Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre răbdare și discernământ, 9, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, pp. 306-307 „Omul este dator să arate toată silința, să se lupte și să se împotrivească totdeauna celui viclean și cugetelor celor rele. Într-adevăr, este imposibil ca întunericul patimilor și cugetul cel rău al trupului să nu-și arate rodul lor rău, fie în ascuns, fie pe față. Pentru că, după cum atunci când există o rană în trup, este imposibil, până […]
„Dacă acesta, pe care l-ai avortat, era un suflet ales, prin care Dumnezeu voia să-ţi mântuiască neamul tău? Dacă mama poetului Mihai Eminescu nu ar fi vrut să-l nască, nu l-am mai fi avut pe Eminescu!” Un frate era de rând la bucătărie şi părintele i-a spus: „Fiule, atât să vorbeşti la bucătărie, da şi nu. Altceva nimic. Că tăcerea şi liniştea sunt începutul rugăciunii.”
Viaţa duhovnicească, în linii mari, este arta rugăciunii. Sfinţii părinţi numeau rugăciunea: suflarea vieţii, nervii sufletului, ploaia de aur care se toarnă în sufletul omului, izvorul nesecat de har, comoara cerească, pe care omul rugător o poartă mereu cu sine.
Părinte Rafail, unii preoţi spun că nu e bine să ne împărtăşim des. Ce ne sfătuiţi referitor la Sfânta împărtăşanie?
Tămâia însoțește, de asemenea, orice act de cult, orice slujbă sau rugăciune săvârșite la biserică, la casa credinciosului sau în oricare alt loc. Tămâierea, înălțarea și răspândirea unor miresme binemirositoare prin arderea de tămâie, reprezintă mărturisirea credinței și a supunerii noastre față de Dumnezeu, prin fumul binemirositor care se înalță spre cer că semn al jerfei noastre, al gândului nostru și al inimii noastre deschise către Dumnezeu cu mulțumire și încredere.
Pe lângă marea de minciuni în care se scaldă mass-media astăzi, pot fi aflate în apele ei și o mulțime de lucruri adevărate și relativ folositoare, însă rareori pot fi descoperite cuvintele cu putere multă ale oamenilor cu discernământ. Un astfel de cuvânt avea Părintele Moise, un om care a suferit mult, pentru ca să se lămurească ca aurul în topitoare. Te impresiona de la prima vedere printr-o anumită noblețe duhovnicească, prin simplitate și profunzimea reflexiei, prin pacea și mai […]
De la Avva Nichita ne-a rămas o singură povestire, destul de scurtă, care vorbește despre proiecte personale și eșecuri, despre înțelegere și conflict, despre ispită și biruirea ei, despre smerenie și asumare.
foto: www.doxologia.ro Ana prorocița, mama profetului Samuil, era stearpă, așa cum cunoaștem din Scriptură, și nu avea copii deloc. Cealaltă femeie a bărbatului ei avea mulți copii. Fiind stearpă, suferea și își dorea și ea să dobândească un copil. Durerea sufletului ei a condus-o la Templul lui Dumnezeu, ca să se roage.
Îmi aduc aminte cazul unei femei care s-a căsătorit cu un văduv. Era un bărbat care merita, iar ea s-a bucurat că au rămas împreună. Un singur lucru, însă, o deranja, şi din această cauză a ajuns să-mi ceară sfatul.
Bagă-i degetul în priză! Da, măi, oameni buni! Voi râdeţi?! Păi, măi, oameni buni, luaţi-o logic! Ce spun ăştia? Că Dumnezeu nu există, că nu se vede. Corect? Da’ ce, curentul electric se vede? Nu se vede nici curentul electric, dar se simte, tată!
1. Taci dacă n-ai de spus ceva valoros!
Este, într-adevăr, un subiect foarte complex și extrem de important. Am să mă opresc, deocamdată, la două aspecte, care îmi vin în minte acum și pe care le consider a avea un impact major în relația cu duhovnicul. Primul ar privi disocierea sau distincția pe care trebuie să o facem între preotul care primește mărturisirea păcatelor și dă dezlegarea de ele în numele lui Dumnezeu și părintele duhovnicesc.