„Să luptăm cu dracul întristării”

Cuvântul despre judecățile lui Dumnezeu și despre căderi e întunecos și neînțeles de nici un suflet. Nu știm care sunt căderile care ni se întâmplă din negrijă, care din părăsirea din iconomie (cu un rost bun), care din pricina întoarcerii lui Dumnezeu la noi. Dar cineva ne-a povestit că cele ce ni se întâmplă din iconomie pricinuiesc o întoarcere grabnică. Căci nu îngăduie Dumnezeu, Care ne-a predat lor, să fim ținuți mult de ele. (mai mult…)

Smerita cugetare, o sondă cerească

  „Dacă mândria a făcut pe unii din îngeri draci, negreşit smerenia poate face şi din draci îngeri. Drept aceea, să îndrăznească cei ce au căzut.

\r\n

Să ne grăbim şi să luptăm cu toată puterea să urcăm cu toată puterea spre vârful acesteia. Iar de nu, să ne atârnăm măcar purtaţi pe umerii ei. Iar de mai şchiopătăm încă, să nu cădem din braţele ei. Căci cel ce cade din ele, m-aş mira să mai dobândească vreun dar veşnic. (mai mult…)

De ce avem nevoie de duhovnic?

Odată cu începerea Triodului, cea mai frumoasă și intensă perioadă liturgică a anului bisericesc noțiunile de „post”, „pocăință”, „spovedanie”, „duhovnic” se întâlnesc tot mai des. Cu toate acestea, există unii care, întrebaţi dacă se spovedesc la vreun preot, afirmă: „La ce-mi foloseşte mie duhovnicul? De ce mi-ar trebui un îndrumător duhovnicesc? Eu Îi mărturisesc lui Dumnezeu tot ce am pe suflet! De aceea consider inutilă spovedania și, implicit, duhovnicul. Oare Dumnezeu nu aude ce-i spun eu în fața icoanei sau în biserică? De ce-ar fi nevoie de o terță persoană care să-i repete ceea ce i-aș putea dezvălui direct?” Sunt raționamente înșelătoare, cărora le cad pradă mulți semeni. Așadar, care este rolul duhovnicului în viața noastră? (mai mult…)

Comportamentul în Biserică

\r\n

Biserica este un loc special al prezenţei lui Dumnezeu pe pământ. Trebuie să ne purtăm cuviincios în biserică pentru a nu tulbura sfinţenia sfântului lăcaş şi a nu atrage mânia lui Dumnezeu asupra noastră. La biserică este bine să venim cu 5-10 minute mai devreme de începerea slujbei. La intrarea în biserică trebuie să facem semnul crucii şi o închinăciune. La intrarea în biserica bărbaţii trebuie să-şi descopere capetele. Femeile trebuie dimpotrivă să-şi acopere capetele cu un batic şi să fie îmbrăcate cuviincios, pe cât posibil cu haine femeieşti (dacă se poate evita folosirea pantalonilor, specifici în general bărbaţilor, şi nu femeilor). Este bine ca femeile să se abţină de la folosirea rujurilor şi a machiajelor căci în biserică Dumnezeu care cunoaşte toate cele din lăuntru ale noastre ne vrea aşa cum suntem de fapt şi nu sub masca machiajelor, chiar şi de bun gust. Cu toţii trebuie să ne îmbrăcăm decent şi curat. (mai mult…)

Oamenii nu-mi pot face nici un rău, atâta vreme cât nu am răni.

Am văzut două peșteri, una dintre ele având ecou, iar cealaltă nu. Și mulți copii curioși o vizitau pe cea dintâi tocmai pentru a-și auzi ecoul strigătelor lor. Dar din cealaltă peșteră vizitatorii se întorceau degrabă, fiindcă ea nu oferea nici un ecou. 

\r\n

Dacă sufletul meu e rănit, orice rău lumesc va răsuna într-însul. Iar oamenii vor râde de mine și se vor îmbulzi din ce în ce mai mult cu strigătele lor.

\r\n

Dar, cu adevărat, oamenii grăitori de rău nu mă vor vătăma, dacă limba mea a uitat cum să grăiască răul. Nici răutatea dinafară nu mă va întrista, dacă nu există nici o răutate în inima mea ca să răsune ca o tobă din piele de capră. Nici nu voi răspunde la mânie cu mânie, dacă vizuina urii din mine a fost părăsită și nu e nimic care s-o stârnească. Nici patimile omenești nu mă vor ațâța, dacă patimile din mine au fost transformate în cenușă. (mai mult…)

Relaţia de căsătorie – Cel mai sigur loc de pe pământ

 Cu toţii pornim pe drumul căsătoriei cu gândul că se va aplica şi în cazul nostru cuvântul din poveste: „şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi“. Chiar dacă am fost sau nu plecaţi pe drumuri rătăcitoare, după terminarea mesei de nuntă, putem spune într-un fel că începe viaţa obişnuită, viaţa pe care a început-o fiul risipitor după întoarcerea acasă. Inelul a rămas pe deget, dar masa la care s-a servit viţelul cel gras s-a încheiat, oricât de îmbelşugată şi prelungită a fost. Din zilele următoare, cu toţii s-au întors la viaţa de zi-cu-zi, fiecare la treburile lui. La fel fac şi proaspeţii însurăţei, angajaţi de acum, amândoi, într-un drum pe care au hotărât să-l parcurgă împreună până la moarte. (mai mult…)

La mănăstirea Vatopedu din Sfântul Munte Athos toţi ortodocşii se simt ca acasă

Intemeiată încă din timpul Sfântului Constantin cel Mare, mănăstirea Vatopedu a fost distrusă şi refăcută de mai multe ori de-a lungul istoriei. După incendierea ei de către piraţii arabi la începutul veacului al X-lea, este refăcută de trei nobili bizantini trimişi aici de către Sfântul Atanasie Athonitul, astfel că prima atestare documentară o avem de la 985, când apare semnătura stareţului mănăstirii Vatopedu într-un document al protosului Sfântului Munte. Din acea vreme şi până astăzi, Lavra Vatopedului ocupă al doilea loc în ierarhia mănăstirilor Muntelui Athos, după mănăstirea Marea Lavră. (mai mult…)

Duminica a XXXIV-a după Rusalii (a Fiului Risipitor)

Şi a zis: Un om avea doi fii. Şi a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere. Şi el le-a împărţit averea. Şi nu după multe zile, adunând toate, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări. Şi după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă. Şi ducându-se, s-a alipit el de unul din locuitorii acelei ţări, şi acesta l-a trimis la ţarinile sale să păzească porcii. Şi dorea să-şi sature pântecele din roşcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-şi în sine, a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! (mai mult…)

Republica Cehă va achita Bisericilor de pe teritoriul ei compensații pentru cele suferite în timpul regimului comunist

Guvernul ceh a încheiat o înţelegere cu Biserica Catolică şi cu alte 15 grupări religioase,  pentru ca acestea să primească despăgubiri în valoare de  miliarde de dolari pentru proprietăţile care au fost confiscate de stat în timpul regimului comunist.

\r\n

Acordul de vineri, 27 februarie, a fost semnat în ciuda unui recurs înaintat de către opoziţia de stânga ceea ce a făcut să fie numită cea mai ateistă națiune din Uniunea Europeană. (mai mult…)

De ce se zidesc biserici în răsărit şi se dărâmă în apus?

În cadrul „Proiectului 200” desfăşurat în Moscova, 27 de biserici ortodoxe sunt în construcţie. Printre ele amintim Biserica Sfântului Spiridon al Trimitundei din cartierul Nagatino, a Sfântului Serfim de Sarov din Pasajul Chokalsky şi altele. Proiectul este o colaborare între statul rus şi Biserica Ortodoxă Rusă şi are ca scop construirea a 200 de noi biserici ortodoxe în Moscova. Este un proiect de o complexitate sporită, însă cele 200 de biserici vor avea un stil unic, făcând parte dintr-un ansamblu arhitectonic care – spun proiectanţii – va creştina văzduhul Moscovei. (mai mult…)

SFINTELE TAINE ŞI IERURGIILE

SFINTELE TAINE – sunt lucrări văzute, instituite de Mântuitorul Hristos şi încredinţate Sfintei Sale Biserici, prin care se împărtăşeşte celor ce le primesc harul nevăzut al Duhului Sfânt, scopul lor fiind mântuirea şi sfinţirea acestora prin harul pe care ele pe care îl conferă.

\r\n

Tainele au fost instituite de Mântuitorul Hristos: “Iar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit” (Ioan 1, 17). Tainele au o parte văzută şi una nevăzută. (mai mult…)

Sfântul Apostol Onisim (15 / 28 februarie)

Sfântul Onisim, unul din cei 70 de apostoli, a fost în tinereţea lui sluga lui Filimon, un creştin de neam bun, din orasul Colose, în Frigia. Vinovat de greşeală faţă de stăpânul său şi temându-se de pedeapsă, Sf. Onisim a fugit la Roma, dar cum era rob fugit de la stăpân, a ajuns în temniţă. Acolo l-a întâlnit pe Sf. Apostol Pavel, de la care a luat cuvinte de învăţătură luminându-se şi primind botezul.

\r\n

În temniţă Sf. Onisim i-a slujit Apostolului Pavel ca un fiu. Acesta îl cunoştea personal pe Filimon şi i-a trimis o carte plină de iubire în care îi cerea să-l ierte pe robul său şi să-l primească ca pe un frate. Apoi l-a trimis pe Onisim cu scrisoarea aceea la stăpânul său, lipsindu-se de ajutorul de care avea atâta trebuinţă. (mai mult…)

ORARUL SLUJBELOR DUMNEZEIEŞTI LUNA MARTIE 2013

  (mai mult…)

„Acum ştiu, am aflat şi eu…”

“Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia.

\r\n

Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său.\r\n Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte!

\r\n

Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin. (mai mult…)

Ură şi iubire

\r\n

\r\n

\r\n

Ia seama la ce urăşti şi la ce iubeşti! Atunci când lupţi pentru credinţă, iubeşte din toată inima, căci ea ţi-a fost dată de Cel ce te iubeşte. Credinţa este darul iubirii, este credinţa ta, frate, adevărata credinţă ortodoxă. Iubindu-ţi credinţa, Îl iubeşti pe Dătătorul ei. Iubirea de sine întunecă mintea şi stinge candela credinţei. Atunci când lupţi împotriva iubirii de sine, urăşte această patimă din toată inima ta. (mai mult…)

Pocăința este schimbarea vieții – starețul Tadei

Pace și bucurie vouă de la Domnul, căci pacea și bucuria sunt cele mai de seamă bogății ale lumii acesteia și ale lumii celeilalte. După aceasta tânjim toți. Putem să avem tot ce ne dorim aici pe pământ, dar să nu avem pace și bucurie. Iar pacea vine din izvorul păcii, de la Domnul. Când Domnul S-a întors la ucenicii Săi, când aceștia au închis ușile de teama iudeilor, primul lucru pe care l-a spus a fost: „Pace vouă!”. Domnul vă va dărui pace dacă vă împăcați și vă întoarceți către binele absolut, iar binele absolut este Dumnezeu. El vrea să avem o calitate dumnezeiască, smerenia. Oriunde domnește smerenia: în familie, în societate, acolo se sălășluiește pacea și bucuria.

\r\n

Tot binele și tot răul izvorăște din gânduri, căci noi suntem un aparat gânditor. Avem influență chiar și asupra lumii plantelor, căci și (deoarece și) lumea plantelor are un sistem nervos. Toate așteaptă pace, mângâiere și dragoste. (mai mult…)

De ce avem nevoie de îngeri păzitori?

Îngerii îi ajută pe oameni să înţeleagă realitatea eternă a lui Dumnezeu şi îi călăuzesc spre împărăţia cerurilor, fiind mijlocitori între Cer şi pământ. Având menirea de a-l ajuta pe om în efortul său de înduhovnicire a lumii pământeşti, îngerii au şi o calitate specifică: aceea de a fi simultan aproape de Dumnezeu şi aproape de om. Învăţătura despre sfinţii îngeri este cuprinsă atât în Sfânta Scriptură, cât şi în scrierile Sfinţilor părinţi, ale scriitorilor bisericeşti şi în cărţile de cult ale Bisericii noastre Ortodoxe, ceea ce arată rolul lor important în doctrina şi cultul creştin-ortodox.Comuniunea dintre îngeri şi oameni se realizează în Biserică. Ei ne ajută în procesul mântuirii, ne fac să cunoaştem voia lui Dumnezeu, revelându-L în acelaşi timp prin calitatea lor de fiinţe spirituale apropiate de Creator. (mai mult…)

Însingurați dar niciodată singuri

În societatea modernă, atât bărbații cât și femeile suportă din ce în ce mai puțin „singurătatea”. Din anumite motive, simţim nevoia să ne înconjurăm de oameni, sunete, imagini vizuale, conversații telefonice, mesaje, chat-uri sau de alți stimuli care devin centrul universului în care trăim. Acest fenomen se numește „comunicare socială”. Vrem să fim conectați 24 de ore pe zi. Gândul că s-ar putea să nu putem fi contactați la orice oră ne preocupă din ce în ce mai mult. Radioul trebuie să fie pornit, televizorul trebuie să meargă, trebuie să fim înconjurați de oameni. (mai mult…)

Cum trebuie și cum nu trebuie să lucreze creștinul?

\r\n\r\n– Cum trebuie și cum nu trebuie să lucreze creștinul ?\r\n\r\n-În ziua de azi, oamenii sunt foarte zăpăciti, fiindcă nu trăiesc simplu. Deschid multe fronturi, şi se pierd în grija cea multă. Eu pun în randuială un lucru-două, şi abia apoi mă gândesc la altele.\r\n\r\n

\r\n

\r\n\r\nNiciodată nu fac mai multe lucruri deodată. Acum mă gandesc să fac lucrul cutare. Îl termin, şi abia după aceea mă gandesc să fac altceva – pentru că dacă încep altul fără să îl fi terminat pe primul, nu am linişte.Când cineva are de făcut mai multe deodată, o ia razna – şi numai ce se gândeşte la ele, ca îl şi apucă schizofrenia.\r\n\r\nA venit la coliba mea un tânăr care avea probleme psihice. Mi-a spus că este chinuit, pentru că este supărat de problema moştenirii etc. „Despre ce moştenire vorbeşti?“, i-am spus. „Mai întâi ai nevoie de odihnă. Apoi trebuie să îţi iei diploma de absolvire, după care vei merge în armată, şi apoi să îţi cauţi un loc de muncă“. M-a ascultat, sărmanul, şi si-a aflat calea. Aşa se află pe sine oamenii. (mai mult…)

Patriarhul Ecumenic spune că Sfânta Sofia trebuie să rămână muzeu

Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, a declarat marți că se opune categoric planurilor de reschimbare a basilicii Sfânta Sofia din Istanbul în moschee, o propunere dezbătuta în prezent de Parlamentul turc. 

\r\n

„Dorim ca Sfânta Sofia să rămână muzeu. A fost biserică creştină timp de peste 1000 de ani”, a scris cotidianul turc Milliyet citându-l pe Patriarh. „Dacă trebuie resfinţită, atunci trebuie să fie din nou biserică creştină, întrucât nu a fost construită pentru a fi moschee.”  (mai mult…)