„Aforizo”: despărțirea neamurilor de la Judecata de Apoi

Discuţie despre Judecata de Apoi

De astăzi suntem în Săptămâna Înfricoşatei Judecăţi şi este firesc să vorbim despre înfricoşata Judecată şi despre semnele sfârşitului lumii. Nimeni nu cunoaşte ziua aceea, afară de Dumnezeu-Tatăl, dar semnele apropierii ei sunt date şi în Evanghelie şi înApocalipsa Sfântului Apostol Ioan Teologul.

(mai mult…)

PREDICA DE LA MĂNĂSTIREA OPTINA DESPRE ÎNFRICOȘATA JUDECATĂ

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh!

În această sfântă zi de duminică, Sfânta Biserică ne propune să ne amintim de Înfricoşata Judecată. Ziua de ieri a fost închinată pomenirii tuturor creştinilor-ortodocşi, celor din veac adormiţi, iar azi pomenim Înfricoşata Judecată. Iată ce coincidenţă: pomenirea celor adormiţi şi imediat Înfricoşata Judecată.

(mai mult…)

О ЗАУПОКОЙНОЙ СЛУЖБЕ

Sâmbăta Lăsatului sec de carne

Dumnezeieștii Părinți au hotărât pomenirea tuturor celor din veac adormiți întru dreaptă credință, în nădejdea învierii veșnice.

 Unii oameni adeseori au murit pe neașteptate printre străini: pe mare, în munții neumblați, în prăpăstii, în crăpăturile pământului, de ciumă, de foame, în războaie, de foc, de ger și de alte felurite morți. Și se poate că din pricina sărăciei și a lipsei n-au avut parte să li se facă slujba și pomenirea rânduită.

(mai mult…)

Cuvânt despre moarte și Înviere a Sfântului Ioan Gură de Aur

Ce este moartea altceva decât despărţirea sufletului de trup. Fiindcă sufletul, care trăieşte veşnic, nu poate muri, căci este suflare din suflarea lui Dumnezeu. Sufletul părăseşte trupul, de aceea moare numai acesta, căci o parte din noi este muritoare, iar alta nemuritoare.

(mai mult…)

О браке и семье: митрополит Антоний Сурожский

Părintele Teofil Părăian despre suferinţă

COPII AU NEVOIE ÎN PRIMUL RÂND DE RUGĂCIUNEA PĂRINȚILOR

Toate par ușoare omului atunci când este vorba de a face referire la cel de lângă el, dar cel mai greu lucru îi este să se încreadă în Dumnezeu, să se predea pe sine cu totul rugăciunii și proniei dumnezeiești. Nimic mai greu și mai ostenitor nu pare a fi în lumea aceasta decât rugăciunea pentru cei din jur. De ce oare?

(mai mult…)

Lumânările, jertfă şi bucurie

În Biserica Ortodoxă, la slujbe şi la diferite momente de rugăciune comunitară şi particulară sunt folosite lumânările. Ele au fost întrebuinţate încă de la începutul creştinismului: „În ziua întâi a săptămânii (duminică), adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.

(mai mult…)

Cine seamănă clevetire culege judecată

O femeie era stăpânită de patima grăirii deșarte. Ea vorbea în dreapta și în stânga de rău pe vecinele ei. Preotul acelei parohii a auzit aceasta și a mers să o cerceteze. În convorbirea dintre cei doi, el i-a spus să ia una din micile ei perne cu fulgi și să o verse în bătătură, ca o mică jertfă materială, și i-a făgăduit mare răsplată duhovnicească. Femeia așa a și făcut. Preotul i-a spus apoi:

– Strânge acum toți fulgii!

(mai mult…)

Оптина пустынь

DACĂ NU EXPLICI, TE VA ÎNDREPTĂŢI DUMNEZEU

– Părinte, de multe ori, atunci când mi se face o observaţie, mi se pare că trebuie să dau explicaţii şi spun: „Da, aşa este, dar…”.

– Ce-ţi trebuie pe „dar”? „Dar” nu are… sare şi pe toate le preschimbă în sensul cel rău. Să spui: „Iartă-mă! Cu rugăciunile Sfinţiei Voastre altă dată voi lua aminte”.

(mai mult…)

CARE ESTE ROLUL ŞI ROSTUL POMELNICULUI?

Despre pomelnic s-a scris extrem de puţin, deşi acesta este, în Biserică, un element de cult de maximă importanţă. Din acest motiv, în cele ce urmează vom face câteva sublinieri istorico-liturgice şi practice privind această temă.

(mai mult…)

Vai mie, înnegritule suflete

In Duminica Infricosatei Judecati, la Vecernia Mare, sambata seara, se canta “ Vai mie, innegritule suflete”, un imn de o profunda sensibilitate:

“Vai mie, innegritule suflete! Pana cand de la rautati nu te mai curmezi? Pana cand zaci in lene? De ce nu-ti aduci aminte de infricosatorul ceas al mortii? De ce nu te cutremuri cu totul de infricosatoarea Judecata a Mantuitorului? Oare ce vrei sa raspunzi sau cum vrei sa dai seama? Lucrurile tale stau de fata, spre mustrarea ta, faptele tale te vadesc, parandu-te. Deci, o, suflete! Vremea a sosit, alearga, apuca inainte si, cu credinta, striga: Gresit-am, Doamne, gresit-am Tie; dar stiu, Iubitorule de oameni, bunatatea Ta; Pastorule cel bun, nu ma desparti pe mine de la starea cea de-a dreapta Ta, pentru mare mila Ta!” (Slava Stihoavnei pe glasul 8).

(mai mult…)

De ce spune Domnul Hristos că n-a venit să aducă pace pe pământ ci dezbinare?

În Evanghelia după Luca la capitolul 12 este scris astfel:

Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.

(mai mult…)

Хор Сретенского монастыря ( Иже Херувимы )

LUPTA MEA, CRUCEA MEA

Lupta mea nu e diferită de a multora, sunt sigură. Dar crucea pe care o avem de dus fiecare dintre noi e o altă poveste. Adeseori însă suntem adunați laolaltă pe aceeași plută, sub aceeași cruce.

De unde a început totul?

(mai mult…)

Tămâia

În cultul ortodox, când se fac cădirile, se foloseşte tămâie. Preotul, înainte să cădească, binecuvântează tămâia, rostind cuvintele: „Tămâie Îţi aducem Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne ­nouă harul Preasfântului Tău Duh”. De aici vedem de ce binecuvântează preotul tămâia, pentru că aceasta simbolizează rugăciunea noastră care se înalţă către Dumnezeu.

(mai mult…)

Până unde merge răbdarea, totuși?

Îngăduința și răbdarea Părintelui Nicolae nu aveau limite. El avea un însoțitor ce mergea totdeauna cu el și îl ajuta la slujbe, dacă nu era altcineva la strană. Îl chema Mihail. Acesta îl iubea pe Părintele Nicolae, dar în același timp îl și chinuia cu vocea lui cea greu de suportat. În zilele geroase, cu zăpadă, atunci când toți bătrânii stau lângă sobe, Mihail al nostru era, de nevoie, lângă Părintele în biserică.

(mai mult…)