\r\n
A osândi pe preoţi e lucrul cel mai uşor şi cel mai fără rost. Să fim drepţi: slujba preoţilor e sfântă, darul lor e de la Dumnezeu, e sfânt. Că firea lor pământească mai dă uneori prilej de sminteală, iară să fim drepţi: (mai mult…)
\r\n
Indraznesc sa spun acum ca nevoie este ca, mai ales noi, “fetele bisericesti”, sa “deosebim vremea” (Lc. 12, 54-57) in care ne aflam istoric, spre a lucra impreuna cu Domnul in via Lui – si sa tragem in aceeasi directie cu El. (mai mult…)
Sfântul Ioan s-a născut în Cipru. Tatăl său era eparh, om de vază, pe numele său, Epifanie. De mic, Ioan a fost crescut creştineşte, apoi a fost căsătorit împotriva voinţei sale şi a dobândit copii. A fost căsătorit cu sila tocmai datorită faptului că provenea dintr-o familie aristocratică, ce voia să aibă moştenitori. Însă soţia şi fii săi s-au mutat repede la Domnul.
\r\n
\r\n
Suntem într-un cerc profan de discuţii. Vorbe, vorbe, vorbe… De cele mai multe ori goale, în care nu se suflă un cuvânt despre Dumnezeu – Tatăl nostru al tuturor -, despre dragostea pe care ne-o poartă.. despre viaţa viitoare, răsplata cerească; de ce, oare? Pentru că oamenii se ruşinează să aducă vorba despre Dumnezeu. (mai mult…)
\r\n
Un film minunate despre viața și minunile Sfântului Mare Mucenic Mina, foarte grabnic ajutător la rugăciunile oamenilor. (mai mult…)
\r\n
De ce te mândreşti, dar, omule? Coboară din înălţimile trufiei tale şi vezi-ţi sărăcia. Eşti pământ şi cenuşă, umbră şi fum, iarbă şi floare a câmpului. Ce motiv este acesta de mândrie? Ai putere peste mulţi oameni? (mai mult…)
Când vedem ceva rău să-l acoperim, nu să-l publicăm. Nu este corect să se facă publice căderile morale. Să presupunem că pe drum există o necurăţie. Dacă va trece pe acolo un om cuminte, va lua o piatră şi o va acoperi, ca să nu pricinuiască dezgust. Unul nesocotit însă, în loc s-o acopere, poate începe să răscolească şi să împrăştie mai mult mirosul urât. Tot astfel este şi atunci când, fără discernământ, dăm publicităţii păcatele celorlalţi şi pricinuim un mare rău.
\r\n
\r\n
În ultima ta scrisoare, îmi vorbeşti din nou despre încercările tale; însă acuma, mulţumită lui Dumnezeu, ele au trecut. Sfinţii Părinţi au spus că nu există mântuire fără suferinţă. Acestea au două avantaje. (mai mult…)
\r\n
„Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbracat și l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort” (Luca 10, 30).
\r\n
Sfântul Nectarie Taumaturgul de la Eghina, reportaj Universul Credinţei, TVR 1
Cea mai desăvârşită stare a sufletului este iubirea, dar nu cea a simţurilor. Dacă iubirea este a rudelor, se numeşte afecţiune, iar dacă nu, este mulţimea de emoţii născute din simţuri şi aflate pe diferitele trepte ale necurăţiei. Aceste emoţii capătă chipul celui ce iubeşte şi al celui iubit. Despre iubirea aceasta a spus Domnul: „Şi dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Căci şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei“ (Luca 6, 32). Ca şi firea, această iubire se preschimbă neîncetat.
\r\n
Durerea unei mame pentru păcatele copiilor, ori a unei soții pentru păcatele soțului, ori a oricarui om pentru păcatele altuia, se naște din iubire și din purtare de grija. Însa, indiferent de raportul social avut, precum ne atrage atenția Sfîntul Ioan Gura de Aur, nu trebuie să uitam „să punem măsura suferinței” nascute de păcatele altora.
\r\n
\r\n
Bucuraţi-vă voi, însufleţiţi şi fierbinţi mijlocitori pentru toţi cei care aleargă către acoperământul vostru, căci aţi ajuns voi până la iad, aţi zdrobit lanţurile morţii, aţi sfărâmat încuietorile mormintelor, aţi vestit femeilor mironosiţe bucuria Învierii şi mai înainte de aceasta aţi ruşinat în mormânt puterile iadului şi aţi strigat: Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei! (Ps. 23, 7). (mai mult…)
\r\n
Păcatul cunoscut, pentru cei curaţi, este spre mustrare, iar pentru cei răi şi nelegiuiţi, spre cădere şi pierzanie.
\r\n\r\n
\r\n
\r\n
\r\n
\r\n (mai mult…)
Troparul Sfinţilor 33 de Mucenici din Melitina, glasul al 4-lea:
\r\n
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
\r\n
Cântarea 1, glasul al 2-lea.
\r\n
Irmosul:
\r\n
Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui Ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a scăpat din robia egiptenilor, că S-a preaslăvit. (mai mult…)
În ultimele, cel puțin, două sute de ani, una dintre marile amenințări ale credinței creștine a fost omul secularizat. Înfățișîndu-se ca cel ce nu face decît să fie “normal”, acesta trăiește într-o lume fără de Dumnezeu în care ceilalți pot fi ademeniți să trăiască și ei ca și cum nu ar exista Dumnezeu. Berdiaev spune: „Dacă Dumnezeu nu există, atunci nici omul nu există.” Și aș mai spune că Dumnezeu Cel ce Este trebuie să fie pretutindenea și în toate lucrurile, altminteri nu este Dumnezeu, ci un dumnezeu mincinos. Să părăsim așadar „ateismul molatec” al omului secularizat și să trăim tot timpul și în tot locul pentru Dumnezeu.
\r\n
Fraţi creştini, dorim să vă aducem la cunoştinţă, că în incinta bisericii “Schimbarea la Faţă a Mântuitorului” din mun. Chişinău, în fiecare vineri, începând cu ora 7:00, se oficiază acatistul la icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cea „Cu trei mâini” („Tricheruşa” sau „Троеручица”)
\r\n
Vă îndemnăm să luaţi parte la sfânta rugăciune, primind Binecuvântarea Împărătesei Cerurilor prin icoana sa!
\r\n\r\n
\r\n
\r\n
\r\n
Трогательный и добрый фильм о юродивой матушке Алипии (в миру ее звали Агапия Тихоновна Авдеева), проживавшей в конце XX-го века вблизи Свято-Покровской Голосеевской пустыни.
\r\n
,,Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, cum ți-a poruncit Domnul Dumnezeul tău, ca să trăiești ani mulți și să-ți fie bine în pământul acela pe care Domnul Dumnezeului tău ți-l dă ție”(Deuteronom, 5, 16). (mai mult…)