Arhivele Categotry: Poezie ortodoxă

„Ca în zilele lui Noe”

Noe meșterea la arcă, Cei din jur se minunau: „Măi vecine, dar ce barcă Vrei să faci?” se întrebau.

UN OM FERICIT

Crucea (poezie din 1924)

Mai sfântă mângâiere nu-i Pe acest pământ de suferință Pentru creștin, ca sfânta cruce Slăvitul semn de biruință

CÂNTARE DE LAUDĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI, DUMNEZEULUI ŞI MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

Pogorâtu-Te-ai din ceruri din iubire, Întru tărâmul durerii, din frumuseţea eternă; Dintru eterna lumină, întru al răului întuneric, Tu mâna Ta întins-ai la cei sugrumaţi de păcat.

Bunica și intelectualii

Bunica nu avea cultură, Nu studiase-așa, ca noi.. Se „cultivase”-‘n bătătură Și la prășit de popușoi.

DE POȚI…

De poti De poti sa nu-ti pierzi capul, cand toti in jurul tau Si l-au pierdut pe-al lor, gasindu-ti tie vina; De poti, atunci cand toti te cred nedemn si rau, Sa nu-ti pierzi nici o clipa increderea in tine;

Hristos, Pâinea de-a pururi a drept-măritorilor creștini

Duminica a 8-a după Rusalii (Înmulţirea pâinilor) Matei 14, 14-22 În vremea aceea Iisus a văzut mulțimea de oameni şi I s-a făcut milă de ei şi a vindecat pe bolnavii lor. Iar când s-a făcut seară, ucenicii au venit la El şi I-au zis: Locul este pustiu şi vremea, iată, a trecut; deci, dă drumul mulțimilor ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare.

La cina cea de taina……..(Stergarul)

O, OM!

O, om!, ce mari răspunderi ai De tot ce faci pe lume De tot ce spui în scris sau grai, De pilda ce la alţii dai Căci ea mereu, spre iad sau rai Pe mulţi o să-i îndrume.

Maimuţa: „N-am nici o legătură cu omul!”

O dată o maimută din evul anecdotic, Venind la sfat pe creangă de arbore exotic, A zis: Atenţie! Sunt foarte ofensată…  

Rugăciunea Sfântului Nicolae Velimirovici pentru vrăjmași

Binecuvîntează, Doamne, pe vrăjmașii mei! Că și eu îi binecuvîntez și nu-i blestem.  Vrăjmașii m-au împins în brațele Tale și nu prietenii. Prietenii mă legau de lume, vrăjmașii mă dezlegau de ea și-mi spulberau toate nadejdile lumești.

La cina cea de taină……..(Ștergarul)

Taina Sfintei Spovedanii

Taina Sfintei Spovedanii O cunoaștem din predanii, Cât de mare rol anume Are, pentru-ntreaga lume. Pentru ea, Mântuitorul A vorbit la-ntreg poporul Că nu este mântuire Fără de mărturisire. Pentru că Hristos învață, Sfinți Apostoli dau povață

Unde ni sînt visătorii?… (de Alexandru Vlahuță)

Nu ştiu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un asfinţit de soare, Sau decepţia, durerea luptelor de mai-nainte, Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte, Răspândindu-se-n viaţă, ca o tristă moştenire, Umple sufletele noastre de-ntuneric şi mâhnire, Şi împrăştie în lume o misterioasă jale, Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale;

VESTEA CEA MARE

Din cer de aur rumen Arhanghelul coboară, Spre Nazaret se-ndreaptă, zorit spre o Fecioară Logodnica lui Iosif, din neamul lui David, Şi numele Fecioarei – Maria; se deschid, Tăiate de bătaia aripei de zăpadă Vederi, cum numai îngeri smeriţi au fost să vadă.

POEZIE LA ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

N-ai înţeles slăvita proorocie: O sabie îţi va străpunge sânul. Priveşti zâmbind spre Simeon bătrânul. Te-ntrebi în gând: Ce sabie să fie?

Intrarea în Biserică

\r\n\r\nDoar candele aprinse străbat cu raza lor\r\n\r\nÎn umbra viorie a Sfintei. Un fior\r\n\r\nDe taină te cuprinde, când ochiul ţi se pierde\r\n\r\nÎn umbră şi când vine o rază să-l dezmierde.\r\n\r\n

ALEXEI MATEEVICI – LA „NOUL-NEAMŢ”

\r\n Preotul-poet Alexei Mateevici (1888–1917) – unul din cei mai reprezentativi preoţi şi scriitori ai Ba-sarabiei. Născut în familia preotului Mihail şi a preotesei Nadejda Mateevici, la 16 martie 1888, în satul Căinari din fostul judeţ Bender, dar o mare parte a copilăriei şi-a petrecut-o într-o altă binecuvântată zonă a Moldovei, satul Zaim. \r\n

Doamne, de mai am scăpare

\r\n Doamne, eu nu fug de tine, ești în inimă mereu \r\n Te slăvesc cînd totu-i bine, mă smeresc dacă mi-e greu. \r\n Vreau  să vin la Liturgie cu Hristos să mă unesc, \r\n Să slobod acele gînduri care des mă urmăresc. \r\n  

UN OM FERICIT

\r\n Auzit-am că, pe vremuri,\r\nDumnezeu ar fi dorit\r\nCa să afle, printr-un înger,\r\nDacă omu-i fericit! \r\n \r\n

1 2