„Nici prin cap să nu-ţi treacă să placi oamenilor…”, Părintele Paisie Olaru

M-a întrebat un bătrân odată:

“Părinte Paisie, dar ce-i aceea mândrie, părinte, cum vine?” (El umbla iarna cu capul gol şi desculţ, prin zăpadă.) “Frate Gheorghe, mândria este atunci când ai să socoteşti că tu eşti ceva mai mult decât altul, că eşti mai bun, mai frumos ca altul…”

(mai mult…)

Trebuie să te doară

Sufletul creștinului trebuie să fie delicat, sensibil, să zboare, să tot zboare în nemărginire, în stele, în mărețiile lui Dumnezeu, în tăcere.

(mai mult…)

SFINȚII DIN VIAȚA MEA

Atunci când noi canonizăm un sfânt, probabil că Dumnezeu zâmbește, privind zecile de mii de sfinți care trec înspre Împărăția Sa în acest răstimp. Sinaxarele noastre sunt ca niște plase de fluturi cu găurile foarte mari, în care nu se prind decât sfinți cu anverguri ale nevoințelor ascetice foarte mari, sau martiri care au răbdat chinuri inimaginabile, sau mari voievozi, ierarhi și teologi însemnați. Concomitent cu ei au intrat în Rai mii de mii de sfinți anonimi, chiar dacă au trăit printre noi și i-am văzut ca pe niște oameni obișnuiți.

(mai mult…)

DE VORBĂ CU ICONOGRAFUL ELENA MURARIU – SENSUL PARABOLELOR ȘI CALEA CĂTRE INIMĂ

Iconarul Elena Murariu, prin lucrările sale, ne pune înainte o adevărată şcoală teologică în imagini. Simplitatea cu care ne vorbeşte ascunde în spate mii de ore de lectură, cugetare, rugăciune, dar şi munca de a face şi reface o icoană, astfel încât să reprezinte cât mai fidel ceea ce a vrut Mântuitorul să ne transmită prin fiecare parabolă. Un efort imens, dar şi, vădit, mâna lui Dumnezeu a făcut ca lucrările Elenei Murariu să fie unice în întreg spaţiul ortodox, şi este un lucru de care ar trebui să fim mândri cu toţii. Cartea „Parabolele Mântuitorului” nu ar trebui să lipsească din nici o casă creştină, căci nu numai copiii, ci noi toţi avem de învăţat imens din această mărturisire pe care Bunul Dumnezeu a făcut-o posibilă în vremurile noastre. Mulţumim pe această cale Elenei Murariu şi ne rugăm să-și poată continua minunată lucrare. (V.G.)

(mai mult…)

Целитель Пантелеимон. Фильм о Святом Пантелеимоне

Moaştele Sfântului Pantelimon din Muntele Athos

Sfântul Pantelimon, acest minunat mare mucenic, a luat cu cinste mucenicia pentru Hristos, fiind în tânăra lui vârstă, în douăzeci şi şapte de zile ale lunii iulie, din anul 304. Sfântul a fost ucis sub un măslin care, îndată după uciderea lui, a rodit minunat. Prin aceasta, Atotmilostivul Dumnezeu a arătat că a primit sufletul dreptului Său şi l-a proslăvit printre Sfinţii Lui cei mari.

(mai mult…)

Minunile din ziua în care Sfântului Pantelimon i-a fost tăiat capul – ce s-a întâmplat în acele momente?

Chiar dacă am auzit despre martiriul Sfântului Pantelimon, sau am citit despre el, puțini dintre noi știm, probabil, că în ziua în care a fost martirizat s-au petrecut mai multe minuni.

Cine a fost Sfântul Pantelimon?

(mai mult…)

Marea minune a Sfântului Pantelimon, mărturisită de un medic

Vasilios Karoghianis, cardiolog, Atena

În rândurile de mai jos vă istorisim o dovadă cutremurătoare a credinței noastre vii și a prezenței intense a Sfinților în viața noastră.

(mai mult…)

A douăzeci și patra carte a Vechiului Testament: Ieremia

Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!

Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.

În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a douăzeci și patra carte a Vechiului Testament: Ieremia.

(mai mult…)

A douăzeci și treia carte a Vechiului Testament: Isaia

Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!

Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.

În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a douăzeci și treia carte a Vechiului Testament: Isaia.

(mai mult…)

Мне изменили, все говорят — надо прощать, что делать? Отвечает протоиерей Максим Первозванский

Ați văzut că mai nou a apărut o noua NEBUNIE ❗

Liniştea interioară, semnul sănătății duhovniceşti

Trăind în spațiul urban, în miezul culturii de consum și în fluxul neîntrerupt de date al societății informaționale, suntem expuși neîntrerupt unor forme multiple de zgomot. Rezultatele cercetărilor științifice aduse aici în discuție arată că, în diversele lor forme, zgomotele slăbesc vigilența, împrăștie simțirea și fragmentează viața interioară. Observațiile Filocaliei se așază firesc în acest context problematic: cultivarea vieții spirituale este indisolubil legată de măsuri atente pentru o viață ferită de zgomotele sonore, de perturbațiile senzoriale și de bruiajul noetic al lumii. (mai mult…)

«Я причиняю боль для его же блага». А за этим — пустота Священник Александр Данилов — о том, как оставаться человеком

Оправдать насилие

Очень часто я наблюдаю, как мы оправдываем насилие над другим человеком какими-то высшими целями. Ты живешь в этом мире, и ты невольно испытываешь боль, злобу, обиду на окружающее. И рано или поздно перед тобой встает вопрос: «А что делать с этой злобой, которая меня гложет? Что делать с гордыней? Что делать с желанием унизить человека?»  (mai mult…)

Cinci întrebări despre Iuda

1. Cu adevărat este de mirare, cum de a putut Iuda să-și trădeze Învățătorul, deși L-a văzut făcând atâtea minuni mari ?

La început, Iuda trebuie că a fost bun. La fel ca și ceilalți ucenici ai lui Hristos, și el și-a lăsat rudele și slujba pentru a-L urma pe Mesia. Cu siguranță a răbdat necazuri în preumblările din cei trei ani de activitate publică a lui Hristos. Hristos îi trimitea pe mulți dintre ucenicii Săi prin sate și orașe ca să pregătească pe oameni. Ucenicii, printre care și Iuda, vorbeau despre Mesia Care a venit și-și întăreau cuvintele prin minuni (Matei 10, 1-8). Iuda a fost învrednicit de Hristos să se ocupe de fondurile comune. Din ele se făceau cumpărături sau se dădeau bani pentru filantropie, către săraci (Ioan 13, 29). Atunci când Hristos a pornit din Galileea spre Iudeea, spre jertfă, L-a urmat și Iuda, ascultând de cuvintele împreună-ucenicului Toma: „Să mergem şi noi şi să murim cu El” (Ioan 11, 16). (mai mult…)

Leacul pentru ispita noutății

Omul s-a confruntat mereu cu ispita noutății, căci el este prin fire o fiinţă dinamică. În sufletul lui există o dorință înnăscută de a căuta mereu ceva nou. Duhul omului nu poate rămâne static fără a cădea în akedie: fără dinamica vieţii în Dumnezeu el își pierde însuflarea şi se afundă în akedie. De aceea are nevoie să crească mereu, să învețe mereu ceva nou. Sfântul Pavel spune că suntem meniți „creșterii lui Dumnezeu” (cf. Col. 2, 19) și suntem datori să „umblăm […] întru înnoirea vieţii” (Rom. 6, 4). Omul dobândeşte această creștere a lui Dumnezeu atunci când pune neîncetat un nou început în viaţa sa duhovnicească. El este înzestrat cu acest potențial înnăscut de a fi dinamic, însă, pentru că nu are o bună orientare spre a-l împlini, cade în ispita de a se risipi într-o necontenita căutare de falși înlocuitori, de mereu alte și alte noutăți, care țin însă de lumea zidită, precum tehnologia, filozofia sau lucrurile acestei lumi, ce nu împărtăşesc nicio cunoaştere a lui Dumnezeu, ci sfârșesc în mormânt. El se străduieşte mereu să dobândească o oarecare statornicie în viaţă şi se simte mulţumit atunci când o dobândeşte, însă această mulţumire de sine vădește faptul că este rob al akediei. Dimpotrivă, creșterea lui Dumnezeu aduce cu sine o însuflare fără de sfârșit și o cunoaștere adevărată: „Ziua-i spune zilei cuvânt si noaptea-i vestește nopții cunoaştere”, spune Psalmistul (Ps. 18, 3). (mai mult…)

CALEA TACERII – Pilde si povestiri

Slava desarta – hotul pe care-l tii in casa

De ce „deşartă”?

Oamenii năzuiesc uneori spre o poziţie foarte înaltă în societate, ambiţiile lor sunt nemăsurate. Or, cuvântul „deşert” are şi înţelesul de „stricăcios”, „trecător”. Faţă de slava pe care a pregătit-o Domnul pentru cei care II iubesc, orice slavă pământească este doar praf şi cenuşă, abur ce se ridică de la pământ şi piere fără întârziere. Slava pământească e însă deşartă nu doar la scara veşniciei. Chiar şi în scurta perioadă a vieţii noastre pământeşti gloria, funcţiile înalte, celebritatea sunt lucruri foarte nesigure şi lipsite de trăinicie. Şi totuşi, foarte mulţi năzuiesc spre glorie şi spre onoruri, iar unii îşi fac din asta un idol, transformându-le într-un scop în sine. Nu numai cei posedaţi total de această patimă suferă de slava deşartă. Din păcate, într-o măsură sau alta de slava deşartă suferim toţi. Fiecare vrea să fie în proprii săi ochi, şi mai ales în ochii celor din jur, mai bun decât e de fapt. Oricăruia dintre noi îi place să fie lăudat, să fie apreciat, nu certat. Aproape oricine năzuieşte să ocupe o poziţie cât mai bună în societate – dar Domnul nu asta ne învaţă. (mai mult…)

Lacomia

Primim lăcomia ca moştenire culturală

– Mă gândeam că e vorba despre „gânduri” în învăţătura Sfinţilor Părinţi pentru că până la urmă lupta noastră e o luptă care are de-a face cu schimbarea logicii noastre, e o luptă care are de-a face, cum am mai discutat, cu schimbarea unor sinapse. Noi ne-am obişnuit să mergem pe anumite zone, bătătorite. Iar acestea marcate de către cele opt gânduri ale răutăţii sunt chiar zone bătătorite. Lăcomia, de exemplu. Cine nu a practicat-o, cine nu o cunoaşte…? (mai mult…)

Sfaturi ale Sfantului Nicolae Velimirovici

Discuţiile rele
Care sânt cele două lucruri rele despre care oamenii discută cu cea mai mare plăcere? Păcatul altuia şi biruinţa proprie.

Lupta pentru existenţă

Să nu crezi în marea iluzie care se numeşte „lupta pentru existenţă.’ Această vorbă are înţeles numai dacă înseamnă luptă pentru Dumnezeu, altfel e lipsită de înţeles. Iar pentru cel ce şi-a găsit viaţa în Dumnezeu, nu mai este nici o luptă pentru existenţă. Dumnezeu nu este în nici o luptă cu nimeni. Singură prezenţa lui Dumnezeu aduce biruinţa lui Dumnezeu. Lupta pentru a fi, în înţelesul obişnuit al cuvântului, înseamnă lupta pentru menţinerea cât mai lungă a trupului aici, pe pământ. Aceasta, deci, nu este o luptă pentru viaţă, ci o luptă pentru trup. (mai mult…)

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 … 305 306