\r\n
– Gheronda, în fiecare zi spun: „De mâine voi lua aminte, mă voi îndrepta”, dar apoi cad iarăşi în aceleaşi greşeli.
\r\n
– Să-L pui pe Dumnezeu înainte. Să spui: „Cu puterea lui Dumnezeu voi încerca să mă îndrept”, ca să te ajute Dumnezeu. (mai mult…)
\r\n
Se cuvine ca naşul celui ce se botează să fie ortodox şi cucernic
\r\n
Trebuie să luăm bine seama a face naşi [copiilor] pe creştinii ortodocşi şi, pe scurt, cunoscători ai credinţei. Căci eu am auzit lucruri foarte grave şi fără socotinţă, că unii fac naşi ai copiilor lor pe hulitorii, pe vrăjmaşii credinţei, pe cei fără de Dumnezeu şi pe eretici, pentru pricini omeneşti, nădăjduind de la ei ceva din cele omeneşti. (mai mult…)
„Auzului meu vei da bucurie si veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite…” (Ps 50 : 9). În această lume haotică, străină şi destul de rigidă, observ pe zi ce trece mai mult cum tristeţea se zămisleşte cu uşurinţă sub pătura noastră lăuntrică. Pătură acoperită de stări şi sentimente nobile; de amintiri infecte şi de melancolie. În sânul realităţii nu putem fi altfel de fapt, decât trişti. Cineva mi-a spus o dată cu mare convingere, că nu putem fi fericiţi în permanenţă deoarece atunci când vom ajunge în culmea fericirii, în vârful ei, vom descoperi că totul a fost de fapt o închipuire; o iluzie efemeră, ca toate celelalte . Afirmaţia asta a dat naştere a multor gânduri în mine. Gânduri însetate care mă bântuie şi astăzi .
\r\n
\r\n
Ne rugăm lui Dumnezeu să ne ierte: păcatele, greșelile, îngustimea vederilor, prejudecățile, neștiința și un lanț cam lung, care prea cumplit ne strânge. Dacă Dumnezeu ni-l iartă, cade lanțul de pe noi și iarăși suntem liberi. Dar Dumnezeu ne dezleagă lanțul nostru care ne chinuiește, numai dacă dezlegăm, mai întâi noi, lanțul în care ținem legați pe frații noștri. (mai mult…)
Pretind unii că știinţa ar ajunge pentru a ferici viaţa omenească. Pretenţia aceasta nu-i deloc întemeiată. Știinţa nu ajunge pentru că ea nu poate răspunde la întrebările de căpetenie ale vieţii noastre: cine suntem, de unde venim şi încotro ne ducem? Vorbim acum despre a doua insuficienţă a ştiinţei: ea este incapabilă să ne facă mai buni. Este un adevăr cunoscut de toţi că răul este o tristă realitate a vieţii şi el are o mare putere în lume. Răul stăpâneşte în noi şi în jurul nostru. Oare cine nu şi-a dat seama că îndărătul zidului vieţii noastre exterioare, în citadela ascunsă a fiinţei noastre purtăm duşmani ascunşi, instinctele primejdioase, o rădăcină tainică de senzualitate, de orgoliu, de pofte?… Răul… îl purtăm în noi înşine.
\r\n
\r\n
În convorbirile sale, Starețul Nectarie nu o dată a prevestit timpurile grele care aveau să vină curînd, pregătindu-și fiii duhovnicești pentru încercările viitoare. Cu mult timp înainte de revoluție, Domnul i-a descoperit vederea catastrofei ce avea să fie. (mai mult…)
\r\n
Dumnezeul meu, să nu-i părăseşti pe robii Tăi care trăiesc departe de Biserică; dragostea Ta să-i aducă pe toţi lângă Tine.
\r\n
Pomeneşte, Doamne, pe robii Tăi care suferă de cancer. (mai mult…)
\r\n
Se numeşte Teodora. Are frumuseţea tinereţii şi inocenţa unei iubiri. Da, Teodora iubeşte. Dar iubeşte fără dorinţă şi fără de păcat! (mai mult…)
\r\n\r\n-Părinte, sunt unii bărbaţi care au femei rele de gură, gâlcevitoare. Cum să le rabde?\r\n\r\n-Ei, da ce să le faci? Dă-le la Dumnezeu pe toţi. (mai mult…)
\r\n
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie!
\r\n
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindeni eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre. (mai mult…)
Când, în 1990, am părăsit Hawaii pentru a studia la Seminarul Teologic Gordon-Conwell, am făcut-o cu scopul de-a ajunge profesor la liberalul seminar al „Bisericii Unite a lui Hristos”. Aceasta era una dintre cele mai liberale denominaţii protestante, iar euvoiam să contribui la aducerea lui înapoi la „rădăcinile biblice”. Ultimul lucru din lume pe care-l aşteptam era să devin ortodox!
\r\n
În vremea noastră este un număr oarecare de cuvinte sonore care se exploatează şi se folosesc împotriva religiei, la tot pasul: libertate, progres, raţiune, ştiinţă… Iar mai cu seamă cuvântul „ştiinţă” se agită şi se trâmbiţează mereu, făcându-se mare abuz de el. Nu demult un învăţat francez spunea într-un congres de chimie: „Ştiinţa este marea binefăcătoare a omenirii… Rezultatele ei fericesc astăzi lumea… Ştiinţa iese din îngustimea laboratoarelor şi-şi întinde domeniul peste tot şi îşi înalţă tot mai sus pretenţiile ei legitime. Căci ea reclamă acum nu numai partea materială a vieţii, ci şi direcţia intelectuală şi morală a omenirii”…
\r\n
\r\n
„Nimeni, aprinzând făclie, nu o pune în loc ascuns, nici sub obroc, ci în sfeşnic, ca aceia care intră să vadă lumina” (Luca, 11, 33)
\r\n
INTRODUCERE la volumul Catedrala ortodoxă Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din oraşul Chişinău – ieri şi astăzi – 110 ani – (1902–2012). – Chişinău, 2012. (mai mult…)
\r\n
Biserica Ortodoxă deţine alături de Sf. Munte Athos un alt loc remarcabil, unde oamenii au încercat să devină „cetăţeni ai cerului”, şi anume Lavra Pecerska sau Lavra de la Poceaev.
\r\n\r\n
\r\n (mai mult…)
\r\n
Cine nu se teme de Dumnezeu, acela este gata să facă orice rău: lui nu îi este teamă să omoare un om, socoteşte chiar că aceasta este o faptă de vitejie; a fura, a jefui pe cineva, pentru el este o faptă profitabilă. (mai mult…)
\r\n
Despre chipul omului creat de Duhul Sfânt
\r\n
Când intră în om harul Duhului Sfânt, apoi îi adună mintea şi-l face atent şi smerit, aducându-i aminte de păcatele sale, de moarte şi de judecata viitoare. Îi umple sufletul de o umilinţă adâncă şi-l mişcă spre plâns şi spre lacrimi, îi face ochii blânzi şi plini de bunătate, şi cu cât se apropie harul mai mult de om, cu atât îl impacă mângâie sufletul, amintindu-i de sfintele Patimi ale Mântuitorului şi de nemărginita lui iubire de oameni. (mai mult…)
\r\n
Scrisori către părintele Iacob este o emoționantă poveste a Leilei, o condamnată la închisoare pe viață care tocmai a fost eliberată. Primul cadru din “Scrisori către părintele Jacob” (director de imagine Tuomo Hutri), al unui bărbat aşezat, cufundat pe trei sferturi în întuneric, aminteşte de misteriosul debut din “Căinţa” lui Abuladze şi are aceeaşi funcţie de prolog către o confruntare dintre întuneric şi lumină, în care tensiunea dramatică (întreţinută de cuplul actoricesc Kaarina Hazard şi Heikki Nousiainen) este net potenţată de contrastul vizual.
\r\n
\r\n
“Moaştele lui şi mirajul minunilor pe care le-a făcut, precum şi mirul care curgea din moaştele lui şi era strâns în nişte căzi de sub altar au adus cultului închinat sfântului o strălucire deosebită. (mai mult…)
\r\n
\r\n
În viaţa Sfântului Dimitrie se spune că era un paraclisier, anume Onisifor, la biserica sa, care îngrijea de sfintele moaşte. Dar avea obiceiul să fure din darurile aduse la biserică de credincioşi. Sfătuindu-l preoţii multă vreme, el nu se lăsa de acest păcat. Odată, pe când lua din cele aduse de credincioşi, îndată a fost pedepsit de Sfântul Dimitrie şi a căzut jos greu bolnav. Apoi rugându-se preoţii pentru el şi mărturisindu-şi păcatul, s-a făcut sănătos. (mai mult…)
\r\n
Mai mult decât a vorbi, este să duceți o viață creștină, să vadă și ei. Asta ar putea să fie predica cea mai de efect.
\r\n
– Dacă avem niște prieteni, care ne sunt dragi, dar nu sunt credincioși, cum să le vorbim despre Dumnezeu ca să-i mișcăm cumva? (mai mult…)