În tradiţia patristică siriacă, veşmântul botezului se primeşte prin credinţa „armă împotriva celui rău”. Legătura dintre credinţă şi îmbrăcarea în Hristos la Botez poate fi asociată cu coabitarea dintre perlă şi adâncurile mării, imagine prezentă în imnurile Sfântului Efrem. Puritatea perlei este asemănată cu puritatea hainei baptismale, iar strălucirea ei, cu starea de iluminare a sufletului, dobândită la Botez şi păstrată prin eforturile ascetice.
Trăim astăzi intr-o societate în care omul contemporan este nu doar o fiinţă modernă, ci și una singură, egoistă și lipsită de cele mai frumoase sentimente care înnobilează sufletul. O asemenea ființă nici măcar nu mai are capacitatea de a conştientiza faptul că trăiește fără prezenţa lui Dumnezeu alături de el. În acest caz, este foarte greu a spune că un aşa om este chipul și asemănarea Creatorului. Și asta se întâmplă pentru că omul de azi s-a îndepărtat de […]
Sfinţii sunt învăţătorii noştri, îndrumătorii noştri; sunt și prietenii lui Dumnezeu și sunt şi prietenii noştri. Pe calea sfinţilor, când ne intâlnim, ne constituim în adevărata familie creştină.
Sfântului Vasile cel Mare erau o lume de vis unde trona bunătatea, compasiunea, ajutorul reciproc, dragostea pentru semeni şi, nu în ultimul rând, preaslăvirea lui Dumnezeu. Luptător neînfricat pentru credinţa cea adevărată şi trăitor al vieţii neprihănite, Sfântul Vasile a fost, mai presus de orice, apărătorul săracilor, lipsiţilor şi bolnavilor.
Irod, văzând că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte. Dar asupra cui s-a mâniat? Pe de o parte asupra magilor care l-au batjocorit, iar pe de alta asupra Împăratului iudeilor cel de curînd născut. S-a mâniat asupra magilor, că nu s-au întors la dânsul spre a spune despre Prunc, iar asupra lui Hristos s-a mâniat, temându-se ca să nu-i ia împărăția. Căci Irod socotea că Hristos voiește să împărățească cu împărăție pământească, neștiind că împărăția Lui nu este […]
În această icoană, întregul mesaj din Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioară Maria este surprins împreună cu alte detalii adăugate din Sfânta Tradiţie a Bisericii. În multe icoane cu reprezentări ale Naşterii Domnului sunt o multitudine de detalii, în altele sunt mai puţine. în diagrama arătată aici, luată dintr-un desen al icoanei, putem identifica cel puţin 8 elemente.
Mc. 10, 2-12: … 2. Şi apropiindu-se fariseii, Îl întrebau, ispitindu-L, dacă este îngăduit unui bărbat să-şi lase femeia. 3. Iar El, răspunzând, le-a zis: Ce v-a poruncit vouă Moise? 4. Iar ei au zis: Moise a dat voie să-i scrie carte de despărţire şi să o lase. 5. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a scris porunca aceasta; 6. Dar de la începutul făpturii, bărbat şi femeie i-a făcut Dumnezeu. 7. De aceea va lăsa omul […]
Mc. 9, 42; 10,1: … 42. Şi cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare. 43. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. 44. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se […]
Sărbătoarea Strămoșilor este una dintre cele mai frumoase sărbători ale anului, fiindcă ne descoperă că Hristos, Care nu avea nevoie de nimic, S-a făcut pe Sine așa fel încât să aibă nevoie de noi, cei nevoiași de toate. Să primească El propria mea inimă, propriul tău glas, înălțarea unui al treilea, precum și cea mai neînsemnată lucrare a fiecăruia dintre noi, încă și lumânarea pe care I-o vom aprinde. Această sărbătoare pregătește sufletele noastre să sărbătorim nu doar nașterea lui […]
Da, a fumat și, în notițele sale, pe lângă multe povețe duhovnicești, ne-a transmis zbuciumate gânduri, frământări, trăiri, amare concluzii despre lupta purtată cu viciul. Nu le-a cules de la terțe persoane, ci le-a scris din proprie experiență, căci, în anii tinereții, patima fumatului l-a subjugat de nenumărate ori, deși era preot. Lacrima pocăinței, sinceritatea mărturisirii și recunoașterea micimii L-au îndurat pe Părintele Ceresc, Care S-a milostivit spre robul Său, eliberându-l din mrejele ucigătoarei deprinderi.
Anul îţi va merge bine nu când tu vei sta beat în ziua cea dintâi a lui, ci când, atât în ziua cea dintâi, cât şi în cea de pe urmă, şi în fiecare zi, tu vei face fapte plăcute lui Dumnezeu.Nu beţia înseninează, ci rugăciunea; nu vinul, ci cuvântul înfrânării. Vinul stârneşte furtună, cuvântul lui Dumnezeu aduce linişte. Acela aduce nelinişte în inimă, acesta alungă zgomotul; acela întunecă mintea, acesta luminează pe cea întunecată; acela aduce întristarea, care înainte […]
Sfântul Efrem Sirul ne previne asupra duhului grijii de multe. Ce este grija de multe? Sfântul Nil Sinaitul răspunde: „Grija de multe este o istovire a sufletului.” Ea este o stare de plictiseală, tristeţe, apăsare duhovnicească, o împuţinare a inimii însoţită, uneori de o mare scârbă. Grija de multe este înainte mergătoare a deznădejdii. Aşa cum zilele de toamnă întunecate şi ceţoase sunt prevestitoare ale iernii, tot astfel grija de multe cea de nebiruit, dacă prinde putere conduce către […]
Griji, griji şi numai griji. Priviţi la oameni, şi de-ndată vă va fi limpede de unde vin atâtea griji. Oamenii cu credinţă au griji mici, însă cei fără credinţă au griji mari; căci oamenii care simt prezenţa lui Dumnezeu în viaţa lor au nădejde în Dumnezeu, se roagă lui Dumnezeu şi trec toate greutăţile şi grijile lor Celui Atotputenic. Aruncă spre Domnul grija ta, şi el te va hrăni, (Ps. 54:25) spune psalmistul.
Oricare dintre noi, în fiecare zi, are de înfruntat teribila problemă a timpului; constatăm astfel că ba trece prea repede şi nu avem vreme să facem ceea ce ne propunem, ba atunci când ar trebui să aşteptăm un pic ne pierdem fără excepţie răbdarea în faţa întârzierii. Aşadar, nici scurgerea rapidă nu ne mulţumeşte, nici zăbava nu ne linişteşte, ci dimpotrivă suntem traşi din ambele părţi, ca într-un vertij, spre aşa-numitul stres cotidian.Şi iată cum timpul, care pentru unii se […]
Dumnezeu a pus in sufletul nostru un judecator neobosit si un paznic necontenit: constiinta. Intr-adevar printre oameni nu este nici un judecator care sa fie asa treaz, precum constiinta noastra. Dintre judecatorii omenesti, unii se mituiesc, altii se castiga prin maguliri, altii se intimideaza prin amenintari si inca multe altele ii impiedica de la judecata cea dreapta.
Îngâmfarea – această săgeată diavolească fină – răneşte în ascuns inima şi sămânţa ei este semănată în taină, astfel încât încetul cu încetul se dezvoltă în tine fariseul, iar apoi te dedai cu totul mândriei şi acesta este domeniul diavolului.
Biserica este limanul. Vezi corabia clătinându-se în largul mării. O ameninţă atâtea şi atâtea primejdii şi un şir de duşmani periculoşi, care, mai ales în vremurile de demult, erau numeroşi. Ajunge la liman şi se află în siguranţă, nu o mai ameninţă nici piraţii, nici valurile. Asta este Biserica!
CANON 20 al Sinodului I Ecumenic Fiindcă sunt unii care își pleacă genunchii Duminica şi în zilele Cincizecimii, pentru a se păzi toate în toată parichia (parohia) s-a socotit de Sfântul Sinod ca, stând (în picioare), să se dea rugăciunile lui Dumnezeu. [Sinodul VI: 90; Petru: 15].
Aud pe mulți spunând : “Când suntem în biserică și ascultăm predica, ne căim de păcatele noastre; dar, după ce plecăm , ajungem alții; focul râvnei ni se stinge. Ce să facem ca să nu se mai întâmple asta?”