“Scrisoare catre Rafail”

Filosoful Constantin Noica, unul dintre cei mai autentici și însemnați gânditori români și europeni ai secolului trecut, ne-a lăsat una din capodoperele sale sub forma și dimensiunile unei scrisori. Ea a fost prilejuită de călugărirea fiului său, englez după mamă și trăind în Marea Britanie (…). Publicată sub titlul “Scrisoare către Rafail” în penultimul număr apărut din revista “Prodromos” (număr dublu, 8-9 din 1968 ) (mai mult…)

Noua problemă veche de 2.000 de ani

\r\n\r\nCu cât trece timpul şi se înmulţesc controversele pe teme de creştinism asumat în societatea de astăzi, îmi dau seama care e problema: sunt două discursuri paralele, două planuri, unul al lumii acesteia, altul al lumii ce va să fie. Unii vor o viaţă liniştită, alţii vor o veşnicie tihnită. Unii vor să nu-şi supere vecinii şi rudele cu credinţa lor, alţii vor să nu-L mânie pe Dumnezeu cu relativizarea. Unii înţeleg şi asumă creştinismul doar la nivel de cod etic, înţelegându-l numai ca pe un soi de invitaţie la un nivel crescut de igienă socială, care să dea ordine, respect, bună vecinătate, alţii pricep creştinismul ca pe drumul de întoarcere acasă, la Dumnezeu, pe singura cale. Unii vorbesc de religii care trebuie tratate egal, să nu cumva să supărăm cu creştinismul nostru pe cineva, (mai mult…)

Greierele şi moneda

Un înţelept indian avea un prieten bun care locuia în Milano. Se cunoscuseră în Asia, unde italianul făcuse o călătorie împreună cu familia sa. Indianul era ghid pentru italieni, ducându-i să vadă cele mai frumoase locuri din ţara sa.

\r\n

Fiindu-i recunoscător pentru aceasta, milanezul nostru l-a invitat pe indian acasă, în Europa. Dorea să-i răsplătească purtarea de grijă şi să-i prezinte oraşul său. Indianul nu era prea încântat să meargă acolo, dar până la urmă cedă insistenţelor prietenului său italian şi, într-o bună zi, ajunse acolo unde trăia acesta. (mai mult…)

Arborii Sequoia

Cred că nu puţini dintre dumneavoastră ştiu care sunt cei mai înalţi arbori din lume. Ei se numesc Sequoia şi cresc mai ales în Statele Unite ale Americii, statul California. Sunt gigantici, ajungând la înălţimea de 100 de metri, iar ramurile lor par să atingă cerul. Unii dintre ei au vârsta de 2.500 de ani. Vă daţi seama, erau maturi pe vremea când S-a născut Hristos!

\r\n

Privind un asemenea arbore de o înălţime uriaşă, te gândeşti că ar trebui să aibă nişte rădăcini pe măsură. Majoritatea copacilor, din câte ştim, au rădăcini atât de adânci, pe cât este trunchiul de înalt şi tot atât de groase ca şi cele mai puternice ramuri ale coroanei. Nu este însă şi cazul arborelui Sequoia! Acesta, ca să capteze cât mai bine apa de ploaie, are rădăcini aproape de suprafaţa pământului. (mai mult…)

LUNEA CINCIZECIMII – ZIUA SFÂNTULUI DUH

…Nimeni nu poate să zică „Domn este Iisus” decât în Duhul Sfânt…” (I Corinteni, 12, 3).

\r\n

Zidirea şi rezidirea lumii au fost făcute prin lucrarea comună a Dumnezeului Celui în Treime slăvit: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

\r\n

Hristos a fost zămislit în pântecele Născătoarei de Dumnezeu de la Duhul Sfânt. Mai apoi, după Învierea Sa şi, desigur, în ziua Cincizecimii, Hristos a trimis Duhul Sfânt, pentru că Duhul Sfânt se transmite prin Hristos. Iar când Duhul a venit la Apostoli, Hristos a luat chip în inima lor, adică Apostolii au fost făcuţi mădulare ale Trupului înviat a lui Hristos. (mai mult…)

Hristos coboară la oameni prin Duhul cel Sfânt

Praznicul Cincizecimii sau al Rusaliilor reprezintă un moment de culme şi de rodire a lucrării mântuitoare, pe care a realizat-o Fiul lui Dumnezeu întrupat pentru înnoirea, sfinţirea şi restaurarea umanităţii întregi. Evenimentul Rusaliilor înseamnă punctul final al intervenţiei dumnezeieşti în istoria umanităţii, considerând Întruparea sau înomenirea Cuvântului veşnic al Tatălui, ca fiind începutul mântuirii tuturor, urmată de Patimile, Moartea pe cruce, Învierea şi Înălţarea Sa la ceruri, de-a dreapta lui Dumnezeu-Tatăl. Prin Înălţarea la cer a Domnului, cu umanitatea pe care a asumat-o la Întrupare, se închide cercul iubirii lui Dumnezeu (cf. Ioan 16, 16-18) (mai mult…)

De ce s-a arătat Duhul Sfânt în chip de limbi ca de foc?

În primul rând, Duhul Sfânt Şi-a făcut apariţia sub forma limbilor pentru a arăta că are aceeaşi fiinţă cu Dumnezeu Cuvântul, fiindcă nimic nu este mai legat de cuvânt decât limba. Astfel, s-a vădit că Duhul Sfânt nu are o lucrare diferită de cea a lui Dumnezeu Cuvântul, în acelaşi timp, Duhul Sfânt a apărut în chip simţit, sub forma limbilor, pentru ca să arate că învăţătorul adevărului are nevoie de limbă cu har.

\r\n

Limbile sub forma cărora S-a arătat Duhul Sfânt erau ca de foc, lucru care are o mare însemnătate. Focul vădeşte faptul că Duhul Sfânt este de aceeaşi fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul, deoarece Dumnezeu este foc mistuitor. (mai mult…)

Duhul Sfânt dăruieşte oamenilor iubirea Sfintei Treimi

Fiul înviat şi înălţat lu­crează în noi prin Du­hul Sfânt pentru a parcurge şi noi dru­mul spre starea de fii, în ca­re trupul e schimbat la faţă sau în­dumnezeit prin Duhul. Hris­tos Cel înălţat săvârşeşte în noi a­ceastă lucrare prin Duhul Său, aşa cum a săvârşit-o şi El în umanitatea Sa cât a fost pe pă­mânt. Duhul Lui ne duce spre starea în care a fost dus tru­pul lui Hristos prin Înviere, spre starea de fii schimbaţi la fa­ţă cu trupul, străluminaţi, în­dum­nezeiţi. (mai mult…)

DESPRE „POMENIREA” (!?) SINUCIGAŞILOR…

Comentând Icoana Cincizecimii, a Pogorârii Sfântului Duh peste Sfinţii Apostoli, profesorul P. Evdokimov susţine, că Biserica se roagă în această zi şi pentru sinucigaşi: „odată pe an, de Rusalii, Biserica se roagă chiar pentru sinucigaşi…” (Evdokimov P. Arta icoanei. O teologie a frumuseţii. Ed. Meridiane. – Bucureşti, 1993, – P. 286.). El aduce ca argument un pasaj din Rugăciunea a V-a de la Vecernia din ziua Cincizecimii, (Vecernia, numită „A plecării genunchilor”), în care se spune: (mai mult…)

SPRE ATENȚIA SOCIETĂȚII CIVILE ȘI A REPREZENTANȚILOR MASS-MEDIA!

logo1 (mai mult…)

Cuvânt la Sâmbăta morţilor

„ Vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui. Şi vor ieşi cei ce au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut cele rele, spre învierea osândirii” (Ioan 5, 28-29)

\r\n

Ce este moartea altceva decât despărţirea sufletului de trup. Fiindcă sufletul, care trăieşte veşnic, nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu. Sufletul părăseşte trupul, de aceea moare numai acesta, căci o parte din noi este muritoare, iar alta nemuritoare. (mai mult…)

Virtutea răbdării

În veacul vitezei și a accelerației sporinde omul dorește ca totul din viața lui să se săvârșească cât mai repede și mai ușor, fără a depune mari eforturi. Dacă însă ceva nu merge bine, de obicei omul modern scufundat în facilitățile progresului tehnico-științific caută cauza insatisfacției sale în alți oameni, în lucrurile înconjurătoare dar nicidecum nu se vede pe sine în calitate de cauză a propriei nefericiri.

\r\n

Cât de repede omul zilelor noastre se poate crede nefericit. Dacă nu merge ceva exact cum și-a planificat, atunci gata! El se consideră cel mai nefericit. Dar ce este fericirea? (mai mult…)

Lingușirea

Lingușirea este precum un cancer sufletesc. Acela care s-a deprins a linguși, cu greu va mai putea să spună ceea ce gândește cu adevărat. Precum minciuna nu cruță adevărul, tot așa, lingușitorul nu se cruță nici pe sine însuși, ci se lasă mișcat în permanență de lucruri străine.

\r\n

În dreptul cuvântului „a linguși”, dicționarul așează următoarea explicație: „A căuta să câștige bunăvoința sau favoarea cuiva, satisfăcându-i vanitatea; a se pune bine cu cineva prin atitudini și vorbe măgulitoare la adresa lui, prin laude exagerate și ipocrite; a flata, a măguli, a peria.” (mai mult…)

A avut loc ședința Sinodului Bisericii Ortodoxe din Moldova

(mai mult…)

Ce e mai important

Povestea spune că o femeie săracă cu un copil în braţe, trecând pe lângă o peşteră, a auzit o voce misterioasă care i-a spus: „Intră şi ia tot ce îţi doreşti, dar nu uita ceea ce este mai important. Aminteşte-ţi că după ce vei ieşi, peştera se va închide pentru totdeauna. Aşa că profită de această oportunitate, dar nu uita ceea ce-i mai important“.

\r\n

Femeia a intrat în peşteră şi a găsit multe bogăţii. Fascinată de aur şi bijuterii, a aşezat copilul pe o stâncă şi a început să strângă de zor tot ce putea duce. (mai mult…)

Lecţiile Titanicului

Cu 101 ani în urmă, cel mai extravagant vas din lume la acea oră, Titanicul, pleca din Anglia spre Statele Unite. Despre cât de scumpă era această navă vă poate spune cel mai exact costul unui bilet ca pasager în această călătorie. 4.350 de dolari era suma reprezentând salariul telegrafistului de pe acelaşi vapor timp de 18 ani. Datorită tehnologiei înalte folosite la construirea lui, Titanicul atinsese apogeul siguranţei. (mai mult…)

Despre judecarea celorlalţi

Un doctor intrase grăbit în spital, după ce fusese telefonat pentru o intervenţie chirurgicală urgentă. El a răspuns apelului cât mai curând posibil, şi-a schimbat hainele şi a mers direct la blocul de operaţie.                      

\r\n

L-a găsit pe tatăl băiatului plimbându-se pe coridor, aşteptând medicul. Văzându-l, tatăl a strigat: „De ce v-a luat aşa mult timp să veniţi? Nu ştiţi că viaţa fiului meu este în pericol? Nu aveţi simţul responsabilităţii?“ (mai mult…)

Inteligenţa minţii sau inteligenţa emoţională a inimii?

IQ“ sau „EQ“? No­ţi­u­nea de „Inteligenţă E­moţională“ (E­mo­tio­nal Quotient – EQ) a fost cu­noscută la noi mai ales prin căr­ţile lui Daniel Goleman, între ca­re Inteligenţa Emoţională (Ed. Curtea Veche, 2001). Până la tra­ducerea acestei cărţi, se vorbea aproape exclusiv doar de „IQ“ (Intelligence Quotient). Şi în zilele noastre, diferite reviste ori reclame de pe internet invită a­si­duu la probe de perspicacita­te pentru calcularea IQ-ului, ca „di­­agnostic“ pentru inteligenţa min­­ţii. Altfel spus, dacă ai un IQ ma­­re, eşti deştept; dacă IQ-ul este mic, eşti mediocru ori prost. (mai mult…)

Statornicia lui Dumnezeu

Unul dintre atributele fundamentale ale lui Dumnezeu este statornicia. Gândirea Lui e infinită şi veşnică, cuprinzând în extensia ei nemărginită toate scenariile libertăţii creaturale şi atotştiind totul în toate. Această dimensiune a fost numită de antici impasibilitate, adică neputinţa de a suferi o acţiune exterioară.

\r\n\r\n

Ei bine, dincolo de tratatele de dogmatică inspirate din filosofie, absolutizând schematic şi structural trăsături omeneşti şi ducându-le la apogeu, noi am aflat doxologic din Sfânta Scriptură că Dumnezeu este, cât se poate, infinit de pasibil, adică simte dumnezeieşte toate durerile şi bucuriile lumii şi plânge pentru toate ororile istoriei omului creat de El, aşteptând întoarcerea lui. (mai mult…)

Nostalgia Paradisului

Întoarcerea spre noi înşine, pătrunderea în străfundurile sufletului, acolo unde sălăşluieşte, ascuns, tot ceea ce ne caracterizează cu adevărat, şi descoperirea, într-un sipet de mult uitat, a chipului celor ce am fost şi al celor ce ar trebui să devenim ne înfăţişează nostalgia Paradisului. Nu un mijloc de a atinge serenitatea, nici o terapie miraculoasă, care să vindece înstrăinarea tulburată ce ne-a cuprins. Un început. Un pas spre virtute, prin înţelegerea adevărului de care am fost prea mult timp privaţi: suntem fiii lui Dumnezeu, meniţi îndumnezeirii. (mai mult…)