Arhivele Categotry: Ortodoxia pentru părinți și copii

Îngrijirea părinților, datorie şi responsabilitate

Trăim într-o lume care și-a dezvoltat capacitățile medicale și de îngrijire a vârstnicilor. Oamenilor li se oferă acum o îngrijire eficace din partea instituțiilor abilitate. Însă din acest tablou perfect lipsesc uneori personaje importante: copiii. Cum ar trebui oare să se manifeste îngrijirea părinților de propriii copii? Un răspuns foarte bun îl regăsim în filele Scripturii.

Blândeţea şi exemplul personal – cele mai bune metode de educaţie

Ca metodă, tot blândeţea rămâne cea mai bună pentru că, folosind asprimea, copilul te ascultă de frică şi prinde numai în „piele” învăţătura ta. Dar, dacă te porţi blând cu el: „Copilul tatii, copilul mamei, uite aşa…” Cu alte cuvinte, copiii mei să mă asculte şi după moartea mea, pentru că le rămân: „Uite, Doamne, ce spuneau mama şi tata!”. Dar, dacă te-ai purtat aspru cu el, a miorlăit, l-a durut şi nu te ascultă.

Dezordinea din casă și copiii

Părinte, o mamă mi-a spus: „Sunt slabă trupeşte şi mă obosesc repede. Nici treburile nu apuc să le termin şi nici timp pentru rugăciune nu-mi rămâne”. Să-şi simplifice viața, ca să-i rămână timp şi pentru rugăciune. Căci în felul acesta ea poate spori mult duhovniceşte. Dacă o mamă şi-a simplificat viața ei, dar se osteneşte pentru că are mulţi copii, atunci este îndreptăţită să spună „sunt obosită”.

Sa-i lasam pe copii in grija lui Dumnezeu, rugandu-ne pentru ei

In învăţătura Părintelui Porfirie toate aceste sfaturi date părinţilor sunt legate de acela de a-şi încredinţa copiii lui Dumnezeu. Dacă părinţii îşi încredinţează copiii lui Dumnezeu, „Dumnezeu le va purta de grijă”.

Încă de la momentul conceperii, viața părinților influențează viața copiilor

Educaţia copiilor începe încă din clipa conceperii lor. Fătul, în pântecele mamei, înţelege şi simte totul. Da, aude şi vede cu ochii mamei lui. El percepe mişcările şi senzaţiile acesteia, chiar dacă mintea lui nu este încă bine dezvoltată. Dacă chipul mamei este umbrit, şi copilul este întunecat.

Cum sa te casatoresti?

E foarte greu să păşeşti corect în căsnicie. Alegerea soţului ar trebui făcută o singură dată pentru toată viaţa. in mod ideal, aici nu ar trebui să existe eşecuri, dar problema este că nu este nicio metodă care să ofere o garanţie împotriva greşelilor. Aş spune chiar că întotdeauna căsătoria este un risc, un pas făcut cu ochii închişi.

Să nu apună soarele peste mânia voastră!

În cazuri de conflicte între soţi, ce trebuie să facă ei pentru evitarea divorţului? Cel dintâi lucru, trebuie să se împace, să-şi ceară iertare unul de la altul. Apoi să se spovedească amândoi de tot ce au greşit şi să primească cu bucurie sfatul duhovnicului şi canonul dat. Şi mai ales să stăruiască în rugăciune, că prin rugăciune, mai mult decât prin orice virtute, se câştigă dragostea de Dumnezeu şi de aproapele.

Să insuflăm copiilor sentimentul responsabilității pentru greșeli

Unii duhovnici îl împărtăşesc pe copil fără spovedanie pentru ultima dată chiar în ziua când acesta împlineşte 7 ani. În acest caz, e de datoria noastră să-i explicăm că de acum încolo el nu mai este prunc şi este responsabil pentru toate faptele şi păcatele sale, că începând din această zi el a devenit matur.

De la dominare la respect și acceptare în relația de cuplu

De multe ori, deşi la nivel declarativ spunem că îi lăsăm toată libertatea persoanei iubite, ne dorim tare mult ca în anumite situaţii să facă aşa cum vrem noi. Să renunţe la punctele sale de vedere şi să le adopte pe ale noastre, să înceteze să facă activităţile care îi plac, pentru a ne fi alături în cele care ne plac nouă (să nu mai urmărească meciul de fotbal de la TV, ci să meargă cu noi la cumpărături).

Care este rolul pedagogiei creştine în societatea contemporană?

Pedagogia creştină este o componentă inseparabilă a pedagogiei generale. Fără a lua în calcul dimensiunea religioasă, nu am putea vorbi despre pedagogie în integralitatea ei, pentru că educaţia nu s-ar realiza pe deplin, nu ar cuprinde toate planurile în care se desfăşoară viaţa omului.

Teologia sarbatorii Sfintelor Pasti

Intr-o omilie, Sfântul Grigorie Teologul înfăţişează întreaga tâlcuire teologică a sărbătorii Sfintelor Paşti. Pastile sunt trecerea de la moarte la viaţă, trăirea celeilalte vieţi încă din timpul celei de aici. Prin învierea lui Hristos, „viaţa stăpâneşte”. Vom nota, însă, aici cele scrise de Sfântul Grigorie cu privire la tâlcuirea teologiei sărbătorii, din cadrul omiliei pe care o analizăm.

Studiu al unor cercetători americani despre riscul infectării din potirul euharistic: Nu a existat niciun caz

Un articol de specialitate disponibil pe platforma Science Direct scoate în evidenţă cât de puţin probabilă este infectarea cu o boală prin împărtăşirea din acelaşi Potir euharistic.

Împărtăşirea cu o singură linguriţă în vreme de epidemie

Carantina impusă de epidemia de Coronavirus (Covid 19) implică toate laturile vieţii sociale, inclusiv cea bisericească şi liturgică. În unele ţări ale Europei au fost interzise toate slujbele publice, iar în altele s-au impus anumite restricţii legate de numărul de participanţi, distanţa pe care trebuie să o ţină unul faţă de altul, măsurile de igienă pe care trebuie să le respecte atât slujitorii cultului, cât şi credincioşii.

Construiți copii, apoi spitale!

Chiar dacă este recent angajată sau dacă lucrează într-un spital de câțiva zeci de ani, o persoană este profund afectată de mediul în care își petrece câteva ore pe zi. Pacientul, când pășește în spital, trece o frontieră socială și pătrunde într-un loc nefamiliar, cu mirosuri, zgomote, lumini și dinamici diferite.

De unde vine dorința de sinucidere și cum scăpăm de ispită?

Oamenii de ştiinţă au des­coperit că mulţi din cei care au ispita sinuciderii au pri­mit o „poruncă” de la părinţi, o injoncţiune, tot auzind cuvinte ca acestea: „N-ar fi trebuit să te naşti, dacă nu erai tu…, sau tu n-ar fi trebuit să fii”.

Copiii au nevoie de o motivaţie și de explicaţii, pe lângă exemplul personal al părinților

Foarte adesea, mulţi tineri ai căror părinţi i-au dus la biserică în copilărie s-au îndepărtat mai apoi de viaţa Bisericii. Astăzi, au rămas doar două momente importante: credinţa şi participarea la Sfintele Taine. Toate acestea trebuie să fie pentru părinţi nu doar un formalism ritualic, ci parte din viaţă, o nevoie stringentă a sufletului. Doar atunci ei pot sădi toate acestea în sufletele copiilor.

Zece mari greşeli ale taţilor

1. Să petreci mai mult timp la lucru şi să laşi fărâmiturile pentru familie. Niciodată nu am auzit un bătrân reflectând la viaţa lui să spunând: „Aş dori să fi petrecut mai mult timp la serviciu”.

Șapte caracteristici ale oamenilor educați

În zilele noastre, când din ce în ce mai mulți oameni au studii superioare, adevărata educație pare totuși pe cale de dispariție. De aceea ne-am gândit ca azi să vorbim puțin despre educație. Pentru că, dincolo de studiile urmate, de cărțile citite și de colecția de diplome, educația constă în lucrurile simple. Uite care sunt câteva dintre principalele caracteristici ale oamenilor educați, pe care noi le-am putut identifica…

Alegerea numelui – un dar făcut copilului și o dovadă a atenției pe care i-o purtăm

În cultura noastră, nu cu mult timp înainte, tradiția era aceeași. Cei care se ocupă cu genealogia vor vedea că adesea același prenume se transmitea din generație în generație. Iar dacă cineva avea o idee originală, trebuia să dovedească la starea civilă că acel nume exista deja.

Nu lăsa copiilor avere, ci lasă-le virtutea

Să ne gândim nu cum să-i lăsăm pe copiii noştri mai bogaţi după ce nu vom mai fi, ci cum să-i lăsăm mai plini de virtute. Dacă au încredere în bogăţie, în avere, nu se vor mai preocupa de nimic altceva, din moment ce îşi vor putea acoperi defectele de caracter şi slăbiciunile cu banii pe care-i vor avea din belşug. Dacă vor vedea, însă, că nu banii le aduc mângâiere, vor face orice ca să afle în virtute şi în […]

1 2 3 4 5 … 8 9