?

    1. pmarcel spune:

      Este bine să vorbești doar despre păcatele tale. Acum, sigur că duhovnicul înțelege că lucrurile se petrec într-un context. De aceea, în general, duhovnicului nu-i spunem foarte multe detalii. Îi spunem doar despre ce ne mustră pe noi conștiința, ceea ce vedem noi ca apăsare. Dacă el va socoti că este de folos să întrebe și cum s-a întâmplat, în ce context, ce rol au jucat x sau y, rămâne să decidă el. Atenție, este foarte subțire granița dintre a încerca să conturezi un context și a da vina pe alții. De fapt, este o viclenie a noastră și trebuie să ne-o asumăm, să ne-o recunoaștem ca atare.

  10. Alexei spune:

    De ce în Postul Mare la utrenie se rostesc următoarele cuvinte: ”Adaugă lor rele, Doamne, celor măriți ai pământului”? Oare este creștinește să blestemi?

    1. pmarcel spune:

      Aceste cuvinte sunt preluate din Cartea Isaia 26,15, care în cântarea sa vorbește despre poporul care se întoarce la Dumnezeu doar atunci când este lovit de necazuri, continuând cu exemplul cum o femeie naște în chinuri, iar apoi se bucură de rodul suferințelor sale. La acest subiect are răspuns și Cuviosul Paisie Aghioritul: „Atunci când năvălesc barbarii – i-am spus – și merg să distrugă fără vreo pricină un popor, iar acel popor se roagă ca să-i ajungă cele rele, adică să li se strice căruțele, iar caii lor să pățească ceva, ca să fie împiedicați, e bine sau rău aceasta? Aceasta înseamnă să le vină piedici. Nu înseamnă ca sunt blestemați”.

  11. Ionuț spune:

    De ce se recomandă de mulți preoți ca în Post să se citească mai mult din Psaltire? Care este folosul citirii acestei cărți sfinte?

    1. pmarcel spune:

      Psaltirea unită cu postul și smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu acestea, sfinții izgoneau diavolii din lume și coborau pe îngeri pe pământ. „Că cine citește psalmi imită pe îngeri și cântă împreună cu ei.” (arhim. Ioanichie BĂLAN, Convorbiri duhoviceşti, cu pr. Paisie Olaru)
      Diavolul este acela care ne păcăleşte pe noi, ne păcăleşte în fel şi chip. Ne aduce mai cu seamă pierderea timpului. Cel mai mare hoţ este diavolul, Şi el nu fură bunuri, ci ne fură timpul. Timpul pocăinţei noastre, timpul vieţii noastre, timpul vieţuirii noastre, şi ne pune în loc fel şi fel de lucruri de nimic cu care ne încurcăm şi uităm că trebuie să-L preamărim pe Dumnezeul nostru, uităm că trebuie să împlinim poruncile Lui cele sfinte şi bune.
      Psaltirea este importantă, deosebit de importantă în viaţa noastră: „Ce este soarele între celelalte lumini ale cerului, aceea este Psaltirea între celelalte cărţi insuflate de Dumnezeu.” Soarele luminează toate marginile lumii. Psaltirea luminează toate simţirile inimii, toate cugetele sufletului şi toate mişcările minţii, căci omul este un microcosmos. Şi dacă el este o lume mică, îl încălzește şi îl veseleşte, îl luminează prin cunoştinţa adevărului şi prin descoperirea dumnezeieştilor taine. Psaltirea îl aprinde pe om cu dragoste către Dumnezeu, cu căldura Duhului Sfânt şi cu umilinţa lacrimilor.”
      Iar Sf.Ioan Gura de Aur ne zice:”Mai bine să înceteze soarele din călătoria sa decât să înceteze citirea Psaltirii”.„Nicio altă carte nu slăveşte pe Dumnezeu aşa cum slăveşte Psaltirea, nici nu se poate asemăna cu folosul ei”.
      Psaltirea nu întruneşte nimic altceva decât pocăinţa. Este pocăinţa scrisă a lui David şi a Proorocilor, a Patriarhilor Vechiului Testament. Prin Psalmi ei L-au simţit, L-au lăudat şi L-au preamărit pe Dumnezeu şi s-au sfinţit pe ei.În perioada Postului Sfintelor Paşti, în cadrul slujbelor rânduite peste săptămână, Psaltirea este citită în întregime de două ori, spre deosebire de cealaltă perioadă a anului, când aceasta este citită în întregime o singură dată pe săptămână.Se recomandă credincioşilor ca în post, pe lângă rugăciunile de dimineaţă şi de seară, să citească şi câţiva psalmi pe zi, aşa încât la finalul călătoriei lor spre Înviere, Psaltirea să fie citită măcar o singură dată. Această carte canonică a Vechiului Testament exprimă în cel mai înălţător mod frământările interioare ale sufletului, dar şi aspiraţiile sale, astfel că legătura omului cu Dumnezeu devine mai vie în timpul citirii dumnezeieştilor psalmi.Părinţii Bisericii ne învaţă că atunci când citim Psaltirea trebuie să avem curăţie sufletească şi trupească, iar actul nostru să fie făcut cu mare smerenie, deoarece numai aşa putem primi ajutorul de la Dumnezeu.

  12. Elisei spune:

    Exista un canon care l-ar obliga pe preot sa nu divulge ceea ce a auzit la spovedanie?

    1. pmarcel spune:

      Preotul este dator de a păstra cu strictețe secretul spovedaniei. Încălcarea acestuia nu poate fi justificată nici chiar sub pretextul amenințării vieții lui, întrucât divulgarea celor de la Sfânta Spovedanie ar însemna batjocorirea Sfintei Taine, ceea ce este echivalentul cu hulirea lucrării Sfântului Duh. Există preoți martiri care au ales să pătimească, sau chiar să moară decât să calce secretul spovedaniei. Nu poate fi vorba de un canon care să justifice călcarea acestui secret. Dar în cazuri excepționale, când cineva posibil să fie amenințat cu moartea, sau alte cazuri grave, preotul poate atenționa foarte înțelept și discret, fără a da nume că asupra acelei persoane planează un mare pericol, îl poate sfătui cum să se protejeze și astfel prin indiciu indirect să-i salveze viața.
      Confirmarea celor spuse o găsim în Fundamentele Concepției Sociale ale ale Bisericii Ortodoxe Ruse (2000) punctul IX.2:
      Вместе с тем Церковь настаивает на необходимости человечного отношения к подозреваемым, подследственным и гражданам, уличенным в намерении нарушить закон. Жестокое и недостойное обращение с такими людьми способно укрепить их на неправом пути или толкнуть на него. Вот почему лица, не осужденные по законному приговору, даже находясь под стражей, не должны ущемляться в основных правах. Им необходимо гарантировать защиту и непредвзятый суд. Церковью осуждаются пытки и различные формы унижения подследственных. Даже в целях помощи правоохранительным органам священнослужитель не может нарушать тайну исповеди или иную охраняемую законом тайну (например, тайну усыновления). В своем душепопечении о заблудших и осужденных пастыри, через покаяние узнав сокрытое от следствия и правосудия, руководствуются тайной исповеди.
      Норма, предполагающая защиту тайны исповеди, содержится в законодательстве многих современных государств, в том числе в Конституции Российской Федерации и российском Законе «О свободе совести и о религиозных объединениях».
      Священнослужитель призван проявлять особую пастырскую чуткость в случаях, когда на исповеди ему становится известно о готовящемся преступлении. Без исключений и при любых обстоятельствах свято сохраняя тайну исповеди, пастырь одновременно обязан предпринять все возможные усилия для того, чтобы преступный умысел не осуществился. В первую очередь это касается опасности человекоубийства, особенно массовых жертв, возможных в случае совершения террористического акта или исполнения преступного приказа во время войны. Помня об одинаковой ценности души потенциального преступника и намеченной им жертвы, священнослужитель должен призвать исповедуемого к истинному покаянию, то есть к отречению от злого намерения. Если этот призыв не возымеет действия, пастырь может, заботясь о сохранности тайны имени исповедовавшегося и других обстоятельств, способных открыть его личность, — предупредить тех, чьей жизни угрожает опасность. В трудных случаях священнослужителю надлежит обращаться к епархиальному архиерею. – http://www.patriarchia.ru/db/text/419128.html

      Preotul este chemat să păstreze acest secret pînă la jertfire. Se spune că la intrarea în Paris a existat o statuie a unui preot ortodox. Acest preot slujea împreună cu unul mai bătrân cu care nu se înțelegea prea bine, astfel că toți știau că între cei doi erau dificultăți. Într-o dimineață preotul mai bătrân a fost găsit mort. După un timp de la îngroparea lui, a fost bănuit de crimă preotul mai tânăr. El a fost arestat și condamnat la moarte. În locul lui a venit să să slujească alt preot, la care a venit o femeie bătrână să se mărturisească, spunându-i că anume ea l-a omorât pe acel preot. Auzind mărturisirea preotul a întrebat-o de ce nu a mărturisit acest lucru preotului condamnat la moarte pentru a-i salva viața. Dar ea a răspuns că a făcut-o, dar acesta nu a divulgat nimic din păcatul mărturisit la Sfânta Spovedanie. În onoarea și cinstea preotului care a păstrat taina spovedaniei s-a ridicat statuia ca mărturie a faptului că preoții ortodocși nu trebuie să divulge păcatele auzite la spovedanie.

  13. Alexei spune:

    Daca demonii apar precum ingerii si spun lucruri pe care le-ar spune ingerii, atunci cum poate cineva sa distinga adevarul?

    1. pmarcel spune:

      Este adevărat, după cum spune Sfântul Apostol Pavel diavolul pentru a înșela oamenii se poate arăta și în chip de îngeri. Mai mult, Patericul Egiptean, și nu numai, consemnează apariții ale diavolului sub chipul lui Hristos, a Maicii Domnului sau a Sfinților. Dar tot Patericul Egiptean ne dezvăluie criteriul după care putem verifica dacă este diavol sau nu. Un pustnic a primim vizita unui „înger” care i-a zis că a venit să-l ia în Rai, dar călugărul l-a pus să cânte împreună slavoslovie, imn de laudă a lui Dumnezeu și îndată a pierit diavolul. Alt caz situația a fost similară, doar că un părinte l-a ars pe diavol prin smerenia sa, zicând că nu este vrednic de arătare îngerească, că „îngerul” a greșit chilia, să se ducă la alt călugăr. În fine, unui pustnic diavolul s-a arătat sub chipul Mântuitorului, la care smerindu-se părintele a zis „oaspetelui” său că nu vrea să-L vadă pe Domnul în această viață, ci în cealaltă. Așadar criteriul de bază în a distinge adevărul în asemenea ispite mari este SMERENIA!

  14. Alexei spune:

    De ce unele icoane izvorăsc mir? Ce ar însemna aceasta?

    1. pmarcel spune:

      Manifestarea petrecerii unor minuni la icoane sau alte obiecte bisericești este cel mai adesea un mesaj de la Dumnezeu. În unele cazuri când este vorba de minuni de la icoane este pentru a slăvi un sfânt, ca el să fie canonizat sau să fie cunoscut (Cazul de exemplu cu Sfântul Nicolae Romanov și familia sa, când simultan în multe regiuni ale Rusiei au început a izvorî mir fotografiile familiei imperiale). Atunci când minune se petrece cu o icoană a Mântuitorului, a Maicii Domnului sau a Îngerilor, aici poate fi vorba de o motivație de întărire în credință a creștinilor, dar și o atenționare (ultimul caz este confirmat cu fenomenul izvorârii mirului în masă, a mulțimii de icoane înainte de Revoluția Bolșevică, sau cele petrecute pe Maidanul ucrainesc).

  15. Alexei spune:

    De ce sâmbăta din săptămâna a cincea a Postului Mare se numește a Acatistului?

    1. pmarcel spune:

      După mai multe încercări de cucerire a capitalei Imperiului Bizantin, creştin ortodox, de către popoare barbare, în veacul al IX-lea se stabileşte sărbătoarea Imnului Acatist în sâmbăta din săptămâna a cincea din Postul Mare. Sărbătoarea a fost instituită drept mulţumire adusă Maicii Domnului pentru că a mijlocit în faţa Tronului Preasfintei Treimi pentru apărarea cetăţii şi izgonirea vrăjmaşilor. De fiecare dată când cetatea era asediată, Patriarhul Constantinopolului, dintre care Serghie este cel care a rămas în iconografie, conducea procesiuni prin oraş cu icoana Maicii Domnului şi alte sfinte odoare, toţi rugându-se pentru izbăvire. Condacul „Apărătoare Doamnă“ apare tocmai după izbăvirea de perşi, în timpul împăratului Heraclie. Acatistul întreg a fost finalizat în secolul IX, după un asediu din anul 860, când, urmare mijlocirii Maicii Domnului, o furtună a scufundat ambarcaţiunile inamice. Deşi prăznuirea s-a stabilit iniţial doar la Biserica Vlaherne din Constantinopol, foarte repede a cuprins întreaga Biserică Ortodoxă, după cum spune tipicul Mănăstirii Studion. Canonul de la Utrenia acestei sărbători a fost scris în secolul IX de către Iosif Studitul.

  16. Silvestru spune:

    De ce nu se întîlnesc locașe Sfinte cu numele puse în cinstea prorocilor Ieremia și Iezechia sau sunt foarte puțin întrebuințate?

    1. pmarcel spune:

      Majoritatea bisericilor au fost închinate Mântuitorului, Maicii Domnului, Îngerilor sau Sfinților din era creștină. Foarte rar au fost sfințite bisericile în cinstea sfinților din Vechiul Testament, excepție făcând Sfântul Prooroc Ilie, al cărui cult este mai larg răspândit. Acest lucru se datorează faptului că Vechiul Testament era doar o umbră și pregătire („pedagog” către Hristos, după cum spune Sf. Ap. Pavel), iar Noul Testament are plenitudinea Harului și descoperirii dumnezeiești. Respectiv, sfinții din era creștină au fost oarecum „avantajați” în a numi în cinstea lor mai multe biserici, decât în general în detrimentul celor din Testamentul Vechi (aici nu numai Ieremia și Iezechiel, ci și mulți alții: Avdie, Ioil, Osea, Miheia, Amos, etc. în cinstea cărora la fel nu sunt zidite foarte multe lăcașe).

  17. Elisei spune:

    Pot fi pomeniti la proscomidie crestinii care hulesc pe Dumnezeu si Biserica ?

    1. pmarcel spune:

      La Proscomidie aceste persoane nu pot fi pomenite, întrucât nu sunt fiii fideli ai Bisericii și pentru că nu vor acest lucru, iar noi le respectăm voia liberă. Astfel de persoane pot fi pomenite doar la rugăciunea de acasă.

  18. Galaxia spune:

    Cum sa procedezi daca cineva te bleastema?

    1. pmarcel spune:

      Cuviosul Paisie Aghioritul spune că blestemul poate „prinde” doar dacă la mijloc este o nedreptate, dacă am necăjit pe cineva sau am făcut o nedreptate. În restul cazurilor este doar atuncare de cuvinte în vânt, nu au nicio o valoare sau efect. Dacă însă s-a întâmplat și am păcătuit împotriva Domnului și a aproapelui iar în urmă am fost blestemați, primul rând trebuie să ne pocăim, apoi să cerem iertare și să ne spovedim, neapărat să cerem preotului să ne citească rugăciunea de dezlegare de blestem.

  19. Ionuț spune:

    Cum putem altoi la copii evlavia față de cele sfinte?

    1. pmarcel spune:

      Copiii trebuie să se deprindă să frecventeze biserica în fiecare duminică şi sărbătoare religioasă şi să se comporte adecvat în ea. Mersul la biserică trebuie să devină o sărbătoare şi nicidecum un eveniment rar. Pentru ca acest lucru să nu devină împovărător, părinţii care vin la biserică cu copiii pot rămâne numai la o parte a slujbei.

      De pildă, putem pleca de la Vecernie după miruire, iar la Liturghie putem veni direct la Liturghia credincioşilor, mărind treptat timpul participării la slujbă. E bine ca să le povestim copiilor despre unele icoane, dar având mare grijă ca să nu-i încărcăm cu prea multă informaţie. E de dorit ca ei singuri să ne întrebe despre icoane, despre elementele bisericii şi despre momentele slujbelor. Pentru ca să obţinem acest rezultat, trebuie să facem tot posibilul ca să-i atragem prin istorisirile noastre. Receptarea de către un copil a însemnătăţii rugăciunii şi a bisericii în viaţa omului depinde mult de atitudinea pe care părinţii o au faţă de acestea.

      La fel, să vă simțiți datoria voastră cu mare responsabilitate și să aveți grijă să îi învățați pe copiii voștri să fie creștini adevărați! Să nașteți în ei porniri bune, să-i învățați, și mai ales prin exemplul propriu, ca să fie blânzi, binevoitori cu toată lumea, săritori la nevoie, drepți, iubitori de adevăr, miloși, harnici, responsabili, rugători, – toată învățătura despre cele sfinte nu este completa fără aceste virtuți!

  20. Ionuț spune:

    Ce înseamnă pravilă de rugăciune, cum o putem aplica în viață noi care suntem mireni cu multe griji și nevoi?

    1. pmarcel spune:

      De mine depinde sa-mi organizez astfel viata, incat sa fac loc pentru rugaciune in ea. Grijile si nevoile, dar mai ales graba asta, asa de tiranica, este artificiala. Daca seara, cand ma intorc de la munca, in loc sa ma asez in fata televizorului sau a calculatorului, ma integrez linistit in viata mea de familie, traindu-i rostul firesc, voi avea timp suficient sa ma odihnesc si voi avea si starea sa-mi spun rugaciunile, si pe cele de seara, si pe cele de dimineata. Daca traiesc in logica lumii si-n graba ei, voi ajunge sa mai zic doar un „Doamne ajuta” si sa-mi fac o cruce, asa cum fac majoritatea oamenilor de azi. Dar iata ca ce nu pot unii, altii pot, exact in aceleasi conditii de viata. Exista multi oameni care stiu sa isi faca timp pentru rugaciune, ceea ce inseamna ca ea depinde de noi, de felul in care ne randuim zilele.

      Sfintii parinti spun asa: cel care se roaga numai cand se roaga, acela nu se roaga. Acela care se roaga numai cand se roaga e cel ce spune rugaciunea numai dimineata si seara. Important este sa te rogi si dupa rugaciune, sa spui rugaciunea si peste zi. Care nu trebuie sa fie lunga. E de-ajuns doar o clipa. Domnul Hristos e intrupat si in clipe.

      Parintele Teofil de la Sambata avea un sfat cunoscut printre credinciosi: sa te rogi cum poti, ca sa ajungi sa te rogi cum trebuie. Din experienta sfintilor Bisericii, invatam ca dascalul cel mai bun al rugaciunii este chiar rugaciunea. Iti spune ea cum sa te rogi. Tu numai roaga-te. Iti spune ea ce sa faci, tu numai sa o asculti. Spunea Sf. Ioan Gura de Aur: „Cum sa iti asculte Dumnezeu rugaciunea, daca tu nu ti-o asculti?”. Daca noi nu ne ascultam, atunci cand le rostim, propriile rugaciuni, daca nu suntem prezenti in ele, daca le spunem formal si cine stie unde suntem cu mintea si cu simtirea in clipele acelea, atunci cum sa asculte Dumnezeu ce-i ceri? Rugaciunea impune prezenta. Traire integrala, trup si suflet. Rugaciunea trebuie sa treaca prin tine ca sa ajunga la Dumnezeu. Urcusul nostru spre Dumnezeu este prin noi insine. Drumul catre Dumnezeu este launtric. Si rugaciunea, ca sa ajunga la Dumnezeu, trebuie sa mearga pe drumul acesta. Daca nu ajunge la tine, nu ajunge nici la Dumnezeu.

  21. Silvestru spune:

    „De-ţi va greşi ţie fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine şi el singur. Şi de te va asculta, ai câştigat pe fratele tău.Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi, ca din gura a doi sau trei martori să se statornicească tot cuvântul.Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.”
    De ce acest verset se contrazice cu alt verset: „Nu zic ţie până de şapte ori, ci sa ii ierti până de şaptezeci de ori câte şapte.” ?

    1. pmarcel spune:

      Acest text nu este în opoziție cu alte versete despre iertare, ci este punctul cel mai înalt al iubirii și al îngrijirii fratelui. Centrul versetelor este câștigarea fratelui. Asa cum un parinte iubitor nu doar netezeste pe cap dar si cearta… asa cum preotul da canon crestinului nu pentru a-l pedepsi, ci pentru a-l indrepta, la fel si in acest verset, Hristos nu ne spune ca sa nu ne iertam fratele care a gresit si din mandrie si orgoliu nu doreste sa revina la calea adevarului, ci sa ne fie ca un păgân și un vames.

      Asadar, a-i spune cuiva: „Tu nu-mi ești frate”, uneori este un act de iubire. Tu îi vestești că prin viața lui el nu iti este frate… Astfel el poate spune „Eu nu sunt de acord să nu-ti mai fiu frate. Atunci mă schimb”. Așadar, aceasta rațiune se folosește pentru a-l convinge (întoarce) pe un om care este sigur că merge pe drumul bun deși circulă pe sens interzis, împotriva tuturor. Deci trebuie să-l avertizăm că greșește… „Tu, continuând să mergi pe interzis, îți faci rău atât ție, cât și altora…”. Deci trebuie să-i spunem că este împotriva adevarului, căci face lucruri care cu adevărat ii ucid identitatea de crestin. Spre exemplu, episcopul Milanului, sf. Ambrozie, i-a interzis lui Teodosie să intre în Biserică pentru că a masacrat oamenii, spunându-i cu mult curaj: „Tu nu poți intra în Biserică, în casa Tatălui, căci ai ucis frații”. Și l-a lăsat în afara Bisericii pe împărat. Este o formă de excomunicare, care nu-i o pedeapsă, ci mereu se folosește pentru a câștiga fratele.

      La fel ca Natan care vrea să-l ajute pe David să-și înțeleagă păcatul, cu ajutorul unei parabole… E un mod înțelept pentru a-l ajuta să priceapă răul pe care l-a făcut, el considerând că așa era bine, căci nimeni nu știa… Natan i-a arătat răul pe care l-a făcut, dar cu scopul să se convertească.

      Așadar, sensul excomunicării – pe care Biserica poate să-l aplice (să-l decreteze) cu privire la unele acțiuni pe care oamenii le fac în mod obișnuit, dar fără să înțeleagă gravitatea lor – niciodată nu-i o mânie, o pedeapsă împotriva persoanei care le face, căci, dacă ar fi astfel, ar fi oribil, nu ar fi creștinesc. Excomunicarea urmărește ca oamenii care fac aceste acțiuni să știe că sunt păcate grave, și nu „ușoare”, după cum cred ei, sau cum spun ei mai înainte de a le face… Căci apoi, după ce un om a făcut acea acțiune rea, își dă seama… Așadar, excomunicarea este un avertisment care se dă înainte, pentru ca omul să nu facă unele greșeli grave.

      Or, atitudinea lui Hristos fata de pagani si vamesi este foarte clara in Sf. Evanghelie, cand S-a adresat multimii: „Adevărat vă spun că nici în Israel n-am găsit o credinţă așa de mare. Dar vă spun că vor veni mulţi de la răsărit și de la apus și vor sta la masă cu Avraam, Isaac și Iacov în Împărăţia cerurilor. Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde vor fi plânsul și scrâșnirea dinţilor.” (Matei 8, 10-12)
      Iar in alt loc se spune: „Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui. Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii? Iisus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” (Matei 9, 10-13)

  22. Silvestru spune:

    De ce în mănăstiri se săvârşesc Taina Sf.Botez şi Taina Cununiei de către preoţii-monahi (ieromonahii) dacă sunt canoane care interzic aceasta practică?
    Care ar fi soluția?

    1. pmarcel spune:

      Corect ar fi ca fiecare crestin sa se boteze si sa se cunune in parohia (comunitatea) din care face parte.
      Solutia cred ca ar fi ca sa se intruneasca conducerea bisericeasca cu staretii de manastiri pentru a gasi un consens in aceasta directie.

  23. Silvestru spune:

    De ce carnea şi laptele sunt de frupt şi nu se mănâncă în post?

    1. pmarcel spune:

      Numai ce iese din pământ îl ajută pe om să se hrănească ca să fie sănătos. Din pământ ies: legumele, plantele hrănitoare şi fructele, toate sunt pline de vitamine şi de substanţe hrănitoare care-l întăresc, îl hrănesc, nu-l îmbuibează, nu-l îngreunează şi nu-l îmbolnăvesc pe om. Toate legumele, plantele şi fructele sunt cea mai uşoară mâncare pentru o viaţă sănătoasă a omului. Ca atare, tot ce iese din pământ îi sunt permise omului, fără de nici o oprire sau interdicţie. De la nimic nu-l opreşte Dumnezeu.

      Tot ceea ce se naşte şi trăieşte pe pământ: animale, păsări şi târâtoare, unele sunt date de Dumnezeu pentru hrana omului, dar într-o măsură mai mică, pentru că este hrana cea mai grea, plină de grăsimi şi sânge, dacă sunt consumate tot timpul şi în cantităţi mari, îmbuibează, creează lăcomia pântecelui, îngreunează şi poate îmbolnăvi trupul omului. Prin urmare, carnea animalelor şi a păsărilor, care intră în consumul omului, este un „frupt”, adică, o mâncare plină de sânge, grasă, grea, care poate îmbolnăvi trupul prin îmbuibare şi poate îmbolnăvi sufletul prin lăcomia pântecelui, de la care omul trebuie să se înfrâneze prin două moduri: abţinerea de a mânca carne sau să mănânce cât mai rar şi a doua metoda este înfrânarea în posturi, care poate fi o perioadă mai lungă, aşa cum este Postul cel Mare şi celelalte posturi rânduite de Sfânta Biserică (miercurile, vinerile, Postul Sfinţilor Apostoli, Postul Adormirii Maicii Domnului, Postul Crăciunului şi alte zile de post).
      De ce laptele, ouăle şi brânza sunt de frupt? Pentru că sunt produse fabricate de carne şi trec prin carnea animalelor şi a păsărilor. Tot ceea ce trece prin carne şi sânge este de frupt. Chiar dacă hrana pe care o consumă animalele şi păsările (iarba, fân, paie, porumb, grâu) fabrică laptele şi ouăle acestea sunt de frupt.

  24. Elisei spune:

    Ce rol au nasii de botez?
    Cine poate fi nas de botez?
    Cine nu poate fi nas de botez?

    1. pmarcel spune:

      1. -In calitate de parinti spirituali ai pruncului, nasii au aceleasi obligatii si raspunderi pentru viata spirituala a finului lor ca si parintii care l-au nascut.
      -Nasii trebuie sa fie indrumatori duvovnicesti pentru finul lor, sa faca din el un bun credincios, un traitor ortodox. Astfel, nasii si parintii se vor ingriji ca pruncul sa se impartaseasca cu Sfantul Trup si Sange al lui Hristos cat mai des, sa faca corect semnul sfintei cruci, sa deprinda rugaciunea.
      -Nasii sunt datori sa se ingrijeasca de educatia moral-religioasa a finului si sa-l invete la vremea cuvenita adevarurile credintei crestine si sa-i dea mereu sfaturi si indrumari bune: cum sa-si cinsteasca parintii, cum sa se poarte crestineste, cum sa implineasca poruncile dumnezeiesti si cum sa iubeasca Biserica.
      -La randul sau, finul trebuie sa-i asculte pe nasi, sa-i respecte in aceeasi masura ca si pe parintii sai biologici si sa se roage pentru ei.

      2. Poate sa fie nas de botez orice crestin ortodox, casatorit sau nu, care implineste cateva conditii:
      -cunoaste si traieste dupa invatatura de credinta a Bisericii;
      -are o viata morala exemplara;
      -este trecut de varsta adolescentei;
      -are maturitate de gandire si responsabilitate;

      De obicei, pentru fiecare candidat la Botez se cere un singur nas, iar in alte regiuni, se permite si mai multi nani. El poate lipsi in cazul botezului de necesitate sau de urgenta.

      3. Nu pot fi nasi de Botez necrestinii, crestinii de alta confesiune, monahii si parintii copilului.

  25. Elisei spune:

    Ce rol au nasii de cununie?
    Cine pot fi nasi de cununie?
    Cine nu pot fi nasi de cununie?

    1. pmarcel spune:

      1.- Nasii se implica si participa activ la savarsirea Tainei Sfintei Cununii, indeplinind impreuna cu preotul anumite gesturi sau acte liturgice, intre care punerea inelelor in degetele mirilor, la Logodna, si punerea si luarea cununiilor de pe capetele mirilor, la Cununie. De asemenea, ei tin lumanarile, de o parte si de alta a mirilor, nasul in partea dreapta a mirelui si nasa in partea stanga a miresei.

      – Nasii devin parinti sufletesti si spirituali ai finilor, renascandu-i pe cei ce formeaza un nou si unic trup al familiei.

      – Nasii trebuie sa-si asume responsabilitatea de a le purta grija si de a-i invata pe finii lor frica de Dumnezeu, de a-i chema la biserica, la spovedanie, la savarsirea faptelor bune, de a-i cerceta la casele lor, de a-i indruma la nevoie, pentru ca nasii sunt garantii finilor lor inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor.

      – Nasia nu este un act de vazul lumii, ci este o inrudire duhovniceasca plina de daruire si de responsabilitate.

      2. La cununie se recomanda o singura pereche de nasi, care sa indeplineasca anumite conditii:
      – sa fie ortodocsi si sa cunoasca bine invatatura de credinta a Bisericii.
      – sa fie cununati si sa aiba o viata morala exemplara.
      – nasi pot fi si rudele apropiate: fratii, surorile, verile, cumnatii.

      Este recomandat ca nasii sa nu fie mai tineri decat mirii, dar nici prea in varsta.

      3. Nu pot fi nasi la Cununie necrestinii, crestinii de alta confesiune, monahii, parintii mirilor si cuplurile necasatorite sau divortate.

  26. Alexei spune:

    În ultimul timp în legătură cu pandemia, am întâlnit mulți oameni obsesivi în privința igienei personale, cum ar putea fi depășită această manifestare a fricii?

    1. pmarcel spune:

      Toate câte sunt în exces nu sunt rânduite, nu sunt binecuvântate. E normal să fim curați, să fim atenți, mai ales în perioada aceasta. Să ne preocupăm pe de-o parte, să nu aducem în familia noastră neputința și pe de altă parte, să n-o dăm celorlalți. Dar ar trebui să fie fără stres. Noi facem ce ține de noi. Dar dincolo de ceea ce facem noi, e mâna lui Dumnezeu. Dacă suntem atenți la igienă și trăim într-o atitudine de curăție trupească și sufletească, suntem în starea firească a vieții creștine. În clipa în care exagerăm și se adaugă aceste preocupări, stresul și frica de a nu suferi cumva de o anumită boală, de a nu muri, apare acea parte care este nelalocul ei, care nu mai e binecuvântată, nu mai e rodul lucrării lui Dumnezeu – echilibrul pe care noi trebuie să-l căutăm. Nu e ușor să-l căutăm și să-l găsim, pentru că excesele sunt întotdeauna mai simple decât echilibrul. Dar dacă noi credem că suntem în mâna lui Dumnezeu și facem ce ține de noi, atunci Dumnezeu ne binecuvântează. Și asta ar trebui să facem. Să fii încredințat că viața și sănătatea sunt în mâna lui Dumnezeu, să faci ceea ce ține de tine și apoi să fii gata să porți crucea pe care Dumnezeu ți-o pune pe umeri. Dar crucea nu e numai suferință, crucea este și responsabilitate și obligațiile pe care le ai în jurul tău. Să ziceți: „Domnul este apărătorul vieții mele și nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul”.

  27. Alexei spune:

    Există posibilitate de a ne mărturisi prin scrisori?

    1. pmarcel spune:

      Puteti avea o relatie duhovniceasca cu un duhovnic si prin scrisori (si e chiar profitabil), dar spovedania nu poate fi inlocuita cu o discutie prin scrisori/email/telefon etc. Spovedania este o lucrare tainica si deosebita a harului ce se produce atunci când ne marturisim pacatele lui Dumenzeu in fata unui preot, de la care asteptam eventual un cuvânt de ajutor si mângâiere duhovniceasca. Nu punem bariere harului lui Dumnezeu, ca sa spunem ca nu lucreaza altfel… Dar asa stim ca este o lucrare pe care Parintii ne’au predat-o/lasat-o/invatat-o astfel. Sunt totusi cazuri, cu totul exceptionale, in care o spovedanie s-a facut prin scrisoare (Sfântul Vasile cel Mare a primit o data, exceptional, o astfel de cerere). Insa nu este corect si nu este bine pentru noi sa consideram ca avem nevoie de un tratament special si exceptional.

  28. Alexei spune:

    Este obligatorie binecuvântarea preotului pentru a citi psaltirea?

    1. pmarcel spune:

      Parintele Ioanichie BĂLAN ne zice ca binecuvântarea de la preot pentru citirea Psaltirii este bună și recomandată, dar nu este obligatorie. De regulă, credincioșii cer binecuvântare să citească psalmi de teama ca valul ispitelor să nu se accentueze. Temerea aceasta este însă neîntemeiată.

  29. Galaxia spune:

    Iar Moise le-a zis: „Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Să-şi încingă fiecare din voi sabia sa la şold şi străbătând tabăra de la o intrare până la cealaltă, înainte şi înapoi, să ucidă fiecare pe fratele său, pe prietenul său şi pe aproapele său” (Ieșirea 32,27).

    Acest verset biblic nu este in contradicție cu porunca a VI-a din Decalog?

    1. pmarcel spune:

      In general Dumnezeu este Atotbun si Milostiv, însa Biblia înfatiseaza nenumarate momente cand Domnul și cred că și acesta este unul din cazurile cînd poporul lui Dumnzeu întrece măsura neascultarii și idolatriei. Avem expuse exemple concrete cînd Dumnezeu pedepsește pe poporul neascultător : Sodoma și Gomora, potopul. Creatorul e în drept să certe pe porul său.

  30. Ionuț spune:

    Ioan 3,22 -26: „22. După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul Iudeii şi stătea acolo şi boteza.
    23. Şi boteza şi Ioan în Enom, aproape de Salim, că erau acolo ape multe şi veneau şi se botezau.
    24. Căci Ioan nu fusese încă aruncat în închisoare.
    25. Şi s-a iscat o neînţelegere între ucenicii lui Ioan şi un iudeu, asupra curăţirii.
    26. Şi au venit la Ioan şi i-au zis: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, şi despre Care tu ai mărturisit, iată El botează şi toţi se duc la El.”

    Din acest pasaj evanghelic reiese oare că Apostolii botezau, sau chiar Hristos Însuși (versetul 26 ?!) boteza? De ce? Pentru ce? Mai ales, că erau săvârșite aceste botezuri în paralel cu botezul păcăinței a Sfântului Ioan Botezătorul. Cum tâlcuiește Biserica acest pasaj?

  31. Ionuț spune:

    Ce pot face soții care își doresc mult copii, dar care nu au încă, sau nu vor putea avea niciodată?

    1. pmarcel spune:

      În toate necazurile sa cerem ajutorul lui Dumnezeu. Si daca nu avem copii, sa cerem, iar daca avem sa-i crestem cu multa grija.

  32. Alexei spune:

    De ce trebuie să poarte femeile batic în biserică?

    1. pmarcel spune:

      Pentru a arăta supunerea față de Hristos și față de bărbații lor, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel, despre femei, că slava lor este bărbatul, iar capul acoperit este simbolul supunerii față de el. Maica Domnului este un model pentru femeia creștină. Ea a trăit o viață de smerenie și de ascultare față de Fiul ei dumnezeiesc. Cu toate acestea nu recomandăm respingerea femeilor care nu au capul acoperit la Biserică, ci încurajarea credinței lor și sfătuirea cea bună pentru o viață exemplară și cuvioasă.

  33. Alexei spune:

    Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul se poate rosti și în afara Postului Mare?

    1. pmarcel spune:

      Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul („Doamne și Stăpânul vieții mele…”) este specifică Postului Mare, însă socotesc că poate fi rostită și în afara acestuia, ca rugăciune personală de pocăință. Chiar și așa, nu cred că ar trebui rostită (cel puțin nu însoțită de metanii) în zilele și perioadele în care nu se fac metanii conform rânduielilor bisericești:
      – duminica
      – în perioada de la Nașterea Domnului și până la Botezul Domnului
      – în perioada de la Învierea Domnului și până la Pogorârea Sfântului Duh.
      În cele din urmă părintele duhovnic este cel cu care trebuie să te sfătuiești și care îți poate da binecuvântarea vizavi de cum și când să spui această rugăciune în afara Postului Paștilor.

  34. Alexei spune:

    Te poti ruga la o rugaciune copiata de pe internet pe calculator?

    1. pmarcel spune:

      Nu contează dacă rugăciunea o spui din minte, dacă o citești de pe hârtie sau de pe ecranul unui monitor sau dacă o auzi spusă de altcineva. Ceea ce contează este că mintea și inima aleargă la Dumnezeu și la ajutorul sfinților ori de câte ori te rogi.

  35. Mihail spune:

    Hristos a inviat!
    Exista vreo deosebire intre Proscomedia in timpul Saptaminii Luminate fata de restul anului?
    Am vrut sa pomenesc raposatii la slujba de Pasti, dar doamna de la biserica, care primeste scrisorile, mi-a spus ca in Saptamina Luminata la Proscomedie nu se pomenesc raposatii.
    Este adevarat?
    Am incercat sa gesesc careva explicatii in internet, dar tot ce este mentionat este ca nu se savirsesc parastasele in Saptamina Luminata, dar Proscomedia este aceiasi la orice liturgie.

    1. pmarcel spune:

      În Săptămâna Luminată toate cântările sunt deosebit de înălțătoare, impregnate de duhul triumfării a vieții asupra morții, este momentul celei mai mari bucurii în Ortodoxie, nu este momentul tristeții și lacrimii, ca nu cumva să fim oarecum nemulțumitori față de darul Învierii dat nouă tuturor. Așadar din aceste considerente nu s-ar fi cuvenit ca la rugăciunile și cântările care se fac în auzul tuturor creștinilor în Biserică să se pomenească cei adormiți. Totuși când este vorba de rugăciunile de taină săvârșite de preot, în Liturghier nu găsim indicații de excepție, ca în această sau altă perioadă asemănătoare (de la Nașterea Domnului până la Botezul Lui) să nu fie săvârșite pomenirile răposaților. În Liturghier după părticelele scoase pentru vii, urmează ca preotul să scoată și cele pentru răposați, chiar și de Sfânta Înviere sau Săptămâna Luminată.

  36. anonim spune:

    Hristos a inviat
    De un anumit timp am un gand care tot ma macina
    Cand eram mai tanar intr o zi ma intrebam ce se intampla daca zici ca te lepezi de credinta, si am zis cu gura cu toata puterea mea singur ca ma lepad sa vad ce se intampla.
    Si acuma mi e frica ca prin aceasta fapta proasta sa ma fiu lepadat de Dumnezeu
    Este pacat ce am facut ? Trebuie sa il spun la spovedanie sau nu este nimica ?
    Si daca inainte am spus pacate mari la spovedanie si pe acesta nu l am spus din nestinta trebuie sa le zic din nou pe celelalte ?
    Pentru ca zice Mantuitorul Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Dar eu l am spus singur si nu stiam ce fac. Deci este pacat ? Eu merg in fiecare duminica la biserica si la fiecare sarbatoare si citesc in fiecare zi rugaciunile de dimineata si de seara si unul din acatistele Maicii Domnului.
    Multumesc mult

    1. pmarcel spune:

      Ca să nu rămână această faptă pe conștiință și să vă roadă mereu, mai bine să o mărturisiți la Spovedanie. Este un păcat săvârșit din neștiință sau prostie, dar dacă vă căiți sincer, se iartă. Este important să nu mai repetați, mai ales că acum când ați conștientizat toată gravitatea păcatului.

  37. Silvestru spune:

    Este oare pandemia un semn al sfârșitului lumii?

    1. pmarcel spune:

      Întotdeauna au existat semne ale sfârșitului lumii, încă din timpul apostolic era așteptat Hristos să vină. Cel ce nu vrea să lucreze nici să nu mănânce, le spunea Ap. Pavel celor din Tesalonic (II Tes. 3,10), care au părăsit toate activitățile și așteptau venirea lui Hristos. Pandemia este o atenționare a Domnului, ca multe altele care au existat, important să înțelegem lecția… Și dragă Silvestru, nu vă îngrijiți de sfârșitul lumii, ci mai degrabă de propriul sfârșit care poate fi mai mult mai curând decât cel obștesc. Dacă fiecare din noi așa ar gândi și s-ar pregăti de moarte, atunci am trăi cu totul altfel astăzi.

  38. Silvestru spune:

    De ce Iisus a spus ucenicului sau iată Mama ta ?
    Pentru ce sa întâmplat aceasta ?

    1. pmarcel spune:

      Este un mare dar al Domnului anume la Răstignire, toți cei ce mărturisesc că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime egal cu Tatăl și Sfântul Duh, închinându-I-se în Duh și adevăr, sunt înfiați de Maica Domnului, Ea devenind Mama noastră a tuturor celor ce o cinstesc ortodox și se îngrijește de noi, mijlocind la Tronul lui Dumnezeu.

  39. Silvestru spune:

    De ce anii vieții personajelor biblice este mereu în descreștere și de ce acum nu avem persoane care trăiesc 300 de ani ?

    1. pmarcel spune:

      Primii oameni s-au înmulțit pe fața Pământului prin însoțirea legăturilor de rudenie. Acest lucru a fost îngăduit de Dumnezeu pentru răspândirea oamenilor și popularea Pământului, dar la anumit moment Domnul deja interzice aceste însoțiri. Dar legăturile de rudenie afectează grav genetica și scad speranța de viață. Al doilea factor este PĂCATUL. Omul începe să se împătimească tot mai mult, iar păcatul lucra nu numai nimicitor în plan duhovnicesc, dar și trupesc.

  40. Ionuț spune:

    Cum trebuie de înțeles corect canonul dat de preot la Spovedanie? La ce este el folositor?

    1. pmarcel spune:

      Mulţi oameni lipsiţi de înţelepciune, care cercetează lucrurile doar la suprafaţă, consideră că sfintele canoane exprimă ură şi lipsă de omenie. In realitate însă, are loc tocmai contrariul, căci prin intermediul lor trăim iubirea, dragostea faţă de om. Cunoaştem, de altfel, din experienţa şi învăţătura Bisericii că iubirea nu este un dat al sentimentelor, aşa cum cred unii, ci reprezintă readucerea omului la viaţa sa firească şi dobândirea libertăţii. Tot ceea ce desfiinţează libertatea omului nu este dragoste, fiindcă orice se săvârşeşte în lipsa libertăţii este „in-uman”. Prin urmare, dragostea de oameni şi, în general, iubirea ce transpare din sfintele canoane, aşa cum se poate vedea în epistolele canonice ale Sfântului Vasilie cel Mare, constă în faptul că acestea păstrează adevăratul ethos ortodox şi îl ajută pe om să-l dobândească. Păstrarea credinţei şi a ethosului ortodox, netrecerea cu vederea a păcatului, putinţa pocăinţei reprezintă cea mai mare dragoste faţă de om (filantropie), deoarece acestea îl conduc la dobândirea mântuirii.

  41. Ionuț spune:

    Ce se întâmplă dacă creștinul nu săvârșește canonul pe care îl primește la mărturisire? Este adevărat că acest canon în cazul neîndeplinirii lui de creștin ar trebui să-l facă preotul? Dacă da, de ce?

    1. pmarcel spune:

      Păcătoşii cu păcate opritoare de la împărtăşire, dezlegarea nu se dă după spovedanie, ci trebuie amânată până la împlinirea canonului dat. În astfel de cazuri, în locul formulei de dezlegare, Molitfelnicul cere să se spună altceva, o sfătuire: “Fiule, atâţia ani poruncesc dumnezeieştii părinţi să nu te împărtăşeşti cu Sfintele Taine, ci numai să bei aghiazmă mare. Şi, de vei avea grijă să nu te împărtăşeşti, ţi se vor dezlega păcatele tale; iar de vei îndrăzni, peste porunca sfinţilor părinţi, ca să te împărtăşeşti, atunci te vei socoti al doilea Iuda. Iar dacă vei fi bolnav şi tare slab, temându-te de moarte, atunci să te împărtăşeşti; şi dacă te vei însănătoşi, iarăşi vei rămâne oprit atâţia ani câţi ţi s-au poruncit, până când vei plini canonul. Iar dacă te vei împărtăşi de frica morţii, plinind canonul cel dintâi, ţi se va socoti alt canon pentru împărtăşire şi-l vei plini şi pe acela.”

      1. Postolache spune:

        Până la urmă, dacă credinciosul nu face canonul dat de preot, atunci trebuie ca părintele să facă în locul creștinului canonul sau nu?

        1. pmarcel spune:

          Cercetînd mai aprofundat literatura de specialitate am ajuns la concluzia că: Preotul nu are legatură directă cu canonul dat pentru îndreptarea creștinului ci doar este un povățuitor care are ca scop primordial de a aduce pe om la calea mîntuirii. Pe cînd creștinul are datoria de a îndeplini cu rigoritate canonul căci îndeplind îl face pentru sine și este capabil de a înțelege păcatul și a se corecta de greșalile comise.

  42. Ionuț spune:

    Care este diferența dintre idol și icoană?

    1. pmarcel spune:

      Sfântul şi Marele Sinod al şaptelea Ecumenic de la Niceea (787) care prin harul lui Dumnezeu şi datorită hotărârii dreptcredincioşilor şi iubitorilor de Hristos, împăraţii noştri Constantin şi mama sa Irina, s-a adunat pentru a doua oară la Niceea, slăvita metropolă a provinciei Bithinia, în sfânta biserică a lui Dumnezeu numită Sfânta Sofia, urmând predaniei Bisericii Soborniceşti, ahotărât cele ce urmează:

      Cel care ne-a dăruit nouă lumina cunoştinţei Sale şi ne-a izbăvit din întunericul nebuniei idoleşti, Hristos Dumnezeul nostru, după ce Şi-a făcut mireasă Sfânta Sa Biserică Sobornicească cea fără pată sau zbârcitură (Efes. 5, 27), a făgăduit să vegheze asupra ei, zicând cu tărie sfinţilor Săi ucenici: Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului (Matei 28, 20). Această făgăduinţă nu a făcut-o însă numai acelora, ci prin ei [a făcut-o] şi nouă, celor care am crezut prin ei în numele Lui (Ioan 17, 20).

      Ei au îndrăznit să defaime podoaba bineplăcută lui Dumnezeu a sfintelor aşezăminte, numindu-se preoţi fără să [şi] fie; despre care Dumnezeu strigă prin profeţi: mulţime de păstori au călcat via Mea; călcat-au cu picioarele lor partea Mea… (Ieremia 12, 10). Căci urmând unor oameni nelegiuiţi, încrezători în propriile cugete, au clevetit Sfânta Biserică, Mireasa lui Hristos, Dumnezeul nostru, şi nu fac deosebire între curat şi necurat (Ezechiel 22, 26), numind icoana Domnului şi a sfinţilor Săi ca pe statuile idolilor diavoleşti.

      Cercetând şi examinând cu multă acrivie şi având în vedere scopul adevărului nu înlăturăm nimic, nu adăugăm nimic, ci păstrăm neschimbate [toate] cele bune ale Bisericii Soborniceşti;

      1. Postolache spune:

        Iertați-mi îndrăzneala părinte! Dar eu nu am sesizat totuși prin ce se poate face diferența dintre un idol și o icoană. Iată de pildă baptiștii spun sus și tare că ortodocșii se închină la idoli. Cum vedem această diferență?

        1. pmarcel spune:

          Ca să întelegem mai bine ar trebui să trecem cu o privire peste definiția icoanei: Icoana – obiect de cult şi operă de artă, este specifică religiei creştine, şi mai precis, Bisericii Ortodoxe, căci numai în Ortodoxie se poate vorbi de un cult al icoanelor.
          Teologia icoanei este o parte componentă, destul de importantă, a învăţăturii de credinţă a Bisericii Ortodoxe, care susţine că
          icoana este un chip, o reprezentare, dar nu este orice chip şi orice reprezentare, ci un chip reprodus după criterii precise, impuse nu numai de regulile artei, şi ale culturii, ci, mai ales, de doctrina Bisericii. Iar ce ține de idoli, închinătorii venerează materia din cere e confecționat idolul/sculptura care are legatura cu această lume. Icoana are obligaţia să transfigureze omul care vine la Hristos şi lumea care depinde de el. De aceea în icoana avem chipuri trasfigurate, din lumea cealaltă, oameni ajunși la sfințenie, ajunși starea membrilor Împărăției lui Dumnezeu.

          P:S Sper că am fost explicit

  43. Ionuț spune:

    Hristos a înviat!
    Explicați-mi vă rog ce este iconomia lui Dumnezeu? Cum o putem înțelege mai simplu, noi creștinii de rând?

    1. pmarcel spune:

      Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru iconomie:
      iconomíe, iconomii substantiv feminin (termen bisericesc) Planul lui Dumnezeu cu privire la destinul creației și al omului, în special pregătirea mântuirii în Vechiul Testament și realizarea acesteia în Noul Testament.
      Sfantul Ioan Gura de Aur foloseste cuvantul iconomie in sensul biblic al termenului, intelegand prin el restaurarea comuniunii dintre Dumnezeu si om prin Iisus Hristos si participarea la plinatatea Sfintei Treimi prin lucrarea Sfantului Duh in lume. Astfel Biserica prin ea insasi este organul iconomiei lui Dumnezu. Etapele acestei lucrari divine cuprind o intreaga istorie a lui Dumnezeu cu noi.
      Momentul decisiv al iconomiei divine este atins odata cu Intruparea. Intruparea lui Iisus Hristos este opera dragostei divine fata de noi. „El a luat trup ca noi numai din iubire; in afara de aceasta, alta cauza a intruparii nu exista”.
      Pentru o mai mare aprofundare in aceasta tema puteti gasi lamuriri la sfintii:Ioan Gura de Aur,Grigorie Palama,Ioan Damaschin,fericitul Augustin si altii care au vorbit pe larg despre Iconomia Dumnezeeasca.Toate aceste scrieri sunt accesibile pe internet.

  44. Ionuț spune:

    Cum se împacă preștiința lui Dumnezeu cu soarta și fatalitatea. Oare prin aceea că Dumnezeu le știe pe toate dinainte nu calcă libertatea noastră, iar prin asta noi nu suntem decât niște marionete?

    1. pmarcel spune:

      „Sfantul Apostol Pavel spune ca „suntem impreuna-lucratori cu Dumnezeu” (I Cor. 3, 9). Deci nu lucreaza numai Dumnezeu, nu hotaraste numai Dumnezeu calea vietii noastre, ci suntem si noi chemati sa lucram alaturi de Dumnezeu pentru viata noastra. Altfel, ce rost ar mai avea ca Mantuitorul sa ne povatuiasca: „Fiti desavarsiti”, daca n-ar depinde si de noi sa fim desavarsiti? Ar fi imoral sa fim facuti raspunzatori pentru ceva ce nu avem libertatea sa facem. Avem libertatea sa alegem intre bine si rau. Avem libertatea faptelor noastre. Numai asa se justifica si Judecata. Daca n-am avea libertatea faptelor, daca totul ar fi predestinat de Dumnezeu dinainte pentru fiecare, ar insemna ca n-ar mai trebui sa existe judecata sau, daca exista, ar insemna ca e nedreapta. Nu se poate fixa raspundere daca nu exista libertatea faptelor. Judecata ar fi imorala, daca s-ar face pe baza hotararilor destinului sau ale lui Dumnezeu si nu pe ale noastre.
      Un călugar era irascibil. Se supăra foarte repede, aproape din orice. Deşi se ruga neîncetat lui Dumnezeu să îl scape de supărare, de fiecare dată când se ridica de la rugăciune, se mânia pe unul dintre fraţi. La un moment a îndrăznit să-I spună lui Dumnezeu: „Doamne, nu Te-am rugat eu să mă scapi de supărare? De ce mă laşi să mă cert cu fraţii aşa des?”. Dumnezeu i-a răspuns: “Cum vrei tu să exersezi refuzul supărării fără materie primă? Nu Mi-ai spus tu să te scap de supărare? De aceea îţi trimit mereu pe cineva, ca să ai ocazie să nu te superi chiar dacă îţi dă motiv. Tu poţi să înveţi să înoţi într-un bazin fără apă? Tot aşa este şi cu răspunsul Meu la rugăciunile tale! Numai tu eşti stăpân pe reacţiile tale”. Călugărul s-a luminat şi de atunci îşi spunea mereu: „Mă supăr doar când vreau eu”.

  45. Galaxia spune:

    De ce din cei 12 apostoli, postim doar inaintea Sff. App. Pentru si Pavel?

    1. pmarcel spune:

      Postul Sfintilor Apostoli (popular-postul Sampetrului), care preceda sarbatoarea comuna a Sfintilor Apostoli Petru si Pavel este randuit de Biserica in cinstea celor doi apostoli si in amintirea obiceiului lor de a posti inainte de a intreprinde acte mai importante (vezi Fapte 13,2 si 14,23). Totodata, prin tinerea acestui post se cinstesc darurile Sfantului Duh, care s-au pogorat peste Sfintii Apostoli la Cincizecime; de aceea, in vechime, acest post se numea Postul Cincizecimii.
      Despre vechimea acestui post marturisesc, in secolul IV, Constitutiile Apostolice. Marturii ulterioare se gasesc la Sfantul Atanasie cel Mare, la Teodoret, episcopul Cirului, la Leon cel Mare, care numeste postul acesta Postul de vara sau al Cincizecimii. Se pare ca la inceput, postul acesta era tinut numai in cercurile monahale si abia mai tarziu s-a extins si la credinciosii din lume.

  46. Silvestru spune:

    Părinte de ce totuși întîlnim chipurile Sfinșilor/ Apostolilor pictate în profil în icoane dacă normele bisericii nu le consideră canonice ?

    1. pmarcel spune:

      Icoana în percepția ortodoxă este o imagine sfântă menită să ne ajute să ne rugăm, care ne captează atenția la rugăciune și ne dă mărturia prezenței lui Dumnezeu sau a sfinților, dar și ne arată perspectiva urcușului nostru duhovnicesc. Sfinții se pictează cu fața spre privitor, iar rugătorul la rândul lui le privește stabilindu-se un contact direct, sau un dialog tainic, duhovnicesc. Am putea spune când sfântul este pictat cu fața spre noi, parcă mai mult el ne privește decât noi pe el. Acest efect se numește perspectiva inversă. Efectul este motivat de ideea că icoana este o fereastră către Împărăția lui Dumnezeu, din această icoană sfântul ne privește.
      În multe cazuri Hristos sau sfinții dacă icoana este una statică sunt pictați cu fața spre rugător, dar se întâmplă după cum ați observat să fie pictați în profil sau semi-profil. Atunci această poziție este motivată de necesitatea pictorului de a reda o acțiune în care sunt antrenați sfinții: Bunavestirea cu participarea Arhanghelului Gavriil, Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul, Icoanele votive (prin care domnitorii sfinții aduc ctitoriile lor la picioarele lui Hristos sau Maicii Domnului), icoanele care amintesc de martiriul mucenicilor, Împărtășirea Apostolilor la Cina cea de Taină, Apostolii la Adormirea Maicii Domnului și exemplele pot continua. Toate acestea indică că personajele sfinte în icoane sunt implicate într-o acțiune, de aceea poziția corpului lor este zugrăvită în profil sau semi-profil. Iar aceste considerente nu sunt abateri de la norma canonică, întrucât cele mai vechi icoane păstrate până acum sunt pictate astfel.

  47. Silvestru spune:

    Astăzi în bisericile împodobite cu pictură se ține cont de „Podlinniki” în special locașele care au origini Rusești?

    1. pmarcel spune:

      Liberalizarea vieții și desacralizarea înțelegerii vieții a atins aproape toate aspectele traiului contemporan. Acest lucru se întâmplă și în pictura bisericească. Se apucă să picteze biserici foarte mulți artiști plastici , care au ceva ideea de pictură. Însă ca să fii pictor de biserică, sau mai precis zugrav trebuie să fii mai mult decât atât. Pictorul iconar trebuie să fie un postitor, rugător, om evlavios, să cunoască noțiuni generale de teologie, să fi citit Sfânta Scriptură, să cunoască cei mai importanți sfinți și viețile lor, și multe altele. Acesta este idealul, care azi rar se întâlnește…
      Nu știu ce aveți în vedere sub termenul „Podlinniki”, presupun că vă referiți la niște recomandări pentru zugravi. Cândva existau chiar și manuale de iconografie (poate cel mai amplu și bine organizat este cel al lui Dionisie de Furna „Erminia picturii bizantine”), în care erau explicate multe reguli foarte minuțios elaborate. Dionisie de Furna în cartea sa propunea chiar și o rânduială bisericească ce se săvârșea asupra unui viitor zugrav, cu citirea unor rugăciuni speciale. Apoi el oferea informații referitor cum trebuie pictate chipurile lui Hristos, Maicii Domnului a Sfinților, informații despre tehnicile de pictură și multe altele.
      Puțin probabil să se țină cont de toate detaliile mărunte în pictura bisericească contemporană. Se atrage atenția mai mult la amplasarea icoanelor în punctele cardinale ( scena cu judecata înfricoșată, Învierea Domnului, Botezul, Icoana Nașterii Mântuitorului, cei patru Evangheliști , Maica Domnului în Altar, Cina cea de Taină în Altar etc).

  48. Galaxia spune:

    Hristos a înviat!
    Care ar trebui sa fie atitudinea crestinului atunci cand se aduc insulte si critica neargumentata in mass-media si retelele de socializare, impotriva Bisericii, a clerului si monahismului?

    1. pmarcel spune:

      Adevărat a înviat! Hristos este modelul nostru! Foarte mult a fost calomniat, dar oare a sărit la bătaie, a făcut conferințe de dezmințire? A săvârșit misiunea Sa și atât. Este clar că este o lucrare satanică de a ponegri Biserica, pentru a îndepărta creștinii de Biserică. Noi însă trebuie în acest caz să ne lipim și mai strâns de sfintele slujbe și taine ,făcând tocmai contrariul a ceea ce așteaptă vicleanul. Preoții să stăruie în slujire cu cea mai mare înflăcărare și râvnă făcându-se pildă credincioșilor cu cuvântul, credința, curăția, duhul și viața. Arzând făclia slujitorilor va lumina pe credincioși care vor cunoaște adevărul.

  49. Galaxia spune:

    De ce praznicul Înjumătățirii Cincizecimii nu are slujba cu priveghere dar are odovanie? Este praznic împaratesc?

    1. pmarcel spune:

      Sărbătoarea Înjumătățirii Cincizecimii nu este socotită între cele douăsprezece praznice împărătești, dar datorită marii sale importanțe, poate fi integrată între acestea, după cum se poate pune laolaltă sărbătoarea Învierii lui Lazar și cea a Intrării lui Hristos în Ierusalim, ca două sărbători ce prezintă trăsături comune.
      Importanța sărbătorii Înjumătățirii Cincizecimii, prin care, Hristos este prăznuit ca Înțelepciune a lui Dumnezeu, reiese din faptul ca unele catedrale au primit numele de Sfânta Sofia (Sfânta Înțelepciune), nefiind vorba de închinarea lor vreunei sfinte ce purta numele Sofia, ci înțelepciunii lui Dumnezeu, Care este Hristos. După cum s-a constatat in urma unor cercetări, hramul acestor catedrale era la sărbătoarea Înjumătățirii Cincizecimii.

  50. Elisei spune:

    Poate avea loc o cununie fără nași?
    Ce soluție ar fi dacă nu avem nași?

    1. pmarcel spune:

      Nevoia de a avea naşi este ca ei să adeverească Taina săvârşită şi îşi iau angajamentul de a susţine bunul, sănătosul şi creştinescul mers al nou-înfiinţatei familii. Ei devin părinţi spirituali, oferindu-le sfaturi practice din experiența lor. Nașii așadar sunt cei ce trebuie să fie garanții a două elemente indispensabile a tinerii familii în devenire: credința corectă a tinerilor și iubirea lor. Ca atare cununia fără nași nu ar trebui să aibă loc! Dar desigur sunt și excepții, în diverse situații dificile se poate face pogorământ, atunci preotul care îi va cununa pe tineri într-un anumit fel le devine naș tinerilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *