Bulbul de lalea
\r\n
Consider că a fi tolerant înseamnă a fi îngăduitor, iertător și a accepta pe cel de lângă tine, atât timp cât nu îți sunt lezate drepturile tale fundamentale. Cu alte cuvinte, eu trebuie să mă plasez într-un raport de apreciere și toleranță cu orice persoană care îmi respectă identitatea și care nu îmi încalcă dreptul la viață, la exprimare sau la orice altceva ce îmi este îngăduit și garantat de legile statului – dar, și de legile morale.
\r\n
„Crezul” în Sfânta Liturghie
\r\n
În cadrul oficierii Sfintei Liturghii, un moment de mare semnificație pentru creștini este mărturisirea credinței, manifestată aici prin rostirea Simbolului de credință sau, mai simplu, a Crezului.
\r\n
Trebuie să moară ceva în noi ca să putem crește sufletește
\r\n
Acest model viaţă–moarte apare şi în procesul creşterii noastre. În fiecare etapă trebuie să moară ceva în noi ca să putem trece la etapa următoare. Trecerea de la vârsta sugarului la prima copilărie, de la copilărie la adolescenţă, de la adolescenţă la vârsta adultului – implică, de fiecare dată, o moarte lăuntrică ce dă naştere la ceva nou.
\r\n
ATEUL RUŞINAT DE UN COPIL
\r\n
Astăzi foarte mulți oameni se declară atei și de nenumarate ori auzim că și la școală noii dascăli ai acestei societăți moderne se declară astfel și caută să influențeze copii noștri spre acest mod de a gândi. Din fericire acești copii sunt foarte abili și credincioși și știu să se manifeste corespunzător cu aceaste situații. De pildă noua profesoară de ştiinţe sociale la clasa a cincea dintr-o școală generală se prezintă clasei, după care afirmă că e este atee, şi întreabă clasa dacă mai este vreun ateu printre copii.
\r\n
Cuvânt despre simplitate din Patericul Athonit
\r\n
În Karulia, cel mai aspru pustiu al Sfântului Munte, locuia un pustnic care avea o mică pisicuţă ce îl alina şi îl apăra de şerpi şi şoareci. Într-o zi, un vultur care zbura pe deasupra a ochit din cer prada, s-a năpustit în jos şi a apucat pisicuţa în gheare.\r\nPustnicul a fost necăjit şi, neştiind ce să facă, s-a dus imediat în paraclisul său să se plângă sfântului apărător al schitului. S-a dus către candela care ardea în faţa icoanei sfântului şi a stins flacăra, ca să-şi arate supărarea.
\r\n
Harul preotului – pilda din viața Sfântului Sever (+530) – 27 iunie/10 iulie
\r\n
În părţile cetăţii Tuderia, între doi munţi şi o vale, la un loc care se numea Entiroclina, era o biserică a Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria. La acea biserică era un preot, anume Sever, foarte minunat, prin viaţa lui cea plăcută lui Dumnezeu. Iar un bărbat, vieţuitor din cei de acolo, îmbolnăvindu-se şi de moarte apropiindu-se, a trimis degrabă la preotul acela, rugându-l să vină la el, ca, prin mărturisire şi prin pocăinţă, să-şi cureţe păcatele făcute şi să primească dezlegare, mai înainte de ieşirea lui din trup.
\r\n
Pune gard între suflet și gândurile viclene!
\r\n
Sunt trei trepte de sporire ale omului. Treapta începătorilor, cea mijlocie şi cea a celor desăvârşiţi. Cel de pe treapta întâi, deşi gândul îi este pornit spre bine, totuşi mintea mai are mişcări pătimaşe. Treapta a doua este la mijloc, între pătimire şi nepătimire. Şi se mişcă într-însa gândurile cele de-a dreapta de-a valma cu cele de-a stânga. Şi izvorăşte în acelaşi timp lumina şi întuneric, cum s-a spus.
\r\n
Deschideți inimile voastre!
\r\n
La început a fost Cuvântul. Fără El nu există nimic din ceea ce este. Noi facem în fiecare zi experienţa dureroasă a unei vieţi mizerabile în trupul nostru. Cu toate acestea, suntem creaţi după chipul lui Hristos, al Celui absolut. Dacă fiinţa a fost creată pentru Dumnezeu, ea nu trebuie să moară. Dumnezeu a creat viaţa. El n-a creat moartea. Scopul nostru este viaţa cu Hristos-Dumnezeu, nemurirea.
\r\n
Mărturia unui fost penticostal
\r\n
Ioan şi Ioana sunt doi tineri căsătoriţi care după multe căutări, întâlniri şi lecturi au descoperit adevărul Ortodoxiei şi s-au botezat în preajma Sărbătorii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul a anului 2011 la Mănăstirea Putna. I-am rugat să ne împărtăşească puţin din călătoria lor duhovnicească.
\r\n
Despre Visul Maicii Domnului
\r\n
Cu nimic nu e lupta mai grea decât cu tradiţiile intrate în conştiinţa poporului, chiar şi când acestea ajung să fie absurde şi să-şi piardă sensurile originale. Numai prin jertfe, vechiul poate fi biruit de nou, iraţionalul de raţional. Fraţi creştini! În ultimii ani ni s-au oferit diferite surogate ale credinţei prin răspândirea unor scrieri ce se numesc apocrife, care sunt condamnate de Biserică. Cea mai cunoscută dintre acestea este cărticica “Visul Maicii Domnului”, retipărită de nenumărate ori la diferite edituri, dar şi de unele parohii, acordându-i-se chiar şi “înalte binecuvântări”.
\r\n
Scrisoare către un prieten
\r\n
\r\n
„Mi se arată deseori în vis un înger care îmi spune dacă să fac sau să nu fac anumite lucruri, care îmi spune când sunt sărbători şi când trebuie să merg la biserică. Tot el m-a şi învăţat unele rugăciuni către Maica Domnului. De ce Biserica zice să nu crezi în vise, când tot ce spune el să fac e bine? Ba chiar datorită lui o fată a scăpat „întreagă”…, că mi-a zis îngerul că dacă păcătuiam cu ea îmi scădeau imediat vibraţiile energetice”.
\r\n
\r\n (mai mult…)
Criminalul
\r\n
La începutul primului război mondial, pe vârful unui munte, se afla cea mai temută închisoare. Nimeni nu reușise să evadeze vreodată de acolo. În general, cei trimiși aici erau fie condamnați la moarte pentru crime sau jafuri deosebit de grave, fie ispășeau o pedeapsă foarte mare. Deși era atât de bine păzită, într-o seară un criminal a scăpat. Toată noaptea gardienii l-au hăituit cu câini, însă, spre dimineață, i-au pierdut urma într-o pădure.
\r\n
Cel mai prețios lucru
\r\n
Odată Dumnezeu a cerut în Cer de la Îngeri să-I aducă cele mai prețioase lucruri care există pe pământ. Îngerii au pornit și au căutat peste tot pământul. Mulți au adus într-adevăr lucruri frumoase și prețioase. Dar dintre ele doar trei se distingeau.
\r\n
Crucea Sfintei Nina
\r\n
După hotărârea tatălui său de a se face pustnic, Sfânta Nina a fost lăsată sub ascultarea stareţei Niofora, care conducea o mănăstire aflată în apropierea Sfântului Mormânt. Niofora îi vorbea tot timpul Ninei despre viaţa duhovnicească şi o ajuta să sporească pe calea virtuţii, iar Nina se întreba adesea ce s-a întâmplat cu cămaşa Mântuitorului Hristos. Ori de câte ori citea pasajul legat de Răstignirea Domnului, îi punea stareţei această întrebare. Stareţa i-a spus la un moment dat că aceasta se găseşte în cetatea Mţheta din ţinutul Iviriei (Georgiei).
\r\n
Viaţa Sfintei Nina cea întocmai cu Apostolii şi luminătoarea Georgiei
\r\n
Obârşia
\r\n
Sfânta Nina[1] s-a născut la sfârşitul secolului III în Capadocia, unde locuiau mulţi georgieni. Era rudă apropiată a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, potrivit unui vechi manuscris fiind chiar verişoara acestuia. De aceea, evlavia ei pentru sfântul era mare.
\r\n
Spovedania, treaptă esenţială în viaţa copiilor
\r\n
În procesul educaţiei religioase a copilului, factorul principal este familia, cunună a creaţiei şi expresie a iubirii lui Dumnezeu. Ea a fost numită de către Sfântul Ioan Gură de Aur „mica biserică“ sau „biserica de acasă“, pentru caracterul ei comunitar şi atmosfera de sfinţenie pe care trebuie să o cultive. Poate fi considerată, de asemenea, ca o „mică şcoală“, pentru că aici copiii primesc lecţii esenţiale de viaţă, nu doar în cei şapte ani de acasă, ci şi ulterior.
\r\n
Ascultarea
\r\n
Voi începe acest cuvînt despre ascultare cu o povestioară din Pateric.
\r\n
Morala acestei povestioare arată că mîntuirea sufletului este rodul ascultării, smereniei şi îndelungatei răbdări. „Ascultarea este înmormîntarea voii şi învierea smereniei.“
\r\n
Între nevoinţă şi ipocrizie, sau despre două moduri de a fi
\r\n
În calea relaţiilor autentice dintre oameni stă, ca o piatră de poticnire, ipocrizia. Orice fel de ipocrizie, dar mai ales cea a lui ca şi cum am fi deja sfinţi. Pornit în căutarea fratelui, a aproapelui pe care Domnul porunceşte să îl iubim, te pomeneşti rătăcind între măşti opace, dincolo de care nu transpare nimic. Alergînd în căutarea unui celălalt viu, în derularea acestui joc al măştilor şi al ceţurilor, nu găseşti decît ima-gini atent construite, poleite, zâmbete imobile ce se vor angelice. În locul dragostei, discurs, în locul fratelui o umbră, în locul bărbăţiei o „cuvioşenie“ molatecă… ca şi cum nu am mai fi din această lume.
\r\n
Copilul cu harisma străvederii
\r\n
Într-un an, în luna septembrie, în secţia oncologică a Spitalului Academic din Rios s-a produs o mare agitaţie. Micuţul Dimitrakis cerea să vină neîntârziat preotul spitalului. Copilul avea vârsta de treisprezece ani şi de un an şi jumătate se afla în acea clinică. O mică durere de cap îl adusese acolo. Medicii i-au dat diagnosticul de „cancer la creier”. Obârşia sa era din Fieri (Albania). Părinţii săi erau nebotezaţi. Câţiva ani au locuit în Patra. Acesta, la puţin timp de la internarea sa în spital, a dorit să se boteze.
\r\n
Dictatura lui…like
\r\n
Stăteam la cafeneaua din orașul meu și mă desfătam de un frumos apus de soare. Însă aceste clipe au devenit subiect de discuție din partea lui M., verișoara mea, care a venit și m-a aflat în Pireu, „ca să-mi spună ceva important”, așa cum mi-a făgăduit. Și într-adevăr, discuția s-a aprins și iată durează de aproape trei ceasuri.
\r\n
Cuvântul parohului la prezentarea site-ului
Întreabă preotul
Galerie foto
Ziarul nostru
Recomandăm
Schimbarea la Faţă a Domnului – Semnificaţii teologice
Acatistul Schimbării la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos
Lumina soarelui de printre nori
Binecuvântarea Ierarhului
www.bibliaortodoxa.ro
Bannerul nostru
Moldova Ortodoxă
Statistici
Users Today : 3606
Users Yesterday : 5281
This Month : 64197
This Year : 120202
Total Users : 617016
Views Today : 4611
Total views : 3827196