Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel

Biserica noastră prăznuieşte la 29 iunie/12 iulie două nume a căror rezonanţă este mai puternică decât a tuturor celorlalte nume înscrise în calendarul sfinţeniei creştine. Îi prăznuieşte pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, care de drept cuvânt, au fost socotiţi ocârmuitori neegalaţi ai credinţei şi evlaviei credincioşilor din toate timpurile şi stâlpi ai Bisericii.

\r\n

Este semnificativ faptul de a se fi rânduit pomenirea lor împreună. Biserica a vrut să arate, astfel, că ei au alcătuit întotdeauna o unitate desăvârşită, dedicându-se neabătut aceleiaşi slujiri şi că în chip arbitrar au încercat unii să-i înfăţişeze separaţi şi pe poziţii contrare. (mai mult…)

Despre Numele lui Dumnezeu

Deseori mergând pe stradă ne opresc niște persoane și ne adresează întrebarea dacă noi cunoaștem „numele lui Dumnezeu” și dacă este important ca să cunoaștem acest „nume”.

\r\n

În această privință martorii lui Iehova susțin cu tărie și vehemență că numele lui Dumnezeu este Iehova, și că dacă noi nu cunoaștem și nu invocăm acest nume atunci îl necinstim pe Dumnezeu. În continuare ne propunem să analizăm această problemă și să identificăm veridicitatea celor menționate de respectivii „martori” prin prisma studiului biblic aplicând legile ermineuticii și exegezii biblice. (mai mult…)

De la dimensiunea psihologică la cea duhovnicească a vieţii

În demersul nostru terapeutic, am pornit de la o privire sănătoasă asupra simţirii pentru a nu mai fi condamnată împreună cu păcatul al cărei victimă este de fapt. Şi acest lucru este posibil printr-o „liturghie lăuntrică“ de vindecare, de purificare de patimi, în care simţirea, aşa cum este în fiecare persoană, în momentul respectiv (şi scopul final este să facem din toată viaţa noastră o liturghie lăuntrică) este adusă ca „jertfă vie“, prin raţiunea purificată de rugăciune, minţii conectate la Dumnezeu prin atenţie trează şi iubitoare. (mai mult…)

Lupi sau oi?

În vremea Cuviosului Francisc de Assisi erau doi tâlhari care făceau prăpăd prin satele dimprejurul mănăstirii unde vieţuia plăcutul lui Dumnezeu. Într-o zi, pe când Francisc era departe de ucenicii lui, acestora li s-au arătat cei doi răufăcători. Călugării i-au bătut măr, după care i-au alungat. Când Francisc s-a întors la chilie, tinerii monahi i-au spus cu mândrie isprava lor. Dar, în loc să se bucure, Francisc s-a mâhnit adânc. Cu lacrimi în ochi s-a apropiat de fiecare din ucenici şi le-a cerut iertare, spunându-le că i-a îndrumat greşit, fiindcă, dacă i-ar fi învăţat adevărata dragoste de Dumnezeu, ei nu s-ar fi purtat astfel. În loc de lovituri, ar fi revărsat asupra duşmanilor lor dragoste şi înţelegere. (mai mult…)

BISERICA „NAŞTEREA SF. IOAN BOTEZĂTORUL” DIN OR. CHIŞINĂU (șos. Balcani, 7) DE ZIUA HRAMULUI

(mai mult…)

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Între sărbătorile Bisericii, există trei în cinstea unor sfinţi ai lui Dumnezeu care prin semnificaţia lor se disting între celelalte dedicate sfinţilor şi se numără printre marile sărbători ale Bisericii lui Hristos. Aceste sărbători celebrează planul lui Dumnezeu de mântuire a omenirii, şi sunt: Naşterea Sf. Ioan Botezătorul, Tăierea capului lui, şi sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.

\r\n

Apariţia Arhanghelului Gavriil preotului Zaharia în Templu, cu vestea că li se va naşte, lui şi soţiei lui, Elisabeta, un fiu care va pregăti calea Domnului, Mântuitorul lumii, şi împlinirea de mai apoi a acestei promisiuni, sunt primele evenimente relatate de evanghelişti. (mai mult…)

Duminica a II-a după Rusalii

Pe când umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut pe doi fraţi, pe Simon ce se numeşte Petru şi pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Şi le-a zis: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El. Şi de acolo, mergând mai departe, a văzut alţi doi fraţi, pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-şi mrejele şi i-a chemat. Iar ei îndată, lăsând corabia şi pe tatăl lor, au mers după El. Şi a străbătut Iisus toată Galileea, învăţând în sinagogile lor şi propovăduind Evanghelia împărăţiei şi tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor.

\r\n

Matei 4,18-23 (mai mult…)

Gândeşte cu o milă înainte

Queen Mary nu este doar numele unei femei din dinastia Tudorilor, care a urcat pe tronul britanic la începutul secolului al XVI-lea. Este şi numele unui impresionant vapor, un pachebot englez care în perioada anilor 1934-1967 a efectuat curse Londra-New York. Echipajul număra 1.300 de oameni, iar capacitatea maximă de primire a pasagerilor se ridica la 3.000 de persoane. A fost la vremea lui cel mai mare, mai elegant şi rapid transatlantic din lume. (mai mult…)

Concertul

\r\n\r\nCând luminile din sala de concerte s-au stins şi evenimentul era pe cale să înceapă, o mamă venită cu băiatul ei la spectacol s-a întors la locul ei şi a descoperit că fiul său dispăruse.\r\n\r\nDintr-odată, cortina a fost dată la o parte şi lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian de pe scenă.\r\n\r\nÎngrozită, mama văzu că băiatul ei se aşezase la claviatură, apăsând pe clape şi alegând cu grijă notele unui cunoscut cântecel. În acea clipă, invitatul, marele pianist, şi-a făcut intrarea în scenă, a mers repede la pian şi i-a şoptit băiatului la ureche:  „Nu te opri, continuă să cânţi! (mai mult…)

Grafitul şi diamantul

Pe scara durităţii materialelor există două minerale care, deşi au în componenţă acelaşi element chimic, carbonul, se află la maximă distanţă unul faţă de celălalt. Nu ştiu dacă aţi ghicit care sunt cele două. Este vorba de grafit şi de diamant.

\r\n

Grafitul are pe scara alcătuită de mineralogul austriac Carl Friedrich Christian Mohs locul cel mai de jos ca duritate, notat cu cifra 1.

\r\n

Diamantul este în vârful ierarhiei, cu nota 10. (mai mult…)

Despre lupta duhovnicească

Cu cât mai repede dobândești o virtute, cu atât mai ușor o pierzi. Cu cât o dobândești mai încet și cu mai multă trudă, cu atât mai fermă rămâne; exact ca planta aceea care a crescut înaltă și i-a spus chiparosului:\r\n -“Vezi ce mult am crescut doar în câteva zile! Ești aici de câțiva ani și nu prea ai crescut cine știe ce”.\r\n -”Da”, spuse chiparosul, “dar tu n-ai văzut încă furtuni, valuri puternice și ierni friguroase”\r\n Iar după câtva timp, planta s-a uscat, în timp ce chiparosul a rămas acolo unde se afla! Așa este și cu omul duhovnicesc. Atât în vreme de furtună, cât și în vreme de pace el rămâne același. De ce? Deoarece lunga perioadă de timp a creat stabilitate. (mai mult…)

Mijloace de luptă împotriva patimii noastre de a osândi

Cheia vieții duhovnicești este lupta cu propriile patimi. Unde există luptă, acolo există viață. Cel ce nu se luptă, de pildă cu patima sa de osândire a aproapelui pentru neputințele lui morale nu poate să afirme că duce o viață duhovnicească. Iar cel ce nu duce o viață duhovnicească, acela arată că nu are frică de Dumnezeu, care este rădăcina acestei vieți. Lipsa fricii de Dumnezeu conduce pe oameni să osândească fără înfricoșare pe semenii lor și să-și pregătească veșnica lor osândă. (mai mult…)

Ştiu că eşti acolo!

Cu aproape un secol în urmă, în micuţul port Savannah din statul american Georgia, un tânăr a acceptat o slujbă care-i era imperios necesară, dar presupunea un inconvenient: lucrul în izolare de oameni. Tânărul deservea o staţie de carantină, aflată pe o insuliţă în mijlocul râului Savannah. Aici, vapoarele care intrau în port transmiteau prin semnale informaţii privind starea de sănătate a echipajului înainte de a-şi continua drumul pe râu până la oraş. Tânărul avea o soră pe nume Florence, o fată liniştită şi timidă, care a acceptat să îşi însoţească fratele şi să întreţină gospodăria. Cu timpul, ea s-a obişnuit să facă semne vapoarelor care treceau – cu batista sau cu o eşarfă în timpul zilei, ori cu un felinar, noaptea. Navigatorii singuratici răspundeau şi ei cu semne şi, treptat, în porturile din întreaga lume, s-a răspândit povestea fetei care niciodată nu lăsa o navă să treacă fără a o saluta. (mai mult…)

De ce nu ne ajută Dumnezeu?

Una dintre cele mai tragice întrebări pe care și le pun oamenii este: „De ce nu ne ajută Dumnezeu?”\r\n\r\n Mi-am pus această întrebare de multe ori, aproape de fiecare dată când eram încercat de ispita deznădejdii. „Oare Dumnezeu nu vede câtă nevoie avem de ajutorul Său? De ce rugăciunile noastre rămân fără răspuns?” (mai mult…)

Atenţie la ce anume cerem!

Cu mulţi ani în urmă, istoria spune că ţăranii din Germania erau necăjiţi din cauza recoltelor sărace. Aşa că unii dintre agricultori s-au rugat lui Dumnezeu cu aceste cuvinte: „Doamne, măcar timp de un an făgăduieşte-ne să ne dai întocmai ceea ce Îţi cerem, şi ploaie, şi soare, atunci când dorim noi“. Oamenii au primit semn din cer cum că Dumnezeu le-a ascultat ruga şi s-au înapoiat bucuroşi la casele lor. Când sătenii cereau ploaie, Dumnezeu, milostiv, le-o dădea. Când cereau soare, primeau soare. Se făcuse vară, şi grâu mai des ca în anul acela nu se pomenise. Şi porumbul crescuse înalt şi promitea o recoltă bogată. (mai mult…)

Sensul creştin al căsătoriei – „Când spun cuiva «Te iubesc» spun: «Vei trăi veşnic…»“

Cununia consfinţeşte viaţa de familie, ridicând-o la cel mai înalt rang. Căsătoria şi familia sunt fundamentul unei societăţi sănătoase. Cei care nu înţeleg sensul căsătoriei îşi riscă propria fericire şi viitorul naţiunii lor.

\r\n

 \r\n Potrivit învăţăturii Bisericii, la baza legăturii familiale se află căsătoria şi dragostea din căsătorie. În această iubire îşi au rădăcina toate celelalte tipuri de dragoste din familie: paternă şi maternă, cea pentru copii, precum şi cea fraternă. Acolo unde nu a avut loc căsătoria, acolo nu putem vorbi despre familie. (mai mult…)

Drama lui Faust şi calea pocăinţei adevărate

\r\n

\r\n

\r\n\r\nDrama lui Faust, savantul care şi-a vândut sufletul diavolului pentru a căpăta tinereţea, deja intrată în tezaurul universal, are la origine o poveste populară medievală apărută în spaţiul german. Ea a fost receptată de mai mulţi scriitori de-a lungul timpului, însă celebritatea i se datorează mai ales lui Johann Wolfgang Goethe, care a prelucrat acest motiv în piesa de teatru omonimă, pe la începutul secolului al XIX-lea. În varianta sa, doctorul Faust, aflându-se odată într-un moment de plictiseală şi deznădejde, îşi vinde sufletul diavolului, care îi promite puteri magice cu ajutorul cărora obţine cunoaşterea şi poate stăpâni lumea. Cel rău, numit aici Mefisto, îl ajută să seducă o fată inocentă pe nume Gretchen, a cărei viaţă este distrusă. (mai mult…)

Albert Einstein

\r\n

\r\n

\r\n\r\nProfesorul unei universităţi importante şi-a provocat studenţii să răspundă la următoarea întrebare: „Dumnezeu a creat tot ceea ce există?”\r\n\r\nUn student a răspuns ferm: „Da!”\r\n\r\nProfesorul a pus o nouă întrebare: „Dacă Dumnezeu a creat totul înseamnă că el l-a creat şi pe diavol. Şi de vreme ce acesta există, înseamnă că Dumnezeu este cel rău?” (mai mult…)

Orarul slujbelor DUMNEZEIEŞTI IULIE — 2013

(mai mult…)

Cum să petreci Postul Sfinţilor Apostoli?

Intrăm în Postul Sfinţilor Apostoli. Cunoaştem că el se termină cu sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel. Știm că acest post de vară nu este la fel de strict ca cel Mare sau a Adormirii Maicii Domnului, totodată datorită existenţei varietăţii legumelor şi fructelor, acest post este destul de uşor. Dar din păcate pentru mulți creștini ortodocși cu aceasta şi se termină sensul acestui post. Pentru unii – au sărbătorit Rusaliile, s-au desfătat cu bucate de dulce, se poate şi de postit. Trebuie să ţină post, să se mărturisească şi împărtăşească, așa cum ar trebui să fie în fiecare post. Iar pentru alţii acest post de parcă şi nu există, ei bine, spun ei – “nu e Postul Mare, nu avem timp, putere, etc. Aş crede că ar fi mult mai potrivit ar fi să dedicăm acest timp pentru a înțelege apostolatul în Biserică – să-l dedicăm unei înțelegeri prin faptă. (mai mult…)