Învățături despre Taina Sfintei Împărtăşanii

Câte zile trebuie să ținem post înainte de Sfânta Împărtășanie?

Nu există o regulă general valabilă. Duhovnicul dă și în acest caz îndrumare și dezlegare în funcție de fiecare caz în parte, de neputințele trupești și sufletești ale fiecăruia. În timpul celor patru posturi de peste an, Biserica recomandă postirea completă, atât înainte cât și după Sfânta Împărtășanie. În afara posturilor, mai ales bolnavilor și creștinilor practicanți, care țin de obicei post miercurea, vinerea și în posturile de peste an, li se poate da dezlegare să se apropie de Sfintele Taine fără a mai posti suplimentar. Dacă nu ar fi așa, în zilele de mare sărbătoare precum a doua și a treia zi de Sfintele Paști, nu s-ar mai împărtăși nimeni, pe motiv că a mâncat de dulce.

Părintele Arsenie Papacioc: Postul, în general, îşi are rigorile lui. Eu le tot spun celor care mă cercetează să postească, dar după puteri şi după rânduială. Pentru că degeaba te abţii de la cele „de dulce”, un post de 40 de zile, dacă după acesta îţi asupreşti trupul cu îmbuibări peste măsură. Acest post este zadarnic şi, în loc să ducă la eliberare şi la sfinţenie, duce la lăcomia pântecelui, ceea ce este mare păcat. De aceea eu recomand postul după puterea fiecăruia şi îl exclud la copii cu vârsta de până la 7 ani, la femei însărcinate şi la cei bolnavi. Postul sufletului este superior postului trupului. Degeaba nu mănânci carne dacă muşti din carnea aproapelui. Soluţia optimă şi plăcută lui Dumnezeu este aceea a postului încununat de smerenie şi rugăciune (…).

După Sfânta Împărtășanie, în ziua aceea putem săruta icoanele sau persoanele apropiate?

Cel mai important și practic motiv pentru a nu mai săruta icoanele după Sfânta Împărtășanie este acela că ar fi putut să rămână pe buze o părticică din Trupul și Sângele Domnului, care să nu fi fost înghițită. De aceea este bine să se consume anafora și un pic de vin, cu care să se curețe buzele și limba înghițind toată împărtășania. De asemenea, după împărtășirea cu Hristos Dumnezeu, pe care trebuie să îl iubim din tot cugetul, din toată inima și din toată dorirea noastră, orice altă apropiere pălește în intensitate și importanță. De aceea, și în mod simbolic se spune să nu mai sărutăm icoanele sau persoanele dragi în acea zi. Totuși, Dumnezeu ne-a făcut din iubire și pentru iubire, iar împărtășirea cu ceilalți, în forma sărutului, a iubirii și a bucuriei, nu ne va știrbi cu nimic folosul Sfintei Împărtășanii. Mai ales icoanele nu sunt lucruri care să întineze sau să anuleze efectul Sfintei Împărtășanii, ci sunt obiecte sfinte, care mereu aduc binecuvântare și sfințire.

Dacă dupa orele 24 am mâncat, am băut apă și apoi am dormit, dimineața ne putem împărtăși?

Dacă am mâncat și băut din nepăsare și lăcomie, nu ne putem împărtăși. Doar cu o nouă mărturisire la părintele duhovnic și după primirea dezlegării, ne putem împărtăși. Dacă în schimb am mâncat și am băut din motive de ordin medical, dacă am avut de luat vreun tratament, iar după aceea am dormit, dimineața, pe stomacul gol, putem primi Sfânta Împărtășanie.

Părintele Dionisie de la Colciu: Să nu zicem: „Eh, nu-i nimic, am mâncat, am băut, am dormit, am mai făcut și altele, mă duc și mă împărtășesc”, așa cum aud că fac papistasii (catolicii), că la ei liturghia se face târziu. Catolicii așa zic: „Noi am avut nevoie și mâncăm mai de dimineață. Am mâncat, am fumat și câte o țigară… Ei, până la urmă hai să luăm și cate o cafea ca să ne mai înviorăm. Măi, dar la biserică nu s-a terminat liturghia! Mer­gem să ne împărtășim.” Și se duc se se împărtășesc. Păi, aceea este pregatire?

La Sfânta Împărtășanie trebuie citit canonul și rugăciunile de mulțumire?

Da, canonul de rugăciune înainte de împărtășanie trebuie făcut, dar în consonanță cu canonul dat de preot la scaunul de spovedanie. După împărtășanie, rugăciunile trebuie făcute cu evlavie, cu mulțumire către Dumnezeu că te-ai învrednicit și ai luat darul acela atât de mare. (Pr. Dionisie de la Colciu)

Este păcat să mâncăm de dulce după ce ne-am împărtășit în acea zi?

Dacă mai este încă post, desigur că nu-i bine. Dacă postul s-a terminat, putem mânca de dulce.

Ce se ia după Sfânta Împărtășanie: anafora, agheasma mare, ageasma mică sau vin?

După Sfânta Împărtășanie se ia anafora. După aceea, fie la biserică (acolo unde acest lucru se practică), fie acasă, se poate bea puțin vin pentru a se înghiți mai bine toată Sfânta Împărtășanie.

Ce se ia înainte de Sfânta Împărtășanie?

În ziua în care ne împărtășim, dimineața înainte de Sfânta Liturghie, trebuie să nu bem și să nu mâncăm nimic.

Ne putem spăla pe dinți înainte de Sfânta Împărtășanie?

Da, ne putem spăla pe dinți, dar trebuie să avem grijă sa nu înghițim apă.

Femeile se pot împărtăși în perioada ciclului menstrual?

Tradiția este ca femeile să nu se apropie de Sfintele Taine în perioada scurgerii lunare, dar acesta nu este un canon general acceptat în Biserica Ortodoxă. Se recomandă ca femeile aflate în această situație să se adreseze părintelui duhovnic, de la care vor primi răspunsul potrivit cu fiecare caz în parte. Să nu ascultăm de gura lumii, ci de cuvântul decisiv al duhovnicului.

Când preotul te dezleagă pentru Sfânta Împărtășanie, iar unele canoane te-ar opri, cum procedezi ?

Mântuitorul Iisus Hristos spune: “Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.” (Matei 18,18) Canoanele bisericești sunt orientative, iar duhovnicii au deplină libertate, dar și responsabilitate ca la Taina Sfintei Spovedanii să lege sau să dezlege pe penitent, fiind inspirat de lucrarea Duhului Sfânt. Așadar, chiar dacă după mărturisirea completă și cu adâncă pocăință la duhovnic și primirea dezlegării pentru împărtășanie ne simțim nevrednici de Sfintele Taine, să nu ezităm a ne apropia de Sfântul Potir. Sfânta Împărtășanie nu este un premiu care se dă numai celor vrednici (și cine dintre noi poate spune că este vrednic cu adevărat?), ci se dă și spre iertarea păcatelor.

Părintele Arsenie Papacioc: După Spovedanie, duhovnicul este cel care hotărăşte cine este vrednic şi cine nu a se împărtăşi cu Sfintele Taine. Nu ne putem împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului după bunul nostru plac, ci numai cu încuviinţarea duhovnicului. Acesta are toată autoritatea de a lega şi de a dezlega. Aici, duhovnicilor le revine o mare responsabilitate. Cele mai grele canoane pot opri pe cineva de la împărtăşit chiar şi 25 de ani, dar asta ar însemna să nu o mai poţi face niciodată. Eu, Arsenie, nu sunt pentru astfel de canoane. Cel căzut în păcat se obişnuieşte cu neîmpărtăşitul şi poate zice: „Parcă tot cu Împărtăşania am trăit până acum!”. Eu sunt pentru un canon pe care să-l facă zi de zi, în starea de simţire, nu de obligaţie tipicală. Eu nu dau canoane dintr-astea, care se fac repede, ca să se scape de ele. Suspinarea nu îţi ia timp, este la îndemână şi angajează toată fiinţa ta. Zici: „Of, Doamne!”. Un simplu oftat face mai mult decât orice rugăciune, mai mult decât a zice repede, de 15 ori, „Tatăl nostru”.

Când resturi din Sfânta Împărtășanie cad din gură, cum procedăm?

Este foarte important ca în momentul împărtășirii să deschidem gura larg și să cuprindem întregul conținut al linguriței, pentru a evita eventuale prelingeri. Dacă s-a întâmplat ca o părticică să se prelingă pe buze sau pe haine, trebuie să îl întrebăm imediat pe părinte cum să procedăm. Să nu luăm nicio decizie înainte de a îl consulta pe părintele care ne-a împărtășit, căci putem greși într-un mod cutremurător. În principiu, orice părticică rămasă trebuie mâncată, iar haina respectivă trebuie arsă. Se întâmplă mai des în cazul bolnavilor și al bebelușilor.

După Sfânta Împărtășanie, în ziua aceea se poate sta în genunchi, se pot face metanii?

Sfânta Împărtășanie este un motiv de mare bucurie și de a da slavă lui Dumnezeu. Îngenuncherile și metaniile sunt potrivite cu o altă stare sufletească, cu cea de tristețe și pocăință. Dar nu este o greșeală sau un păcat a îngenunchia și a face metanii în acea zi, dacă există evlavie și dragoste de Dumnezeu.

Dacă înaintea Sfintei Împărtășanii, creștinul a avut un vis tulburător sau gânduri necurate, se mai poate împărtăși ?

Important este ca în toată vremea, dar mai ales în perioada dinaintea Sfintei Împărtășanii, creștinul să se ferească de acest păcat în orice fel, inclusiv prin evitarea emisiunilor TV nepotrivite. Astfel, după spovedanie și citirea canonului Sfintei Împărtășanii, ispitele vor fi ținute departe de noi. Pentru cele ce se întâmplă în vis nu suntem răspunzători decât în măsura în care în vremea lucidității noastre, am consimțit la gândurile păcătoase, pe care cel rău le îmbracă în forme și persoane în subconștient și în vis. Dacă sufletul ne este profund tulburat de acel vis, putem cere duhovnicului în respectiva dimineață o dezlegare. Altfel, dacă știm că a fost o ispită a celui rău pentru ca noi să amânăm împărtășania, cu adâncă pocăință, să ne apropiem totuși de Sfântul Potir.

Sfântul Teofan Zăvorâtul: Cel ce se apropie cu părere de rău pentru păcatele sale de Sfântul Trup și Sânge se mântuiește, iar cel ce se apropie cu nepăsare sau dis­preț se osândește. Ceea ce vi se întâmplă în timpul postului dinaintea împărtășaniei… frica, neliniștea… trebuie să spunem că vin de la vrăjmașul. El, probabil, se agită în jurul vostru. Spovedania, însă, și împărtășania îl ard și îl gonesc. De aceea el, prevăzând acest lucru, stârnește neliniștea. Osteniți-vă să nu vă abateți de la pomenirea lui Dumnezeu, nici de la pomenirea morții… Faptul că simțiți atacuri, mai ales când vă hotărâți să postiți, este cursa vrăjmașului. El se silește fie să vă abată de la post, fie să vi-l strice. Însă, dacă vă împotriviți lui și nu cedați, acesta este semnul biruinței, nu al rănirii și nu numai că nu vă împiedică apropierea de Taine, dar, dimpotrivă, este cea mai frumoasă podoabă a acestui lucru al lui Dumnezeu, adică a împărtășaniei.

Cum să ne prezentăm din punct de vedere vestimentar la Sfânta Liturghie în care ne vom împărtăși ?

Ar trebui ca la fiecare Sfântă Liturghie, chiar dacă nu ne împărtășim, să fim îmbrăcați decent și cuviincios, după câteva reguli de bun simț: femeile să nu se machieze, fustele să nu fie scurte, bluzele să nu fie strâmte, bijuteriile să nu fie ostentative, parfumul să nu deranjeze; bărbații să fie curați și îngrijiți, cu capul descoperit, pantalonii să fie lungi, să poarte cămăși clasice, nu tricouri și înscrisuri.

Se poate administra Sfânta Împărtăşanie la persoanele inconştiente?

Primirea Sfintei Împărtășanii este strâns legată de Spovedanie chiar și pe patul morții. Cel care este inconștient nu mai poate face aceasta. De asemenea, împărtășania este legată și de voința persoanei respective. Împărtășania pe patul de moarte nu se refuză niciodată, cu condiția ca muribundul să o ceară. Chiar dacă a cerut Împărtășania înainte de a fi inconștient, nu poate fi împărtășit un muribund, deoarece devenind inconștient nu poate mărturisi păcatele. Chiar dacă muribundul a fost unul din bunii credincioși, dar este inconștient, nu se cade să-i administrăm Sfânta Împărtășanie. Membrii familiei trebuie să fie răspunzători și să țină seama că împărtășirea nu trebuie lăsată în ultima clipă a vieții.

Se poate cunoaşte evoluţia stării muribundului după felul cum “cade” Sfânta Împărtăşanie în linguriţă?

Aceste interpretari nu au niciun temei canonic, sunt rodul imaginației și pot fi amăgitoare. Dumnezeu este „Stăpânul vieții și al morții” și doar El știe clipa și ceasul morții fiecăruia. Deci nu se cuvine a face ghicitorie cu Sfânta Împărtășanie.

Este corect să ne împărtăşim noi pentru cei care au murit neîmpărtăşiţi, ţinând în mână lumânări pentru el?

Din punct de vedere liturgic, această practică este o inovație, căci nu este menționată în nicio carte de cult. Din punct de vedere dogmatic, respectam principiul conform căruia Sfintele Taine se administrează doar persoanelor vii. Simpla rostire a numelui celor decedați nu înseamnă și împărtășirea lor, sufletele lor imateriale neputându-se împărtăși cu ceva material, așa cum este Sfânta Euharistie. Ceea ce putem face pentru cei răposați este doar rugăciunea și milostenia, concretizate în slujbele pentru morți și “datul de pomană”. Dacă în momentul în care ne apropiem să primim Sf. Împărtășanie, o altă persoană vine la noi și ne dă una sau mai multe lumânări, să refuzam a le primi deoarece ei o fac cu credința că ne putem împărtăși noi pentru cei morți neîmpărtășiți dintre rudeniile și cunoștintele lor, lucru imposibil după cum am văzut mai sus.

Există teama că dacă o persoană grav bolnavă se va împărtăși, va muri.

Dimpotrivă! Cu atât mai mult trebuie împărtăşit cel bolnav, pentru a nu pleca nepregătit spre scaunul de judecată. Iisus spunea: “Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (loan 6;54). Cel neîmpărtăşit, chiar dacă trăieşte este deja mort pentru Dumnezeu: “Ştiu faptele tale, că ai nume, că trăieşti, dar eşti mort” (Apocalipsa 3;1). Există cazuri de minuni când după primirea împărtășaniei cei bolnavi s-au însănătoșit complet spre mirarea doctorilor.

Părintele Arsenie Papacioc: Singur Dumnezeu poate să hotărască dacă ne mai lasă timp sau dacă prelungeşte timpul vieţii noastre, şi asta pentru a fi cât mai mult împreună cu El. Abia după ce reuşim să înţelegem această relaţie, abia atunci începem să ne preocupăm de mântuirea noastră. Acesta este scopul principal, permanent, de neschimbat, de neuitat – mântuirea. Şi nu putem ajunge la mântuire decât dacă fugim de obiceiuri şi de rutină. Numai aşa ajungem la mântuire. Ferice, ferice, de mii de ori ferice de cei care, printr-o cât de mică venire în fire, se pregătesc, după cum ne învaţă Biserica, prin Evanghelii, pentru mântuirea lor. Când amarul va fi mai mare şi mai mare, atunci va fi ferice doar de acela care-şi cunoaşte lucrul şi-şi mântuie sufletul.

Oricine se împărtăşeşte în Joia Mare din Săptămâna Patimilor rămâne împărtăşit tot anul?

Porunca a patra bisericească spune să ne spovedim şi sa ne împărtăşim cel puţin în cele patru posturi mari ale anului şi ori de câte ori ne simţim conştiinţa încărcată. Nu ziua în care te-ai împărtăşit contează, ci modul cum ai luat Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al Mântuitorului: “Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului” (1 Corinteni 11;27-29). Aceasta afirmaţie o folosesc greşit spre justificare creştinii care vin la Sfânta Biserică DIN PAŞTI ÎN PAŞTI. Să nu mai spunem că există credincioşi care vin, iau Sfintele Paşti (Pasca) şi consideră că au luat Împărtăşanie. Este mare diferenţă între Sfintele Paşti (pâine şi vin sfinţite prin rugăciunea preotului) şi Sfânta Împărtăşanie care este Însuşi Trupul şi Sângele Domnului Iisus Hristos.

 

Părintele Arsenie Papacioc: Nu ne împărtășim pentru că au venit Paștile sau Crăciunul. Ne împărtășim ca să fim mereu cu Hristos, pentru că nu există numai o împărtășire cu Sfintele Taine, ci și o împărtășire duhovnicească, adică această continuă prezență a inimii noastre la Dumnezeu. Cu Iisus trebuie să ne hrănim permanent, deoarece trăim permanent. Are o foarte mare valoare că te-ai împărtășit cândva, dar de atunci “cândva” ai trăit mereu cu gândul la “cândva” din viitor. Permanent avem nevoie de El. El ni se dăruiește: “Iar Eu cu voi sunt”. Daca a fost o dată cu Apostolii, ce nevoie mai era ca să mai fie o dată cu ei? A fost permanent cu ei! “Iar Eu cu voi voi fi”, căci lupta e continuă, în tine, pentru desăvârșirea ta.

La Sfânta Împărtășanie trebuie să ținem copilul în mâna dreaptă?

Nu există niciun canon etc. care să ne oblige să ținem copilul în mâna dreaptă sau cu capul pe mâna dreaptă. Copilul se ține cu amblele mâini și cu capul orientat spre Sfântul Potir, spre a îl ajuta pe preot să-i dea Sfânta Împărtășanie.

(surse web: www.ortodox.md; www.cuvantul-ortodox.ro)

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *