Sfantul Antonie cel Mare si cizmarul din Alexandria

Sfantul Antonie cel Mare este cinstit pe 17/30 ianuarie. Sfantul Antonie s-a nascut in anul 250, in Egiptul de Mijoc si a trecut la cele vesnice pe 17 ianuarie 356. De tanar alege sa traiasca la marginea desertului, devenind parintele spiritual al multor calugari din acest spatiu. Viata Sfantului Antonie a fost scrisa de Sfantul Atanasie, Patriarhul Alexandriei.

Din ea aflam ca el s-a luptat zeci de ani cu propriile patimi. Privegherea a lucrat-o treptat, ajungand sa petreaca nopti intregi fara somn. Manca o data pe zi, dupa apusul soarelui, uneori si dupa doua zile, de multe ori si dupa patru zile se impartasea de hrana, iar hrana lui era paine si sare, si bautura era numai apa.

S-a nevoit atat de aspru in pustiu, incat intr-o noapte a fost atacat nu de un demon, ci de o armata de diavoli. Lupta a fost dusa la inceput prin amagiri, iar la final prin loviri atat de dure, incat abia mai respira. Cand si-a venit in fire, le-a spus demonilor: Daca ati fi avut vreo putere, ar fi fost de ajuns doar unul dintre voi sa ma doboare, dar cum Domnul nu v-a dat aceasta ingaduinta, incercati sa ma speriati cu numarul vostru mare. Daca aveti vreo putere asupra mea, nu mai zaboviti, dar daca nu aveti, nu are rost sa va zbuciumati. Semnul Sfintei Cruci si credinta sunt pentru mine metereze de nebiruit… Apoi Dumnezeu i s-a descoperit intr-o lumina stralucitoare, iar Antonie L-a intrebat: Unde erai, Doamne? De ce nu ai oprit mai devreme aceasta lupta grea? Iar Dumnezeu i-a raspuns: Eram langa tine, dar voiam sa fiu martorul luptei tale, voi fi de acum pururea aparatorul tau, iar numele tau il voi face cunoscut lumii.

Sfantul Antonie avea acea sfanta indrazneala de a cere sfat de la Dumnezeu si se invrednicea de raspuns: „Sezand odata in pustie, a venit in lenevire si in multa intunecare de ganduri, si zicea catre Dumnezeu: «Doamne, vreau sa ma mantuiesc si nu ma lasa gandurile; ce voi face in tristetea mea? Cum ma voi mantui?» Si sculandu-se putin, a iesit afara si a vazut pe oarecare care ii semana sezand si impletind o funie, apoi se scula de la lucru si se ruga, si iarasi se aseza si se apuca de impletit funia. Apoi iarasi sculandu-se, se ruga. Acesta era ingerul Domnului, trimis spre indreptarea si intarirea lui Antonie. Si a auzit pe inger zicand: «Asa fa, si te mantuieste». Iar el, auzind aceasta, a luat multa bucurie si indrazneala, si facand asa se mantuia”.

Din relatarea vietii sale aflam ca intr-o zi, diavolul i-a grait lui Antonie ca este cel mai sfant de pe pamant. Sfantul l-a alungat, iar pentru ca nu s-a lasat amagit, Dumnezeu i s-a descoperit si i-a spus ca-i va arata cine este persoana cea mai sfanta. Astfel, calauzit de un inger, ajunge in Alexandria si este pus in fata unui cizmar.

– Acesta este cel mai sfant om din lume, ii grai tainic ingerul. Dupa aceasta descoperire, Antonie l-a intrebat pe cizmar:

– Tu ce faci aici? Cum vietuiesti?

– Ma trezesc dimineata si imi fac cruce. Imi chem femeia si copiii, facem rugaciune si citim Evanghelia. Apoi vin aici la cizmarie si muncesc. Din tot ce scot, dau si la unul mai sarac. Plang pentru pacatele mele si cer mila lui Dumnezeu.

– Nu faci nimic altceva?

– Nimic altceva.

Si Sfantul Antonie se minuna de lucrarea acestui cizmar si multumi lui Dumnezeu pentru cele descoperite.

sursa: www.crestinortodox.ro