Creștinul adevărat își dorește să-L fericească pe Tatăl său

Sfântul Vasile cel Mare spune că sunt trei etape în creșterea duhovnicească.

\r\n

Da, prima etapă este aceea a robului, a sclavului. Un sclav știe că soarta sa depinde de stăpânul său care are dreptul să-l bată, să-l omoare sau să-l vândă pe el, dimpreună cu femeia și copiii săi. Prin urmare, el va face voia stăpânului său. Duhovnicește vorbind, este vorba despre creștinul care împlinește poruncile lui Dumnezeu de frică să nu ajungă în iad. El înțelege că și de ar trăi chiar o mie de ani în păcat, tot nu ar fi rentabil, căci apoi, s-ar putea chinui în iad pentru toată veșnicia. (mai mult…)

Orarul slujbelor Dumnezeiești AUGUST — 2013

(mai mult…)

ACATISTUL SFÂNTULUI PROOROC ILIE (20 IULIE – 2 AUGUST)

(mai mult…)

Sfântul Mare Prooroc Ilie Tesviteanul (20 iulie – 2 august)

„Auzi-mă, Doamne auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, eşti Dumnezeu şi că Tu le întorci inima la Tine.” (III Regi, XVIII, 37)

\r\n

Iubiţi credincioşi!

\r\n

Când Dumnezeu a pregătit omenirea pentru venirea pe pământ a Domnului nostru Iisus Hristos, a ales din rândurile poporului evreu bărbaţi înţelepţi, virtuoşi, drepţi şi cinstiţi ca să călăuzească poporul la lumina dreptei credinţe şi să-l ferească de primejdia căderii în idolatrie. (mai mult…)

Bogăția nu-i un păcat, sărăcia nu-i o virtute…

Nu-i bogăția un păcat, dacă e făcută prin mijloace cinstite și din ea se înfruptă multă lume, cum nu-i sărăcia o virtute dacă omul nu și-a ales drumul renunțării la toate cele lumești, alegând să slujească pe Hristos.

\r\n

Când corabia este în primejdie să se scufunde, ce face marinarul înțelept? Aruncă peste bord toate averile de pe corabie, ca să-și salveze viața, să se salveze pentru Viață…! Cel care nu se îndură să arunce nimic, se scufundă cu toate averile sale, alege moartea trupului și a sufletului. (mai mult…)

Despre Judecata de Apoi

Nimeni nu cunoaşte ziua aceea, afară de Dumnezeu-Tatăl, dar semnele apropierii ei sunt date şi în Evanghelie, şi în Apocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul. Apocalipsa vorbeşte despre evenimentele sfârşitului lumii şi despre înfricoşata Judecată cu precădere în simboluri şi în ghicitură, dar Sfinţii Părinţi au tâlcuit-o şi există o tradiţie autentică a Bisericii care ne vorbeşte şi despre semnele apropierii sfârşitului lumii, şi despre Judecata de Apoi.

\r\n

Înainte de sfârşitul vieţii pe pământ vor fi tulburare, războaie, frământări civile, foamete, cutremure. Oamenii vor suferi de spaimă, vor muri de aşteptarea nenorocirilor (Luca 21, 26). (mai mult…)

Întâlnirea lui Dumnezeu cu lumea

Ori există Dumnezeu şi I se cuvin toate, ori nu există şi să se termine odată cu acest mit! Şi, totuşi, există… Şi există tocmai pentru a intra în comuniune cu El. Dumnezeu este, în primul rând, existent, în al doilea rând adevărat şi, în al treilea rând, împărtășibil, comunicabil și împărtășit.

\r\n

În întâlnirea de astăzi vom vorbi despre această întâlnire cu Dumnezeu. O întâlnire care se iveşte, uneori, dintr-o revelaţie interioară inexplicabilă, sau, alteori, dintr-o experienţă minunată și neobişnuită. Altă dată, vine ca urmare a unei cereri sincere sau ca o consecinţă firească a conduitei duhovniceşti sănătoase. (mai mult…)

Confirmări ştiinţifice ale rugăciunilor şi slujbelor din Biserica Ortodoxă

Oamenii de ştiinţă au dovedit, în mai multe rânduri, puterea semnului crucii, a rugăciunilor şi a slujbelor săvârşite în Biserica Ortodoxă.

\r\n

Astfel, cercetătorii ruşi au demonstrat urmările concrete ale semnului crucii făcut deasupra mâncării, de pildă. „Am demonstrat că vechiul obicei de a însemna cu Sf. Cruce mâncarea şi băutura înainte de masă are o însemnătate mistică profundă. (mai mult…)

Mesajul de felicitare al parohului, clericilor, și enoriașilor bisericii “Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău adresat, Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Vladimir cu ocazia sărbătoririi ocrotitorului ceresc

(mai mult…)

Duminica a V-a după Rusalii

Şi trecând El dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizaţi, care ieşeau din morminte, foarte cumpliţi, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi iată, au început să strige şi să zică: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. (mai mult…)

Păcatele mici sunt cele care ne omoară

La început, Iuda Iscarioteanul nu a avut trădarea în minte, şi nici David nu a avut de gând să curvească şi să ucidă. Şi totuşi, avea să vină ziua când amândoi vor şedea singuri, roşi de vinovăţie, faptele fiind făcute.

\r\n

Cum de-au ajuns până acolo? Iuda era unul dintre cei 12, iar David fusese om după inima lui Dumnezeu. Ce anume a mers prost? Această întrebare este importantă dacă vrem să evităm dezastrele spirituale personale. (mai mult…)

Mărturia publică a credinţei

Cât şi unde avem voie să mărturisim credinţa noastră? Într-o lume precum cea de astăzi, care se declară liberă, democrată şi independentă, aceste întrebări nu şi-ar avea rostul. Şi totuşi, asistăm la începutul unei epurări religioase care operează sub aparenţa libertăţii civile. Despre ce este vorba?

\r\n

Un document recent emis de Consiliul Europei stipulează între altele că dreptul la libertate religioasă nu poate fi invocat pentru a justifica fapte (mai mult…)

Idol frumos şi sănătos…

\r\n

  „Toţi vor să ajungă în Rai, dar nimeni nu vrea să moară“, spune o vorbă înţeleaptă. Şi parcă în nici un domeniu nu este mai vizibil adevărul acestei cugetări precum este în moda cu alimentaţia sănătoasă şi sportul. 

\r\n

La început, oamenii mâncau ce dădea Dumnezeu şi era bine. Apoi au început să planteze şi să se hrănească din roadele pământului la timpul potrivit sau să crească animale şi să le sacrifice. Trocul şi vânzarea de produse se făceau în apropiere de timpul şi locul în care alimentele erau „fabricate“. Dar populaţia mapamondului a crescut, evoluţia tehnico-ştiinţifică a făcut să se poată transporta produse peste mări şi ţări, şi aşa a început şi ingerinţa omului în calitatea mâncării, ca să crească productivitatea şi să mărească şansele ca plantele să reziste la dăunători. (mai mult…)

Despre moartea năprasnică

\r\n\r\nÎn societatea de azi, caracterizată de evoluția necontrolată a științei și tehnologiei, de decăderea civilizației și de criza valorilor, oamenii evită să pronunțe cuvântul «moarte», iar tot ce le amintește de ea este respins și alungat cu orice preț. Pentru omul contemporan, moartea este ceva negativ, o pierdere. Auzim deseori zicându-se «l-am pierdut», în cazul unei persoane care tocmai a trecut la Domnul. Întrucât și-a pierdut dreapta cunoștință despre moarte, omul încearcă s-o ignore, trăind astfel încorsetat în limitele unei vieți nevrotice, lipsite de sens adevărat. (mai mult…)

Cum să ne păzim mintea de răspândire și de curiozitate

După cum se cuvine să ne ferim mintea de neștiință, la fel este de trebuință  să ne păzim  și de răspândirea în multe lucruri, care este opusul neștiinței. Pentru că, dacă ne umplem mintea cu multe gânduri zadarnice și  dezordonate și vătămătoare, o facem neputincioasă și de aceea nu va putea să înțeleagă ce anume se potrivește pentru adevărata omorâre a patimilor și pentru desăvârșire. De aceea, trebuie să fii ca unul cu desăvârșire mort față de orice cercetare a lucrurilor lumești, care, chiar dacă sunt îngăduite, nu sunt totuși de folos. Și, adunându-ți mereu mintea, pe cât îți este cu putință, înlăuntru, fă-te nepriceput față de toate lucrurile lumii.  (mai mult…)

ÎNTÂMPLĂRI CUTREMURĂTOARE CU PĂRINTELE PAISIE AGHIORITUL

Nişte vizitatori cu duh lumesc l-au întrebat pe părintele Paisie: De ce nu coborâţi în lume ca să ajutaţi mai activ şi mai practic? Lumea are nevoie. Şi bătrânul a răspuns: Şi atunci cine se va ruga pentru fraţii mei pakistanezi, pentru indieni? Cine se va ocupa şi se va interesa de ei? Părintele Paisie nu vedea strâmb lucrurile. Cu rugăciunea lui, îmbrăţişa întreaga lume şi prinosul lui era incomparabil mai mare decât cel pe care i-l propuneau închinătorii respectivi. Şi este cunoscută tuturor puterea rugăciunii lui, ca şi a tuturor sfinţilor, mai vechi şi mai noi.

\r\n

Este foarte cunoscut şi următorul eveniment minunat. (mai mult…)

Destinația omului

Destinația omului a reprezentat dintotdeauna un subiect actual, care trebuie să ne preocupe pe fiecare din noi. Deși, ca și copii credincioși ai Bisericii, ar trebui să cunoaștem acest subiect în toate dimensiunile și în toată profunzimea sa (de vreme ce Biserica ne învață în multe feluri și chipuri cele despre Dumnezeu, despre om, despre originea și scopul final al omului), totuși mă tem că mulți dintre noi am rămas la stadiul de catehumeni. (mai mult…)

DESPRE CINSTIREA ICOANELOR – Pr. Prof. Acad. Dr. Dumitru Stăniloae

Icoana îl ajuta pe închinător sa împlinească actul unei transcendente a naturii. Icoana nu identifica planul naturii cu planul divin, ci le deosebește cu desăvârșire. Închinătorul icoanei se refera întotdeauna la o realitate de dincolo de icoana. Idolul, pe de alta parte, e o reprezentare confecționată a forțelor imanente ale naturii; concluzia religioasa a concepției panteiste, căreia Spinoza i-a dat expresia cea mai pregnanta in formula: Deus sive natura. (mai mult…)

CINSTIREA SFINTELOR ICOANE

Icoana şi Evanghelia sunt în strânsă legătură, se sprijină şi se clarifică reciproc, colaborând la răspândirea învăţăturii creştine. Icoana este o “Evanghelie în culori”, precum. Evanghelia este o “icoană verbală” a lui Hristos.

\r\n

După ce în  anul 40 d. H. în Scytia-Minor, mai precis în Dobrogea, poposeşte Sfântul Apostol Andrei, străbunii noştri încreştinaţi de acest apostol trimis de Hristos au aşezat icoanele în casele lor, la loc de mare cinste, pe peretele de răsărit, împodobindu-le cu ştergare româneşti, cu busuioc, aprindeau candele în faţa acestor icoane, şi se inchinau cu multă evlavie făcându-şi semnul Sfintei Cruci, odată cu smerite şi pătrunzătoare rugăciuni către Dumnezeu, Maica Domnului şi toţi Sfinţii. (mai mult…)

Duminica a IV-a după Rusalii

Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L, Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, chinuindu-se cumplit. Şi i-a zis Iisus: Venind, îl voi vindeca. Dar sutaşul, răspunzând, I-a zis: Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea. Că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi-i spun acestuia: Du-te, şi se duce; şi celuilalt: Vino, şi vine; şi slugii mele: (mai mult…)