Arhivele Categotry: Ortodoxia pentru părinți și copii

Sfințenia se transmite prin exemplu

Teologia se înţelege în genunchi! Se poate învăţa în clasă, dar se înţelege doar în rugăciune. Educația începe înainte de a se naște copilul și se continuă prin antrenament, nu prin învățătură, prin didacticism. Se continuă prin exemplu și, atâta vreme cât copilul încă nu-și dă seama, se învață practic: îl iei de mână, îl duci să aprindă lumânarea, vede că tata sărută icoana, sărută și el. Tata face trei închinăciuni, copilul se uită la el și face la fel.

Părintele Constantin Necula – Familia, casa sufletului copilului. Educația în iubire

Botezăm sau nu copiii când sunt mici?

Sunt oameni care sunt influenţaţi de ideea de a nu-şi boteza copiii de mici, gândind că e mai bine ca aceştia să-şi aleagă singuri calea atunci când vor fi mari. E ca şi cum ni s-ar sugera că ar fi mai bine să nu-i dăm de mâncare copilului, ci să-l lăsăm mai întâi să ajungă la vârsta când îşi va putea alege singur meniul preferat.

Părintele CONSTANTIN NECULA despre închinarea la sfintele moaște

PREOT CONSTANTIN NECULA: „Da, am înţeles. Dacă mergi la moaşte eşti prost. Dacă mergi la grătare cu maşina, blocând circulaţia dimineaţa pe un sens şi seara pe celălalt, eşti deştept, chiar dacă laşi locul ăla unde ai băgat la maţ în mijlocul naturii ca la porci, vorba aia.

Marta și Maria – făptuirea și contemplația tinereții

Cunoaștem tineri care se comportă potrivit vremurilor, iar uneori și tineri care sunt mai maturi. Pe primii îi caracterizează faptele și acțiunea, pe cei din urmă, gândirea și contemplația. Cei dintâi par pragmatici și intransigenți, iar cei din urmă, sensibili și meditativi. În situația descrisă în pasajul din Evanghelia după Luca (10, 38-42), unde ne este înfățișată întâlnirea surorilor Marta și Maria cu Mântuitorul Iisus Hristos, regăsim ambele categorii descrise anterior simbolizate de cele două surori: făptuitorii și contemplativii.

„Copilul are nevoie de exemplul concret al părinților” ‒ Părintele Rafail Noica

Adevărata dăscălie este să-l ajuți pe copil să guste din dragostea lui Dumnezeu. Și cum? Dacă părinții o trăiesc, gustă și el din iubirea asta. Copilul are nevoie de exemplul concret al părinților. Să vă binecuvânteze Dumnezeu pe cei care sunteți părinți să puteți întrupa câte ceva din virtutea dumnezeiască a iubirii, la care se reduc toate poruncile evanghelice și tot ce a fost înțelepciune și intuiție dreaptă în om. Toate se reduc la cuvântul Iubire, care trebuie înțeles cu dreapta înțelegere.

Îngrijirea părinților, datorie şi responsabilitate

Trăim într-o lume care și-a dezvoltat capacitățile medicale și de îngrijire a vârstnicilor. Oamenilor li se oferă acum o îngrijire eficace din partea instituțiilor abilitate. Însă din acest tablou perfect lipsesc uneori personaje importante: copiii. Cum ar trebui oare să se manifeste îngrijirea părinților de propriii copii? Un răspuns foarte bun îl regăsim în filele Scripturii.

Blândeţea şi exemplul personal – cele mai bune metode de educaţie

Ca metodă, tot blândeţea rămâne cea mai bună pentru că, folosind asprimea, copilul te ascultă de frică şi prinde numai în „piele” învăţătura ta. Dar, dacă te porţi blând cu el: „Copilul tatii, copilul mamei, uite aşa…” Cu alte cuvinte, copiii mei să mă asculte şi după moartea mea, pentru că le rămân: „Uite, Doamne, ce spuneau mama şi tata!”. Dar, dacă te-ai purtat aspru cu el, a miorlăit, l-a durut şi nu te ascultă.

Dezordinea din casă și copiii

Părinte, o mamă mi-a spus: „Sunt slabă trupeşte şi mă obosesc repede. Nici treburile nu apuc să le termin şi nici timp pentru rugăciune nu-mi rămâne”. Să-şi simplifice viața, ca să-i rămână timp şi pentru rugăciune. Căci în felul acesta ea poate spori mult duhovniceşte. Dacă o mamă şi-a simplificat viața ei, dar se osteneşte pentru că are mulţi copii, atunci este îndreptăţită să spună „sunt obosită”.

Sa-i lasam pe copii in grija lui Dumnezeu, rugandu-ne pentru ei

In învăţătura Părintelui Porfirie toate aceste sfaturi date părinţilor sunt legate de acela de a-şi încredinţa copiii lui Dumnezeu. Dacă părinţii îşi încredinţează copiii lui Dumnezeu, „Dumnezeu le va purta de grijă”.

Încă de la momentul conceperii, viața părinților influențează viața copiilor

Educaţia copiilor începe încă din clipa conceperii lor. Fătul, în pântecele mamei, înţelege şi simte totul. Da, aude şi vede cu ochii mamei lui. El percepe mişcările şi senzaţiile acesteia, chiar dacă mintea lui nu este încă bine dezvoltată. Dacă chipul mamei este umbrit, şi copilul este întunecat.

Cum sa te casatoresti?

E foarte greu să păşeşti corect în căsnicie. Alegerea soţului ar trebui făcută o singură dată pentru toată viaţa. in mod ideal, aici nu ar trebui să existe eşecuri, dar problema este că nu este nicio metodă care să ofere o garanţie împotriva greşelilor. Aş spune chiar că întotdeauna căsătoria este un risc, un pas făcut cu ochii închişi.

Să nu apună soarele peste mânia voastră!

În cazuri de conflicte între soţi, ce trebuie să facă ei pentru evitarea divorţului? Cel dintâi lucru, trebuie să se împace, să-şi ceară iertare unul de la altul. Apoi să se spovedească amândoi de tot ce au greşit şi să primească cu bucurie sfatul duhovnicului şi canonul dat. Şi mai ales să stăruiască în rugăciune, că prin rugăciune, mai mult decât prin orice virtute, se câştigă dragostea de Dumnezeu şi de aproapele.

Să insuflăm copiilor sentimentul responsabilității pentru greșeli

Unii duhovnici îl împărtăşesc pe copil fără spovedanie pentru ultima dată chiar în ziua când acesta împlineşte 7 ani. În acest caz, e de datoria noastră să-i explicăm că de acum încolo el nu mai este prunc şi este responsabil pentru toate faptele şi păcatele sale, că începând din această zi el a devenit matur.

De la dominare la respect și acceptare în relația de cuplu

De multe ori, deşi la nivel declarativ spunem că îi lăsăm toată libertatea persoanei iubite, ne dorim tare mult ca în anumite situaţii să facă aşa cum vrem noi. Să renunţe la punctele sale de vedere şi să le adopte pe ale noastre, să înceteze să facă activităţile care îi plac, pentru a ne fi alături în cele care ne plac nouă (să nu mai urmărească meciul de fotbal de la TV, ci să meargă cu noi la cumpărături).

Care este rolul pedagogiei creştine în societatea contemporană?

Pedagogia creştină este o componentă inseparabilă a pedagogiei generale. Fără a lua în calcul dimensiunea religioasă, nu am putea vorbi despre pedagogie în integralitatea ei, pentru că educaţia nu s-ar realiza pe deplin, nu ar cuprinde toate planurile în care se desfăşoară viaţa omului.

Teologia sarbatorii Sfintelor Pasti

Intr-o omilie, Sfântul Grigorie Teologul înfăţişează întreaga tâlcuire teologică a sărbătorii Sfintelor Paşti. Pastile sunt trecerea de la moarte la viaţă, trăirea celeilalte vieţi încă din timpul celei de aici. Prin învierea lui Hristos, „viaţa stăpâneşte”. Vom nota, însă, aici cele scrise de Sfântul Grigorie cu privire la tâlcuirea teologiei sărbătorii, din cadrul omiliei pe care o analizăm.

Studiu al unor cercetători americani despre riscul infectării din potirul euharistic: Nu a existat niciun caz

Un articol de specialitate disponibil pe platforma Science Direct scoate în evidenţă cât de puţin probabilă este infectarea cu o boală prin împărtăşirea din acelaşi Potir euharistic.

Împărtăşirea cu o singură linguriţă în vreme de epidemie

Carantina impusă de epidemia de Coronavirus (Covid 19) implică toate laturile vieţii sociale, inclusiv cea bisericească şi liturgică. În unele ţări ale Europei au fost interzise toate slujbele publice, iar în altele s-au impus anumite restricţii legate de numărul de participanţi, distanţa pe care trebuie să o ţină unul faţă de altul, măsurile de igienă pe care trebuie să le respecte atât slujitorii cultului, cât şi credincioşii.

Construiți copii, apoi spitale!

Chiar dacă este recent angajată sau dacă lucrează într-un spital de câțiva zeci de ani, o persoană este profund afectată de mediul în care își petrece câteva ore pe zi. Pacientul, când pășește în spital, trece o frontieră socială și pătrunde într-un loc nefamiliar, cu mirosuri, zgomote, lumini și dinamici diferite.

1 2 3 4 5 … 8 9