Arhivele Categotry: Ne vorbesc Sfinții Părinți

Trebuie să-L simţi pe Dumnezeu în tine, nu în afară de tine

Ce să facem ca să-L iubim pe Dumnezeu mai mult, ca să-L simţim mai aproape de noi?  Trebuie să vorbim cu El. Trebuie să-L simţi pe Dumnezeu în tine, nu în afară de tine, în exterior, ci în interior, în inima ta, căci inima noastră este infinită întrucât în ea se sălăşluieşte Hristos de la botez. O persoană are nişte dimensiuni infinite ale personalităţii lui; în adânc, fără limită, persoana umană este veşnică. În adâncul acesta din noi există Dumnezeu, […]

„NU ȘTIU NIMIC MAI FOLOSITOR PENTRU DEZVOLTAREA UNEI PERSOANE DECÂT FAMILIA” (VIRGILIU GHEORGHE)

Sunt într-o perioadă a vieții în care încă odată realizez cât de mult îmi este de folos familia în stabiliatea emoțională și în felul în care percep și trăiesc viața. Domnul Virgiliu Gheorghe afirma într-o conferința la un moment dat: „Nu știu nimic mai folositor pentru dezvoltarea unei persoane decât familia”.

Cei necăjiţi sunt mult mai motivaţi în a reuşi decât cei ce au de toate

Sfinţii Părinţi spun că trăim într-o lume paradoxală. Dacă gândim mai profund realizăm că paradoxurile creaţiei sunt menite să aducă echilibru. Nu voi intra în detalii, ci voi aborda un singur aspect atipic, perceput de noi ca paradoxal, contrar gândirii noastre umane limitate: motivaţia de a reuşi.

Felurile lacrimilor

Trebuie stiut ca lacrimile sunt un bun medicament pentru toate bolile sufletului nostru. Ele sunt de trei feluri : a) lacrimile firesti ; b) lacrimile tristetii sfinte ; c) lacrimile bucuriei lumesti sau duhovnicesti. Faptul ca sunt mai multe feluri de lacrimi este explicat de catre Parintele Arhimandrit Cleopa Ilie prin faptul ca fiind acest dar foarte mare, diavolul intervine ca sa faca zadarnica lacrima omului in rugaciune, ca aceasta din urma sa nu mai fie primita de Dumnezeu.

Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos: Tâlcuiri patristice

Schimbarea la Faţă a lui Hristos de pe Muntele Tabor a avut loc cu puţin timp înainte de Patimi, mai precis, cu patruzeci de zile înainte ca Hristos să pătimească şi să fie răstignit. De altfel, scopul Schimbării la Faţă a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu, pentru a nu se face şovăielnici la vederea celor ce aveau să se petreacă în zilele următoare.

O interpretare a Icoanei Schimbării la Față

Încă din primele secole creștine există dovezi ale celebrării în biserici a sărbătorii Schimbării la Față, iar de la sfârșitul secolului al VI-lea, data pentru această sărbătoare s-a stabilit la 6/19 august. Tot din această perioadă datează și primele opere de artă iconografică.

Omilia Sfântului Teofan Zăvorâtul la SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI

“Prăznuind Schimbarea la Faţă a Domnului, suntem datori să ne însuşim însemnătatea ei şi să dăm chip în noi înţelesului ei. Nu pentru Sine însuşi a arătat Domnul, prin Schimbarea la Faţă, slava Dumnezeirii Sale în omenitate, ca Cel slăvit dinainte de veci.El a vrut să arate la ce slavă înalţă El în Sine firea omenească, iar prin aceasta pe orice om: slava Schimbării Lui la Faţă este slava noastră în Domnul Iisus Hristos. El parcă ne-ar spune: „Iată cum o să fiţi!”

Мне изменили, все говорят — надо прощать, что делать? Отвечает протоиерей Максим Первозванский

Liniştea interioară, semnul sănătății duhovniceşti

Trăind în spațiul urban, în miezul culturii de consum și în fluxul neîntrerupt de date al societății informaționale, suntem expuși neîntrerupt unor forme multiple de zgomot. Rezultatele cercetărilor științifice aduse aici în discuție arată că, în diversele lor forme, zgomotele slăbesc vigilența, împrăștie simțirea și fragmentează viața interioară. Observațiile Filocaliei se așază firesc în acest context problematic: cultivarea vieții spirituale este indisolubil legată de măsuri atente pentru o viață ferită de zgomotele sonore, de perturbațiile senzoriale și de bruiajul noetic […]

Cinci întrebări despre Iuda

1. Cu adevărat este de mirare, cum de a putut Iuda să-și trădeze Învățătorul, deși L-a văzut făcând atâtea minuni mari ? La început, Iuda trebuie că a fost bun. La fel ca și ceilalți ucenici ai lui Hristos, și el și-a lăsat rudele și slujba pentru a-L urma pe Mesia. Cu siguranță a răbdat necazuri în preumblările din cei trei ani de activitate publică a lui Hristos. Hristos îi trimitea pe mulți dintre ucenicii Săi prin sate și orașe […]

Leacul pentru ispita noutății

Omul s-a confruntat mereu cu ispita noutății, căci el este prin fire o fiinţă dinamică. În sufletul lui există o dorință înnăscută de a căuta mereu ceva nou. Duhul omului nu poate rămâne static fără a cădea în akedie: fără dinamica vieţii în Dumnezeu el își pierde însuflarea şi se afundă în akedie. De aceea are nevoie să crească mereu, să învețe mereu ceva nou. Sfântul Pavel spune că suntem meniți „creșterii lui Dumnezeu” (cf. Col. 2, 19) și suntem datori […]

CALEA TACERII – Pilde si povestiri

Slava desarta – hotul pe care-l tii in casa

De ce „deşartă”? Oamenii năzuiesc uneori spre o poziţie foarte înaltă în societate, ambiţiile lor sunt nemăsurate. Or, cuvântul „deşert” are şi înţelesul de „stricăcios”, „trecător”. Faţă de slava pe care a pregătit-o Domnul pentru cei care II iubesc, orice slavă pământească este doar praf şi cenuşă, abur ce se ridică de la pământ şi piere fără întârziere. Slava pământească e însă deşartă nu doar la scara veşniciei. Chiar şi în scurta perioadă a vieţii noastre pământeşti gloria, funcţiile înalte, […]

Lacomia

Primim lăcomia ca moştenire culturală – Mă gândeam că e vorba despre „gânduri” în învăţătura Sfinţilor Părinţi pentru că până la urmă lupta noastră e o luptă care are de-a face cu schimbarea logicii noastre, e o luptă care are de-a face, cum am mai discutat, cu schimbarea unor sinapse. Noi ne-am obişnuit să mergem pe anumite zone, bătătorite. Iar acestea marcate de către cele opt gânduri ale răutăţii sunt chiar zone bătătorite. Lăcomia, de exemplu. Cine nu a practicat-o, […]

Sfaturi ale Sfantului Nicolae Velimirovici

Discuţiile rele Care sânt cele două lucruri rele despre care oamenii discută cu cea mai mare plăcere? Păcatul altuia şi biruinţa proprie. Lupta pentru existenţă Să nu crezi în marea iluzie care se numeşte „lupta pentru existenţă.’ Această vorbă are înţeles numai dacă înseamnă luptă pentru Dumnezeu, altfel e lipsită de înţeles. Iar pentru cel ce şi-a găsit viaţa în Dumnezeu, nu mai este nici o luptă pentru existenţă. Dumnezeu nu este în nici o luptă cu nimeni. Singură prezenţa […]

Cât de mult pierdem aflându-ne neatenţi în biserică!

Slujbele Bisericii sunt cuvinte prin care îi vorbim lui Dumnezeu în adorarea noastră, în iubirea noastră. Înlăuntrul bisericii, împreună cu toţi fraţii, luând aminte la dumnezeiasca învăţătură, cântând, împărtăşindu-ne – acestea sunt cele mai înălţătoare ceasuri ale noastre. Când toţi împreună urmărim sfintele slujbe, cuvintele Domnului, Evanghelia, Apostolul, canoanele şi troparele Octoihului, ale Triodului, ale Mineielor, atunci izbândim unirea noastră cu Hristos.

Legatura dintre ganduri si boli

De obicei, omul are un vis al vieţii lui, a cărui împlinire o urmăreşte până la moarte. De exemplu, sunt monah şi visez să ajung misionar. Sau, eşti misionar şi vrei să ajungi monah. Sunt monah în chinovie şi vreau să ajung pustnic. Un altul este pustnic şi vrea să ajungă monah în chinovie. Dar cine a intrat într-o obşte de oameni şi de îngeri, într-o obşte monahală, cine a acceptat calea sfinţeniei nu are gânduri şi nici vise ale […]

Suferinta si moartea copiilor

Fie că avem de-a face cu copii sau cu adulţi într-un moment de durere şi suferinţă, nu trebuie să-i uităm niciodată pe cei din jurul lor. Copiii au părinţi, adulţii au soţi şi familii, şi nu întotdeauna cel care suportă cel mai greu suferinţa este cel care suferă cel mai mult. Se poate spune că cel care suferă fizic sau este chinuit sufleteşte este preocupat pe deplin de neliniştea şi durerea sa, care îi absoarbe toate puterile spirituale şi de […]

Existenta sufletului ‘de la inceputul zamislirii’

Unii au formulat teoria cu privire la un proces al însufleţirii, susţinând că ovulul fecundat nu ar avea dintru început suflet, ci că el s-ar însufleţi treptat, pe măsura dezvoltării organelor trupeşti ale embrionului, a aşa-numitei organogeneze. O astfel de concepţie nu este acceptată de învăţătura ortodoxă, care afirmă că sufletul este zidit de Dumnezeu chiar în clipa fecundării ovulului, în acelaşi timp, şi că există în acesta înainte de formarea organelor trupului (inimă, creier etc.).

Nicolae Steinhardt – Despre răutatea umană

“Când un om reușește să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbește, se uită cu dispreț la grași, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsucește nasul disprețuitor când altul se bălăcește, încă, în viciul său. Dacă unul își reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreț și cu trufie către păcătosul care se căznește să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reușim, ne poate spurca mai […]