Patimile, bolile sufletului – 1. Ce sunt patimile şi care este cea mai mare dintre ele?

\r\n\r\nDe la începutul facerii sale, omul, după chipul lui Dumnezeu fiind zidit, nu primea în gândirea şi în viaţa lui iraţionalul. Gândurile şi mişcările sale erau drepte, întrucât erau luminate de harul dumnezeiesc. După ce a fost înşelat, şi a tăiat relaţia sa cu Prima Cauza a desăvârşirii, personalitatea sa s-a zdrobit imediat şi „simplul”-ul iniţial i-a urmat „compusul”. în acest chip iraţionalul a fost aşezat în locul raţionalului. Din acel moment toate puterile persoanei omeneşti s-au pervertit sub siluirea iraţionalului şi au creat patimile. Gândurile şi acţiunile nu se mai mişcau pe fundamentul dreptei „întrebuinţări”, ci pe baza obişnuinţei rele şi în acord cu patima vicleană, care stăpâneşte asupra omului. (mai mult…)

Dumnezeu şi ştiinţa

În anii ateismului comunist, când veneau la vreuna dintre mănăstirile care nu erau încă închise, cetăţenii sovietici se aşteptau să vadă orice: obscurantişti, şarlatani, oameni întunecaţi la minte, lipsiţi de omenie. Aşa li se inoculase în conştiinţă şi aşa erau forţaţi să creadă. În realitate, găseau acolo oameni inteligenţi şi înţelepţi, oameni neînfricaţi şi liberi în cuget, care ştiau şi ceea ce vizitatorii nici măcar nu bănuiau. După numai câteva minute, pentru excursionişti devenea clar că asemenea oameni nu întâlniseră în toată viaţa lor. (mai mult…)

De ce îngăduie Dumnezeu ca oamenii drepți să fie chinuiți?

Firește, judecățile lui Dumnezeu sunt necunoscute, dar poate că una din multele rațiuni, după părerea mea, este și aceasta: Dacă Dumnezeu n-ar îngădui să fie clevetiți unii drepți, cum ar fi putut să se ascundă unii vinovați, care nu-și pot recunoaște greșeala din pricina egoismului lor? Pământul nu-i încape, iar diavolii caută pricini să-i ducă la deznădejde, pentru a-și face rău și astfel să se osândească. (mai mult…)

Dulceața și veninul cuvântului

Într-adevăr, cât bine poate face un singur cuvânt spus la vreme, cu tâlc, pornit din inimă, rodul unui simţământ po­zitiv, sau al unei idei superioare! Pe de altă parte, cât rău in­imaginabil poate face un cuvânt spus cu răutate, usturător, o veritabilă otravă împroşcată asupra aproapelui! Câtă atenţie trebuie să acordăm acestui „mic mădular”, al cărui rost es­te să binecuvânteze, să răspândească binele, să se împotri­vească răului, oricând şi oriunde poate. Majoritatea oame­nilor privesc cu prea mare uşurinţă cuvântul care le iese din gură. De foarte multe ori, din dorinţa de a face impresie în societate, sunt gata să denatureze adevărul şi să spună lu­cruri care pot face cel mai mare rău. (mai mult…)

Martorilor lui Iehova – MĂRTURII BIBLICE DESPRE POCĂINŢĂ (DESPRE TAINA MĂRTURISIRII)

(mai mult…)

Martorilor lui Iehova – MĂRTURII BIBLICE DESPRE CINSTIREA ICOANELOR

(mai mult…)

Exprimarea mâniei

Omul trăieşte astăzi sub o presiune atât de covârşitoare încât nervii săi sunt întinşi până la limită aşa încât cea mai neînsemnată provocare stârneşte în el păcatul mâniei. Motive ale mâniei sunt: copilul care nu ne ascultă, soţul sau soţia care ne contrazice sau şoferul care ne taie calea, sau poate doar ni se pare nouă că el taie calea, sunt motive să stârnim în noi mânia. Chiar dacă, prin autostăpânire, în aparenţă nu ne exprimăm mânia sau nu este auzită de cel care ne provoacă, tot este un păcat pentru că ne distruge sufletul şi inima. Este o acţiune împotriva propriei fiinţe sub influenţa ispitirii de la diavol de a ne mânia. (mai mult…)

Vizita – Un dialog între un om de ştiinţă ateu şi un preot

\r\n

Un preot se afla în chilia sa şi îşi tria corespondenţa. Deodată, fără a cere voie, în chilie intră femeia care îngrijea biserica şi îi şopti, ca şi cum i-ar fi spus vreun secret pe care nu trebuia să-l audă nimeni:

\r\n

– Un domn necunoscut, care pare a fi de rang înalt, doreşte să vă vorbească. Nu l-am mai văzut aici, la dumneavoastră, şi nici la biserică. Se află, probabil, în trecere.

\r\n

– Lasă-l să intre! spuse preotul. (mai mult…)

Duminica a XII-a după Rusalii

Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zis-a lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte? Iisus i-a zis: Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi. Ci, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în împărăţia cerurilor. (mai mult…)

Mare lucru e a scutura din suflet lauda oamenilor

Dumnezeu ascunde, de multe ori, de la ochii noştri bunătăţile pe care le-am câştigat. Dar omul care ne laudă, mai bine zis care ne amăgeşte, a deschis ochii noştri spre ele prin laudele lui. Însă, deschizându-se aceştia, a dispărut şi virtutea.

\r\n

Linguşitorul este slujitorul diavolilor, călăuza mândriei, nimicitorul străpungerii inimii, pierzătorul bunătăţilor, cel ce abate pe alţii de la calea cea dreaptă. „Cei ce vă fericesc pe voi, zice proorocul, vă amăgesc pe voi“ (Isaia 3, 12). E propriu celor înalţi cu cugetul să rabde cu bărbăţie şi cu bucurie ocările; dar e propriu celor sfinţi şi cuvioşi să treacă nevătămaţi prin laude. (mai mult…)

Principala misiune a femeii este să transmită viața

De ce țări ortodoxe precum Rusia, Ucraina, Bulgaria, România sau Serbia, în care avortul este considerat păcat de moarte, sunt lideri mondiali la numărul de avorturi?  Acesta a fost unul din subiectele discutate de mitropolitul de Volokolamsk Ilarion cu membrul grupului de lucru al Guvernului Deschis pentru politică demografică și familiară din Rusia A.S. Ulianov. Discuția a avut loc în cadrul emisiunii „Biserica și Lumea” realizată de președintele Departamentului pentru relații externe bisericești al Patriarhiei Moscovei, mitropolitul Ilarion și difuzată pe postul de televiziune „Rossia-24”pe data de 6 iulie. (mai mult…)

În Rai, în mod „scandalos”

\r\n\r\nConstituie un adevăr faptul că, de regulă, în cadrul discuțiilor pe teme creștine, se vorbește mai mult despre păcat și mai puțin despre virtute. Este vorba despre o tendință atipică, al cărei scop principal nu este atât căutarea binelui, ci mai ales evitarea răului.\r\n\r\nNu încape nici o îndoială că o astfel de abordare oferă păcatului dimensiuni mai mari decât are în realitate, creează complexe de vinovăție și prezintă lumea lui Dumnezeu ca pe o lume maniheistă, în care se duce o luptă aprigă între forțele luminii și forțele întunericului. Toate acestea se petrec în cadrul unei civilizații care tânjește și promovează cu predilecție, iar uneori chiar creează, comportamente violente, lăsând la o parte binele pe care îl concepe în exclusivitate ca pe o sărbătoare. (mai mult…)

Zidirea şi căderea omului – Ce este dreptatea dumnezeiască şi cum se aplică aceasta?

\r\n

Una din cele mai înalte şi mai neasemuite însuşiri, puteri sau lucrări dumnezeieşti este dreptatea pe care o oferă Dumnezeu făpturilor Sale, potrivit cu nevoile pe care le au, pentru buna lucrare şi alcătuire a acestora.

\r\n

Dumnezeu susţine şi înrâureşte zidirea în două moduri. Primul este puterea Sa creatoare: „El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit”. Al doilea mod este puterea Sa susţinătoare şi pronia, care împreună-ţine toate şi le „face să înainteze” potrivit cu scopul fiecărei făpturi în parte. Aşadar, dreptatea dumnezeiască oferă fiecărei făpturi pronia potrivită, astfel încât să izbândească atingerea scopului pentru care a fost creată. în acest fel se reuşeşte realizarea armoniei firii. (mai mult…)

Când înţelepciunea învinge patima

În secolul al VI-lea, în Constantinopol, trăiau în vremea domniei împăratului Justinian doi tineri şi o fecioară. Fii ai unor patricieni bogaţi, învăţaţi şi plini de viaţă, ei s-au împrietenit încă din copilărie. Părinţii fetei şi ai unuia dintre acei tineri s-au învoit încă de la naşterea fiilor lor ca fecioara şi băiatul lor să devină negreşit pe viitor soţ şi soţie. Vremea a venit şi fericita pereche s-a căsătorit, iar apropiatul lor cel mai drag a fost cavaler de onoare la nuntă, bucurându-se, de asemenea, pentru prietenii lui.

\r\n

Părea că nimic nu exista care să le prevestească vreo nenorocire, dar după un an de la căsătorie tânărul soţ a murit subit. După ce au trecut cele patruzeci de zile rânduite pentru doliu, la tânăra văduvă a venit prietenul familiei lor, a îngenuncheat înaintea ei şi i-a spus: (mai mult…)

Viața Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei (30 august/12 septembrie)

La 30 august/12 septembrie, se face pomenirea Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei. Sfântul Mitropolit Varlaam a păstorit Mitropolia Moldovei între anii 1632-1653, în timpul domnitorilor Alexandru Iliaș, Miron Barnovschi, Moise Movilă și Vasile Lupu. Provenind dintr-o familie de răzeși, care se numea Moțoc, din Borcești, sat dispărut situat lângă Târgu-Neamț, Mitropolitul Varlaam s-a născut în jurul anului 1590. Numele său de botez a fost Vasile. Din tinerețe și-a îndreptat pașii spre Schitul Zosim de pe valea pârâului Secu, unde a învățat carte și limbile slavonă și greacă. Pe aceeași vatră, Vornicul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana au ctitorit în 1602 Mănăstirea Secu în care a început să funcționeze și o școală. Tânărul Vasile Moțoc a intrat în obștea noii mănăstiri, unde a fost călugărit cu numele de Varlaam. (mai mult…)

Zidirea şi căderea omului – Cine este diavolul şi cum lucrează?

\r\n

Sfânta Scriptură ne spune că diavolul este „Luceafărul cel căzut”. De aceea Domnul ne spune: „Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer” (Luca 10, 18). Este începătorul şi conducătorul cetei îngerilor căzuţi din cer, atunci când au voit să apostazieze de la voia dumnezeiască. Atunci în mod automat au fost zdrobiţi şi au căzut din demnitatea şi din locul lor. Ei au pierdut în acelaşi timp şi frumuseţea uimitoare şi luminoasă a chipului lor. Au devenit monştri îngrozitori, fie şi numai pomenirea lor fiind respingătoare. Nu există în ipostasul lor diavolesc nimic bun, nimic frumos, nimic drept, nimic cinstit, nimic raţional, nimic adevărat. Diavolul, cel ce altădată era purtător al luminii dreptăţii, al iubirii şi al sfinţeniei, s-a transformat deodată – prin răzvrătirea împotriva lui Dumnezeu – în unealta absolută a întunericului, a urii, a minciunii, (mai mult…)

A fi bolnav de critică

Orice critică negativă (şi deci, inutilă) pleacă de la ignorarea principiului comparaţiei. Nu se pot compara două realităţi în funcţie de o unitate de măsură aleatoriu propusă. Deoarece cele ce se petrec în Europa, America sau Asia nu se compară cu cele din Australia, aşa după cum ceea ce se întâmplă în Spania nu se potriveşte cu starea din România şi cu atât mai mult ceea ce trăieşte Gheorghe nu seamănă deloc cu ceea ce trăieşte Nicolae. Există un principiu al identităţii şi al alterităţii care nu ne dă voie să transgresăm realităţile printr-o simplă schemă a comparaţiei. (mai mult…)

Cum învăţăm zborul

Nu am văzut niciodată cum vulturii îşi învaţă tinerele odrasle să zboare. Dar specialiştii spun că aceştia îşi lasă puii să cadă în gol de pe stâncile cele mai înalte. Puii se prăbuşesc ca nişte pietre bătând haotic din aripi. Par că vor muri zdrobiţi de stâncile de sub ei, când părinţii lor, mai ales taţii, plonjează din înălţime şi îi prind pe spatele lor lat. Apoi se înalţă din nou şi încă o dată aruncă puii în gol. Această manevră se repetă până când micii vulturi reuşesc să zboare singuri, fără să fie recuperaţi de vulturii maturi. (mai mult…)

Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul

Şi a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut, şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni prin el. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este prooroc, ca unul din prooroci. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul; el s-a sculat din morţi. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă, din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de soţie. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia fratelui tău. (mai mult…)

Stare de urgență la Noul Neamț. Călugării au hotărît: “Fără politică, rămînem cum am fost – cu Moldova”

Cu ocazia vizitei patriarhului Kiril în Transnistria, episcopul Sava de Tiraspol a organizat o conferință de presă în care a făcut declarații legate de mănăstirea Noul Neamț. Declarațiile poartă un character provocator și de dezbinare.

\r\n

Episcopul rus, care a îndeplinit la Moscova funcția de mediator între biserică și forțele armate și de ordine ale Federației Ruse și-a exprimat indignarea că o mănăstire aflată în zona transnistreană se supune Moldovei. Prea Sfinția Sa a mai spus că patriarhul vine la Noul Neamț să rezolve problema călugărilor care, zice el, se ocupă cu politica. (mai mult…)