Stiinta de a sarbatori Craciunul

Craciunul, adica Nasterea Domnului, nu este o sarbatoare folclorica, ci este cea mai importanta sarbatoare a Bisericii, alaturi de Invierea Domnului. A folcloriza Craciunul, adica a-l acoperi cu simboluri golite de sens, si a ne limita la niste lucruri secundare, este o greseala de neiertat. Acest eveniment mantuitor universal nu poate fi asemanat cu nici o alta sarbare folclorica, indiferent de popularitatea si seriozitatea ei.

Pentru ca bradul impodobit si Mos Craciun, inscaunat intr-o sanie trasa de reni, ajunge sa inlocuiasca tot mai mult sarbatoarea Nasterii Domnului, putem vorbi chiar de un sacrilegiu, savarsit asupra unuia dintre cele mai importante momente din istoria omenirii, cu adevarat „singurul lucru nou sub soare”, adica Intruparea Fiului lui Dumnezeu, din Fecioara Maria.

Stiinta de a sarbatori Craciunul

In apropierea Nasterii Domnului, zarva exterioara cuprinde tot mai mult lumea, ca si cum diavolul ar fi constient ca nu mai are multa vreme spre a ispiti omenirea, incercand astfel sa distraga atentia cat mai multora de la ce se petrece cu adevarat in pestera din Betleem. Curatenie, cumparaturi si surprize, iar nu cunoastere a Celui nascut din Fecioara Maria.

Exista o stiinta a sarbatoririi, pe care cei tineri ar trebui sa o invete de la cei batrani. Lumea insa, pe an ce trece, uita tot mai mult sa sarbatoreasca dupa cuviinta. Astfel, aproape orice sarbatorire esueaza rapid in formalism sau imbuibare si betie. Ziua de nastere sau onomastica, ziua de casatorie, marile sarbatori crestine, serbarile sociale, ziua nationala, ziua eroilor etc sunt tot atatea ocazii in care omul ajunge sa uite pana si de sine.

Intr-o lume in care tot mai multi oameni pierd stiinta sarbatoririi Craciunului, trebuie sa nu uitam ca ziua cea sfanta in care se naste trupeste Fiul lui Dumnezeu este o sarbatoare cu un inteles adanc, precum este descrisa in Sfanta Scriptura, iar nu un prilej de distractie si imbuibare inconstienta.

Pentru ca orice sarbatoare are un continut sfant si sfintitor, slabirea in credinta aduce cu sine si pierderea stiintei de a sarbatori. Doar cel credincios va sti sa sarbatoreasca cum se cuvine Nasterea Domnului, precum si orice alta sarbatoare, netrecand cu vederea componenta ei sfanta.

Constient de imposibilitatea anularii sarbatorii Nasterii Domnului, in chip viclean, diavolul a recurs la pierderea sau falsificarea sensului de baza al acestei sarbatori. Pentru a regasi sau intari adevaratul duh al acestei sarbatori, nu este suficient sa mergem in vreun sat retras, ci trebuie sa mergem in adancul nostru, unde cauta sa se nasca Fiul lui Dumnezeu, pentru pentru noi si pentru a noastra mantire.

Comercializarea sarbatorii ramane, de departe, cel mai urat si grav aspect al secatuirii duhului acesteia. Pentru ca bradul impodobit si Mos Craciun, inscaunat intr-o sanie trasa de reni, ajunge sa inlocuiasca tot mai mult sarbatoarea Nasterii Domnului, putem vorbi chiar de un sacrilegiu, savarsit asupra unuia dintre cele mai importante momente din istoria omenirii, cu adevarat „singurul lucru nou sub soare”, adica Intruparea Fiului lui Dumnezeu, din Fecioara Maria.

Nici traditiile locale precrestine sau agricole, nici avantul comercial, nici chiar colindele nu trebuie sa acopere semnificatia de baza a Craciunului, adica bucuria lumii pentru intruparea Fiului lui Dumnezeu si intalnirea cu Acesta, in cuvintele Evangheliei si in Taina Impartasaniei.

Teodor Danalache

sursa: www.crestinortodox.ro

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *