\r\n
Legată de vremea Postului Mare, Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este o rugăciune scurtă, simplă, dar plină de putere şi bogăţie duhovnicească, cum numai marele Părinte Efrem Sirul, „alăuta Duhului Sfânt”, putea să o alcătuiască.
\r\n
\r\n
A trecut puțină vreme de când Vladimir nu mai este printre noi. M-au impresionat atât plecarea sa din această viață precum și testamentul pe care l-a lăsat. Acum, când figura lui, în loc să se piardă din memorie, îmi revine încet-încet în fața ochilor, m-am gândit să aștern pe hârtie întâmplări, fapte, amintiri, cuvinte și vorbe de-ale lui, aducându-l, astfel, din nou printre noi, și, poate, astfel voi putea și eu să îngenunchez și să ascult cu urechea glasul pământului ,,mamă”, așa cum făcea Vladimir Natawe, sau, mai bine spus, Karamazov.
\r\n
\r\n
Bogaţii sunt oameni privilegiaţi. Deşi prin natura lor nu se deosebesc cu nimic de mulţimea de rând, deşi au aceeaşi origine, acelaşi suflet şi acelaşi destin, ei se bucură de o stare privilegiată, în vreme de ne-caz şi suferinţă, bogaţii au parte de belşug şi desfătări. Cei dintâi numai prin muncă aspră şi necontenită îşi câştigă un codru de pâine neagră pe care îl înghit amestecat cu lacrimi şi suspine.
\r\n
\r\n
Nu există zi lăsată de la Dumnezeu ca sinaxarul Bisericii să nu exclame: „Întru această zi, pomenirea Sfântului Mucenic… care cu moarte sfântă a slăvit pe Dumnezeu!”. Citim puținele cuvinte despre pătimirea și alegerea de a muri ale unui om.
\r\n
\r\n
Sfinţii Părinţi spun că pocăinţa este aducerea înapoi a botezului, învoiala cu Dumnezeu pentru viaţa de veci, cumpărătoare a smereniei, necontenita renunţare la nădejdea vreunei mângâieri trupeşti, gândul osândirii în sine şi îngrijirea neîngrijită de sine, frica nădejdii şi tăgăduirea deznădejdii, împăcarea cu Dumnezeu prin lacrimi şi prin lucrarea cea bună a celor potrivnice păcatelor, răbdarea de bună voie a tuturor necazurilor, asuprirea tare a pântecelui şi lovirea sufletului printr-o simţire adâncă, lipsirea neîntristată, uşa milei dumnezeieşti.
\r\n
\r\n
Sâmbătă seara. Soarele tocmai apusese. La catedrala mitropolitană rusă ,,Sfinții Petru și Pavel” tocmai începuse vecernia. Siluetele întunecate ale puținilor credincioși care se găsesc la slujbă prind contur odată ce încep să fie aprinse lumânări în sfeșnice. Catapeteasma bisericii este impresionantă, construită la începutul secolului de arhitecți și meșteri pricepuţi…
\r\n
\r\n
Urmarea articolului: Dobandirea Harului si incercarea prin ispite\r\nCeri har de la Dumnezeu? În schimbul harului îți trimite ispită. Nu reziști luptei, cazi? Nu-ți mai dă adaos de har. Iarăși ceri? Iarăși ispita. Iarăși înfrângere?Iarăși vei fi lipsit. Trebuie, deci, să biruiești. Opune rezistenței ispitei până la moarte. Până cazi ca și mort nu părăsi lupta, și atunci strigă de jos: „Iisuse predulce! Nu te voi părăsi. Rămân nedespărțit de tine și pentru dragostea Ta îmi dau sufletul pe câmpul de luptă”.
\r\n
\r\n
Citind cărțile sfinte cu siguranță ne entuziasmăm și începem să ne dorim Harul dumnezeiesc cu roadele lui: „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,blândeţea, înfrânarea, curăţia”; împotriva cărora nu este lege.
\r\n
\r\n
Marele Apostol al neamurilor spunea, de asemenea, că Dumnezeu nu judecă de două ori:„căci de ne-am fi judecat noi înșine (de bunăvoie) nu am fi judecați fără voie” (1 Cor.11, 31).
\r\n
\r\n
O fată tânără a mers pentru a fi operată la Spitalul din Simferopol. Starea sănătății ei era foarte gravă, iar operația grea și primejdioasă.\r\nDoctorița care avea s-o opereze pe bolnavă, a chemat-o pe mama ei și i-a spus:\r\n– Operația este foarte grea și primejdioasă. Nu pot să vă garantez nimic. Nu știu dacă fiica dvs. va ieși vie de aici.
\r\n
Când un soț și soție au vizitat Mănăstirea pentru prima oară, au avut următoarea experiență cu Starețul, care nu știa nimic despre ei de mai înainte. L-au salutat, au luat binecuvântare de la el și au rămas pentru puțin unul lângă altul în tăcere. La un moment dat i-a întrebat cum se numesc, apoi dintr-odată i-a spus soțului:
\r\n
\r\n
\r\n
Ce putem face când nu mai avem putere nici să ne facem rugăciunile? Cum să ieșim din această stare?
\r\n
\r\n
\r\n
Mulţi creştini, nedând o prea mare importanţă postului, îl ţin fără tragere de inimă sau nu îl ţin deloc. Şi totuşi, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru noi, ci pentru diavoli.
\r\n
Duminica Lăsatului sec de brînză, a izgonirii lui Adam din Rai. Duminica iertării. Glasul al 4-lea. Mc. Nichifor din Antiohia Siriei (257). Aflarea moaştelor sf. Inochentie, ep. de Irkutsk (1805). Aflarea moaştelor sf. Tihon, patr. Moscovei şi a toată Rusia (1992). Cuv. Pancratie de la Pecerska (XIII). Sff. sfţţ. mcc. Marcel ep. Siciliei, Filagrie ep. Ciprului şi Pangratie ep. Tavromeniei (I).
\r\n
Utr. – Evng. a 4-a, Lc., XXIV, 1-12. Lit.: Rom., XIII, 11-XIV, 4. Mt., VI, 14-21.
\r\n
Lăsatul secului pentru Postul Mare.
\r\n