\r\n
După zile în şir de călătorii în Ţara Sfântă, într‑o binecuvântată zi de vineri am făcut un popas pe malul drept al Iordanului, chiar acolo unde se spune că ar fi adevăratul loc al Botezului Mântuitorului Hristos.
\r\n
\r\n
Trasăm ca sarcină clerului şi, cu deosebire, parohilor de biserici, să ia aminte ca persoanele cu buzele rujate să nu se atingă de icoane, de cruce şi de niciun obiect sfinţit, lăsînd pe acestea urme de vopsea.
\r\n
\r\n
Avem noi oare înțelepciunea de a priveghea la hotarul minții împotriva gandurilor?
\r\n
Înainte de toate ar trebui să înțelegem cât este de folositor acest lucru pentru noi și pentru cei de lângă noi, apoi prin rugaciune și exercițiu să stăm de veghe astfel încât să nu fim păcăliți căci ce grâu bagi în moară așa făină iese. Depinde ce măcinăm în moara minții și sufletului nostru. Sfântul Nicolae Velimirovici ne arată câteva repere în scrisoare sa către:
\r\n
\r\n
– Tinerii începători, din lipsă de educaţie, sunt de obicei superficiali în credinţă şi nevoinţă. Promit repede, dar fac puţine. Cum trebuie să-i dobândim duhovniceşte pentru Hristos? Ce metode recomandaţi?
\r\n
\r\n
O fetiță și-a luat pușculița și a golit conținutul ei. A numărat de trei ori mărunțișul, ca să nu facă vreo greșeală. Era un dolar și 11 cenți. A luat banii și a plecat la farmacia din apropiere.
\r\n
\r\n
„Suntem ai Bisericii pe cât suntem ai Sfinţilor Părinţi”[1][2] [49, 187].
\r\n
Vremuri din ce în ce mai tulburi se arată la orizont. Norii negri ai ereziilor împânzesc cerul. Şi se aude din ce în ce mai tare glasul Ispititorului care întreabă: „De ce să păstraţi învăţătura Bisericii ? De ce nu vreţi să primiţi în sufletele voastre adevărul şi vă încăpăţânaţi să păstraţi o credinţă care şi-a pierdut valabilitatea? Nu vedeţi că termenul ei de garanţie a expirat?”
\r\n
\r\n
Cel care vrea să se roage cu minte curată, nu trebuie să afle noutățile ziarelor, să nu citească cărți fără legătură cu viața noastră duhovnicească, mai ales cele care stârnesc patimile, și să nu cerceteze din curiozitate cele care privesc viața celorlalți. Toate acestea aduc în minte gânduri străine, iar când omul încearcă să le lămurească, ele și mai mult tulbură și îngreuiază sufletul.
\r\n
\r\n
Mărturia Mitropolitului Atanasie de Limassol
\r\n
Am mers la Stareţ în septembrie 1977, într-o zi de luni, în ajunul Cinstitei Cruci. Am bătut în uşă foarte de dimineaţă şi Stareţul mi-a deschis. Era foarte bucuros şi văzându-mă, mi-a spus: «A, bine că ai venit, diacone, căci mâine am hram. Vor veni cântăreţi, am comandat şi peşte bun. ne mai lipsea un diacon. Acum, că ai venit, hramul este asigurat.» A mai spus şi alte glume asemănătoare. După aceea mi-a spus: «Vei rămâne aici in noaptea aceasta.»
\r\n
\r\n
Pe vremea stăpânirii otomane, sultanul, îndemnat de unul din neamul celor care l-au răstignit pe Hristos, l-a chemat pe un episcop ce se afla în cetatea cucerită de ei și l-a întrebat:
\r\n
\r\n
“Domnul a zis: <<Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze>> (Marcu 8:34). Postul mare este o perioadă de pocăinţă; iar pocăinţa este acea luptă împotriva patimilor păcătoase şi poftelor, care este atât de grea încât Domnul, Judecătorul luptei Însuşi, se supune ei până la cruce.
\r\n
\r\n
Având în vedere faptul că mândria este patima care ne bântuie sufletle cel mai mult, avem de învățat de la cuviosul Paisie Aghioritul cum să o depistăm, cum să luptăm cu ea și apoi să ne reevaluăm poziția.
\r\n
\r\n
Este practic o tragedie ce se petrece astăzi în sânul familiilor, mai ales între relațiile dintre părinți și copii. Se joacă la două extreme, fie unii îi lasă să facă ce vor, „le dezvoltă personalitatea”, îi clădește pe iubirea de sine, egoism, să devină oameni de succes, iar alții îi constrâng prea tare, le înăbușă orice dorință, îi direijează în toate fără să-i dea libertatea de a se manifesta conform vârstei. Părintele Paisie Aghioritul ne dă niște exemple vii din viața de toate zilele, din ceea ce a întâmpinat sfinția sa în lupta de a-i catehiza corect pe oameni.
\r\n
\r\n
Într-o insulă din Marea Egee a trăit în secolul trecut un preot foarte evlavios. Sufletul său era plin de dragoste pentru turma sa și în mod deosebit pentru cei îndurerați. A sosit însă ziua când și el a fost încercat și a suferit mult.
\r\n
\r\n
Să nu iei în mâini reviste murdare, nici măcar aruncate să nu fie prin camera ta, ca nu cumva vreodată, împins de vârtejul vârstei tale, să fii îndemnat de vrăjmaşul să te uiţi prin ele, deoarece nu numai că te vei răni, dar şi tangalachi te va batjocori, lucru pentru care te vei căi şi vei suferi.
\r\n
\r\n
Cauzele sunt multiple. În primul rând, bărbaţii sunt mai mândri, iar credinţa ortodoxă este întemeiată pe smerenie şi pocăinţă. Însăşi pocăinţa se numeşte pe greceşte „metanoia”, adică schimbare – şi, după cum se ştie, bărbaţilor le este foarte greu să se schimbe.
\r\n