Ateismul pe înțelesul ateilor

Să nu judecăm necredincioșii, ci să căutăm a înțelege motivele necredinței lor.

\r\n

Atunci când cineva spune: “Eu sunt necredincios”, sau “Dumnezeu nu există!” – să nu-l judecăm întotdeauna din punct de vedere filozofic, dar să încercăm a întreba de unde vine această atitudine? Dacă doriți cu adevărat să faceți ceva pentru acest om, atunci ar trebui să puneți întrebări una după alta ca să înțelegeți; fără a înțelege veți ținti întotdeauna orbește.

\r\n

Într-un sens anumit ateismul este o greșeală științifică, este refuzul de a studia realitatea în întregime, (mai mult…)

Oare suntem conștienți de păcătoșenia noastră?

Este oare toată lumea conștientă de propria stare de păcătoșenie?  Părintele Paisie Aghioritul spune:cu toții suntem conștienți, dar pur și simplu nu ne pasă. Pentru ca cineva să ajungă la lumina lui Hristos, trebuie să-și dorească mai întâi să scape din întunericul păcatelor. Asta este starea noastră, a tuturor. Cu toții ne luptăm cu ea. Cu toții știm în adâncul sufletelor noastre că suntem păcătoși dar cu toate acestea suntem reticenți când vine vorba să mergem să ne spovedim. De ce suntem reticenți? Mândrie? Poate. (mai mult…)

Credința celor de ieri…

Un scriitor francez privind printre veacuri a spus că „secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”. De fapt omul contemporan se complace în ipostaza unui Homo Religiosus, după cum afirma Mircea Eliade. Este oarecum la modă să te declari religios, mai ales în lumina „ultimilor descoperiri științifice despre Dumnezeu”. Dar ce înseamnă astăzi a fi religios? Pentru majoritatea este a crede în „Ceva” (după cum mulți zic că totuși există „Ceva”), pentru mai puțini înseamnă a crede în „Cineva”. Pentru unii și alții absolut nu contează în „Ce” sau „Cine” să crezi, important este să fii religios. Foarte des aud că toate religiile sunt bune, toate duc la aceeași țintă, doar căile sunt diferite.  (mai mult…)

De la Mine a fost aceasta

Gânditu-te-ai vreodată că ce este pentru tine arzător, pentru Mine este dureros? Dacă pe tine te apasă, pe Mine Mă priveşte.

\r\n

Calea ta este nepreţuită în ochii Mei pentru că pe tine Eu te-am iubit, a Mea bucurie este a te învăţa pe tine.

\r\n

Când peste tine vine ispita şi de faţă este vrăşmaşul, Eu vreau să ştii că de la Mine a fost aceasta. (mai mult…)

Deosebirea dintre pomul cunoştinţei binelui şi răului de pomul vieţii

Marii dascăli ai Bisericii, putând spune multe despre această temă, prin harul din ei, au socotit că e mai bine să cinstească locul cu tăcerea, nevrând să spună nimic mai adânc, din pricina neputinţei celor mulţi de a se ridica la înţelegerea celor scrise. Iar dacă au şi spus unii câte ceva, mai întâi au cercetat puterea ascultătorilor şi aşa au spus o parte din ce puteau spune, spre folosul celor pe care îi învăţau, lăsând cea mai mare parte neatinsă. De aceea şi eu m-aş fi gândit să trec mai bine locul sub tăcere, dacă n-aş fi socotit că prin aceasta aş fi întristat sufletul vostru iubitor de Dumnezeu. Deci de dragul vostru voi spune ceea ce poate să fie potrivit tuturor şi ceea ce pot să înţeleagă şi cei mici şi cei mari. (mai mult…)

Sfântul Simeon Noul Teolog (12/25 martie)

Sf. Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în Galateea (Paflagonia) și a studiat la Constantinopol. Tatăl său l-a pregătit pentru o carieră în avocatură și pentru o scurtă perioadă tânărul a ocupat o poziție înaltă la curtea imperială. La vârsta de 14 ani l-a întâlnit pe vestitul părinte Simeon Evlaviosul la mănăstirea Studion, care avea să-i marcheze adânc dezvoltarea spirituală. Tânărul a rămas în lume pentru mai mulți ani, pregătindu-se pentru viața monahală sub ascultarea părintelui, iar când a împlinit 27 de ani a intrat în mănăstire. (mai mult…)

Duminica Ortodoxiei la catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău

În Duminica I-a a Postului Mare Biserica Ortodoxă în mod tradiţional sărbătorește Triumful Ortodoxiei, al Biruinței triumfătoare a dreptei credințe asupra tuturor ereziilor și eresurilor. 

\r\n

În catedrala „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău după săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii a fost săvârșit solemnul Te-deum al Triumfului Ortodoxiei de către soborul de preoți și diaconi.   (mai mult…)

TE-DEUM ÎN DUMINICA I-a A POSTULUI MARE [A TRIUMFULUI ORTODOXIEI]

(mai mult…)

Duminica I-a din Post (a Ortodoxiei)

A doua zi voia să plece în Galileea şi a găsit pe Filip. Şi i-a zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei şi a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege şi proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Şi i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El şi a zis despre el: Iată, cu adevărat, israelit în care nu este vicleşug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoşti? (mai mult…)

Acatistul Sfîntului Mare Mucenic Teodor Tiron

\r\n

(mai mult…)

Viaţa şi minunile Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron

 Pe timpurile lui Maximian şi Maxim, împăraţi păgîni, mare primejdie era asupra neamurilor care credeau în Hristos. Ei au tri­mis ighemoni, oameni tirani, cruzi şi fară de omenie, prin toată stăpînirea lor, poruncind că oricare dintre creştini ar voi să se le­pede de Hristos, multe onoruri să aibă de la împăraţi, iar dacă vor fi tari în credinţa lor şi nu vor voi să jertfească zeilor să pătimească munci cumplite şi cu amară moarte să se omoare. Unii dintre creştini, mai mari la suflet şi tari în credinţă, mărturiseau în faţa tiranilor că Hristos este Dumnezeul cel Adevărat, apoi mureau în cele mai cumplite chinuri. Alţii, de frică, se duceau şi se lepădau de Hristos, aducînd jertfe idolilor sau fugeau şi se ascundeau prin munţi şi peşteri, temîndu-se a se descoperi că sunt creştini. (mai mult…)

Care este istoria colivei?

Sâmbăta de la sfârşitul primei săptămâni a Postului Mare se face pomenirea minunii Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, care a izbăvit pe creştinii ce posteau, de la spurcarea cu jertfe idoleşti, pusă la cale de împăratul Iulian Apostatul (361-363). Minunea este totodată şi un fel de încheiere a săptămânii de nevoinţă, arătându-ne că prin post şi rugăciune se zădărnicesc toate uneltirile vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi căci cu noi este Dumnezeu şi nimeni nu poate sta îm­potriva noastră. (mai mult…)

Sfinţii 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei (9/22 martie)

Toţi aceştia erau ostaşi în armata romană şi credeau cu tărie în Dumnezeul cel adevărat.

\r\n

Pornindu-se prigoană împotriva creştinilor de către Licinius, aceştia fură prinşi şi duşi dinaintea mai marelui lor.

\r\n

Când aceştia fură ameninţaţi că vor fi lipsiţi de vrednicia de ostaşi, sfântul Candid răspunse:

\r\n

– Ia de la noi nu doar cinstea de ostaşi, ci şi trupurile noastre, căci nimic nu avem mai drag şi mai de preţ decât numai pe Hristos, Dumnezeul nostru. (mai mult…)

Acatistul Sfinților 40 de Mucenici

(mai mult…)

Canonul de la duhovnic – pedeapsă sau rețetă tămăduitoare?

Iată-ne deja în post! Cu toții căutăm să ne cercetăm atent interiorul ființei, alergând la scaunul spovedaniei spre a ne curăți de greşeli, de gânduri care ne despart de Cereasca Împărăție. Potrivit rânduielii Sfintei Taine a Pocăinței, preotul, după ce ascultă mărturisirea celui dornic să se împace cu Dumnezeu, îi rânduiește un canon. De-a lungul anilor, am auzit numeroase păreri despre canon, numit în termeni teologici și „epitimie”. Unii creștini îl văd ca pe o pedeapsă, un fel de sancțiune aplicată penitentului pentru păcatele săvârșite. (mai mult…)

Tulburarea e vremelnică, doar pacea este veșnică.

A-ți pune viața pentru aproapele tău, asta înseamnă: A-ți purta păcatele și a nu privi la nimeni altcineva fie el bun sau rău. Nu răni pe nimeni, nu gândi pe nimeni de rău în inima ta, nu disprețui pe cel ce face rău, nu-ți pune încrederea în cel ce greșește aproapelui său și nici nu te bucura cu cel ce face rău aproapelui său. Asta înseamnă a-ți pune viața pentru aproapele tău. Nu batjocuri pe nimeni ci mai degrabă zi în sinea ta: „Dumnezeu știe pe fiecare”. (mai mult…)

Nu face pe deșteptul în cuvintele rugăciunii tale!

  „Una este înfățișarea celor ce se roagă, dar în același timp, felurită și deosebită. Unii se înfățișează ca unui Prieten și Stăpân, aducându-I lauda și cererea pentru alții, și nu pentru ei. Alții vin să ceară bogăție și slavă, și îndrăzneală mai multă; alții, să se roage să fie izbăviți de dușmanii lor. Unii cer să capete o oarecare dregătorie; alții, desăvârșita scăpare de vreo datorie; alții eliberarea din închisoare; alții iertarea de niscaiva vinovății. (mai mult…)

Lacrimile aduc împlinirea oricărei cereri

  Mai întâi, roagă-te pentru dobândirea lacrimilor, ca prin plâns să înmoi sălbătăcia ce se află în sufletul tău; şi după ce vei fi mărturisit astfel împotriva ta fărădelegile tale înaintea Domnului, să primești iertare de la El.

\r\n

Foloseşte-te de lacrimi pentru a dobândi împlinirea oricărei cereri. Căci foarte mult se bucură Stăpânul, când te rogi cu lacrimi. (mai mult…)

DESPRE NEVOINŢA ORTODOXĂ DE A POSTI SAU CUVÂNT ÎMPOTRIVA „SPECIALIŞTILOR” ÎN ALE „POSTIRII”

„Venit-a postul, maica curăţiei,

\r\n

cea care învinovăţeşte păcatul şi este vestitoarea pocăinţei,

\r\n

purtarea îngerilor şi mântuitoarea oamenilor;

\r\n

să strigăm credincioşii: „Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi!”

\r\n

(Stihira 1-a de la Stihoavna de la Utrenia din ziua de Luni a I-ei Săptămâni a Postului Mare) (mai mult…)

Cuvântul Mitropolitului la început de post

\r\n

Preacuvioşi şi Preacucernici părinţi, iubiţi întru Hristos fraţi şi surori, să mulţumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să ajungem şi anul acesta la poarta Sfântului şi Marelui Post. (mai mult…)