„Pace vouă”

„Pace vouă” este salutul Domnului nostru Iisus Hristos după Înviere, un salut care nu e un simplu cuvânt de politeţe, ci o dăruire efectivă a acelei păci (şalom) mesianice care înseamnă, potrivit Sfintei Scripturi, plenitudine, împlinire, echilibru fericit, armonie. Este climatul specific Noului Legământ al lui Dumnezeu cu oamenii în Iisus Hristos înviat.

Pacea lui Hristos este o pace jertfelnică, rodul eshatologic al Crucii, semnul comuniunii regăsite cu Dumnezeu şi cu toţi: „Căci în El a binevoit (Dumnezeu) să sălăşluiască toată plinirea. Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace, fie cele de pe pământ, fie cele din ceruri, făcând pace prin El, prin sângele crucii Sale” (Coloseni 1, 19-20). „Pace vouă” este mărturisirea şi transmiterea păcii treimice, este o invitaţie de a intra în plenitudinea vieţii treimice în măsura primirii acesteia prin credinţă. Rostind „Pace tuturor”, preotul binecuvântează adunarea credincioşilor în timpul slujbelor bisericeşti, în semnul crucii, închipuind cu degetele literele greceşti care prescurtează numele Mântuitorului (IC XC), arătând astfel că prin Crucea lui Hristos s-a restabilit comuniunea între Dumnezeu şi om.

Prin acest gest preotul, în puterea Duhului Sfânt, transmite, asemenea lui Hristos, în mod efectiv pacea de sus celor ce sunt gata să o primească: „Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi” (Luca 10, 6). Credincioşii răspund „Şi duhului tău!” amintindu-şi lor înşişi că Duhul Sfânt este în preot şi că preotul nu face nimic de la el, ci harul Duhului este de faţă şi se pogoară peste toţi. Duhul Sfânt face din fiecare participant la Sfânta Liturghie un fiu al păcii, ne face părtaşi păcii Prea­sfintei Treimi care este pace tainică, adâncime liniştită, plenitudine nedescrisă, reciprocitate de iubire.

Stareţul Tadei spune: „Pace şi bucurie tuturor de la Domnul! Pacea şi bucuria sunt cu adevărat bogăţiile noastre cele mai mari, în această lume şi în cealaltă. Cu toţii râvnim la ele. Putem poseda multe lucruri pe acest pământ, tot ceea ce dorim, dar dacă nu avem pacea, toate acestea nu slujesc la nimic. Iar pacea provine de la Izvorul vieţii, de la Domnul. Adresându-se ucenicilor Săi care ferecaseră uşile de teama evreilor, Mântuitorul le-a spus înainte de toate: Pace vouă! (…) Domnul ne dăruieşte pacea Sa dacă ne schimbăm felul de a gândi şi ne întoarcem faţa către Binele absolut Care este Domnul Dumnezeu. (…) Această pace produce un sentiment de stare bună, de bucurie şi de mângâiere nu numai în noi înşine, dar şi asupra tuturor celor cărora le transmitem gânduri pline de pace, de blândeţe, de dragoste şi bunătate”.