\r\n
Credinţa, nădejde, dragoste… Aşa s-ar caracteriza, pe scurt, familia Dianei din America, o familie care a înţeles că, oriunde te-ai afla, dacă Îl cauţi din tot sufletul pe Hristos, Îl găseşti; a înţeles că numai dacă Îl pui pe Hristos pe primul loc în inima ta poţi avea totul, poţi avea acea fericire şi mulţumire sufletească despre care ne vorbesc Părinţii cu viaţă sfântă.
\r\n
\r\n
Războaie sunt de când îi lumea. Nu ştim să fi existat epocă istorică în care unii dintre oameni să nu se lupte ca să-i stăpânească, să-i chinuiască sau să-i omoare pe ceilalţi. În ultima sută de ani însă, războiul a început în mod evident să capete şi alte dimensiuni, disimulându-se atât de bine pe timp de pace, încât oamenii au ajuns să-şi iubească agresorul: caută cu tot dinadinsul să se expună cât mai mult ostilităţilor, muncind din greu ca să poată finanţa campaniile pe care acesta le duce pentru a-i distruge.
\r\n
\r\n
Ziceam la început că rugăciunile noastre frumoase pe care ni le-a dat Biserica: acatiste, paraclise, toate slujbele noastre, culmea culturii noastre – Liturghia, în care ne întâlnim cu Însuşi Dumnezeu, Însuşi Hristos in forma Acelui Trup şi Sânge pe care noi Le-am jertfit şi pe care El ni Le dă, ca să ne mântuim de păcatul de a-L jertfi – toate rugăciunile sunt vrednice.
\r\n
\r\n
Dumnezeiasca Liturghie, cea mai importantă slujbă a religiei creștine, este modul în care Mântuitorul Iisus Hristos devine prezent în mod real în mijlocul comunității euharistice. Făgăduința „iată, Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacului” se împlinește în fiecare Liturghie săvârșită.
\r\n
\r\n
Voi face rugăciune ca voi, cele trei surori, să nu mai creşteţi, ci să rămâneţi aşa, cu aceste broboade albastre, la aceeaşi înălţime şi la aceeaşi vârstă. Ştiţi cum sunt ajutaţi oamenii fără zgomot atunci când vă văd? Pentru că astăzi în lume nu găsesc uşor o copilă serioasă. Cele mai multe sunt sălbăticite, cu ţigara în mână şi fac nişte grimase…
\r\n
\r\n
Sfântul Isaac Sirul spune că toate păcatele sunt praf şi pulbere înaintea lui Dumnezeu şi că un singur păcat există, acela de a fi insensibil la lucrarea pe care o face Dumnezeu cu noi. Această lucrare se face atunci când ai terminat păcatul şi te-ai gândit să te ridici să te rogi.
\r\n
\r\n
O rugăciune deosebită care deschide sufletului o perspectivă deosebită, atrage atenția sinelui spre smerenie, spre slava lui Dumnezeu, spre bucuria rugăciunii pentru aproapele și cugetarea la judecata particulară.
\r\n
\r\n
Una dintre cele mai frecvente metode de propagare a învăţăturilor eretice ale sectei Martorilor lui Iehova – şi pe care o folosesc din plin membrii societăţii pe acţiuni „Turnul de Veche” – este practica vizitelor pe la casele oamenilor, strategie cunoscută sub denumirea „de la uşă la uşă”.
\r\n
\r\n
Am cunoscut un bătrân fără griji, simplu, smerit, cu multă încredere în Hristos și în Maica Domnului. Era din Rizokarpaso, din partea Ciprului ocupată astăzi de turci și a venit în Sfântul Munte Athos, când și acesta era sub stăpânirea turcească. A adormit acum doisprezece ani la vârsta de o sută și șase ani. În Sfântul Munte a trăit optzeci și șase ani.
\r\n
\r\n
Această ultimă săptămână pregătitoare pentru Postul Mare are o rânduială specială atât din punct de vedere liturgic, dar şi practic.
\r\n
\r\n
Sfintele slujbe, Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, în general, și Sfânta Liturghie în special, sunt Împărăția lui Dumnezeu de pe pământ. Chiar începe Sfânta Liturghie cu cuvintele „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”.
\r\n
\r\n
Împărtășania rară produce însă creștinilor toate cele contrare; căci cine întărzie să se împărtășească, acela nu face nicio pregătire, nu devine atent, nu are o pază strânsă față de gândurile rele, pentru că întârzierea îl face să cadă în nepăsare, iar înflăcărarea evlaviei și a iubirii dumnezeiești se răcește; lungimea timpului îi permite să umble cu ușurătate și indiferența în viață lui, să nu aibă teama în suflet, contracție în simțuri și pază la mișcările lui, ci-l face să aibă o dezlegare desăvârșită și la mâncăruri și la cuvinte și la priveliști necuviincioase și să ajungă asemenea unui dobitoc care, fiindca n-are frâu alunecă în prăpastia păcatului.
\r\n
\r\n
Cu cât tace mai mult Dumnezeu cu atât este mai prezent în viața noastră! Mă obsedează faptul că multă lume este îndurerată, că oamenii au necazuri, dureri probleme, strâmtorări. Omul are necazuri și de la cei din jurul lui, și de la întâmplări ale vieții, dar și de la sine însuși. Unii se luptă cu bolile, iar unii cu diavolul față către față. Există multă suferință, multă durere!
\r\n
\r\n
Paradoxal este faptul că omul se poziționează corect în viața lui atunci când este strâmtorat din exterior. Omul care-și câștigă libertatea interioară și scapă de robia patimilor și a păcatului intră în directă comuniune cu Dumnezeu. Noi cei care nu reușim acest lucru și care suntem iubitori de sine reușim să ne aducem aminte de Dumnezeu și să purcedem la atârnarea de El doar atunci când împrejurările vieții ne sunt potrivnice.
\r\n
\r\n
“Însuşi Domnul ne îngrozeşte cu iadul. De aceea să nu ne îndoim de existenţa iadului, ca să nu ajungem într-însul. Căci cine nu crede că este iad, pururea va fi uşuratic la minte si leneş, iară cel ce va fi aşa, desigur va ajunge în iad. De aceea să nu ne îndoim de iad, ci foarte mult să vorbim despre dânsul, ca astfel cu atât mai puţin să păcătuim”. (Sf. Ioan Gura de Aur)
\r\n
\r\n
“Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut”\r\n(Mt 25,40)
\r\n
“Dreptmăritori creştini,
\r\n
Cred că nu v-aţi întrebat niciodată de ce în răspunsul dat tânărului bogat din Evanghelie — care-L întrebase ce să facă pentru a moşteni viaţa de veci — Mântuitorul Hristos, făcând referire la Decalog, a evocat numai cinci dintre porunci, şi anume doar pe acelea care privesc pe aproapele (Mt. 19,16-26).
\r\n