Arhivele Categotry: Pilde şi Povestiri Ortodoxe

Să avem grijă ce ne dorim, căci Dumnezeu ne poate îndeplini cererea

Sunt obosit de atâta muncă și de văzut aceeași oameni în drum spre serviciu. Ajung acasă și nevasta-mi servește același fel de mâncare la cină. Vreau să intru în baie, apoi să intru în camera mea, să mă întind în pat, să stau liniștit la televizor, dar fiica mea nu mă lasă, pentru că ea vrea mereu să se joace cu mine; nu mă înțelege că sunt obosit. Și tatăl meu mă deranjează câteodată, soția mea la fel, … și […]

Cele patru piersici

Odata, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta. Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si l-a intrebat pe cel mai mare:

Cartea furată

Ziceau despre Avva Ghelasie că avea o carte pe pergament, al cărei preț era de optsprezece galbeni. Și era scrisă într-însa toată Scriptura cea Veche și cea Noua, și se afla pusă în Biserică, ca oricare din frați va voi, să o citească.

Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos: Tâlcuiri patristice

Schimbarea la Faţă a lui Hristos de pe Muntele Tabor a avut loc cu puţin timp înainte de Patimi, mai precis, cu patruzeci de zile înainte ca Hristos să pătimească şi să fie răstignit. De altfel, scopul Schimbării la Faţă a lui Hristos a fost acela de a-i întări pe ucenici în credinţa că El este Fiul lui Dumnezeu, pentru a nu se face şovăielnici la vederea celor ce aveau să se petreacă în zilele următoare.

ÎPS Bartolomeu Anania – Predică la Schimbarea la Față a Domnului

CALEA TACERII – Pilde si povestiri

Cât de mult pierdem aflându-ne neatenţi în biserică!

Slujbele Bisericii sunt cuvinte prin care îi vorbim lui Dumnezeu în adorarea noastră, în iubirea noastră. Înlăuntrul bisericii, împreună cu toţi fraţii, luând aminte la dumnezeiasca învăţătură, cântând, împărtăşindu-ne – acestea sunt cele mai înălţătoare ceasuri ale noastre. Când toţi împreună urmărim sfintele slujbe, cuvintele Domnului, Evanghelia, Apostolul, canoanele şi troparele Octoihului, ale Triodului, ale Mineielor, atunci izbândim unirea noastră cu Hristos.

Povestea cutiei cu piersici

Un profesor a dat fiecărui student, ca temă pentru lecţia de săptămâna viitoare, să ia o cutie de carton şi pentru fiecare persoană care îi supără, pe care nu pot să o sufere, să o ierte, să pună în cutie câte o piersică, pe care să fie lipită o etichetă cu numele persoanei respective.

Cuvântul părintelui Calistrat la Duminica Sfântului Ioan Scărarul

Cuvînt a sf.Nicolae Velimirovici la a patra saptamana a Marelui Post

„Fie ca inima ta să nu pizmuiască pre cei păcătoşi, mai bine fii mereu în frica Domnului.” /Pilde 23:17/ 1. Eşti om botezat, adică curăţit de necurăţia dintru început şi plivit de buruiana cea străveche. Necurăţia cea dintru început şi buruiana cea străveche au izvorît din păcatul cel dintru început şi străvechi al strămoşilor. Oare preţuieşti cum se cuvine mila şi prea-marele dar ce ţi s-a dat prin botez? 2. Dintr-o cocină murdară, botezul a făcut din tine Biserică. Aşadar, ce […]

CIVILIZATIA LUMII MODERNE – O CULTURA A CADERII

Merge vorba, și merge bine despre civilizația lumii moderne cum că ar fi o cultură a căderii. Se pare că atletismul acesta în căutarea fericirii printre lucrurile materiale a acaparat generații întregi de oameni lipsiți de simplitatea și fericirea omului cumpătat, echilibrat și fericit. Dar nimeni nu vine să ne învețe cu forța cu privire la modul în care să ne trăim viața. „Regizorul” de serviciu știe să programeze pe fiecare în parte la cursa nemiloasă a alergării către cele […]

TEST PENTRU IUBIREA FATA DE SEMENI

În viața nostră pot apărea mereu lucruri pe care nu le-am gândit, lucruri pe care nu le-am intuit și de care suntem total străini. Hristos Domnul ne pune la încercare adesea prin întâmplările vieții astfel încât să ne putem radiografia corect. Asemenea s-a întâmplat și în pilda de mai jos cu un soldat care se întorsese din război:

A doua șansă

După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu. Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga încontinuu: – Iartă-mă, Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă, Doamne, că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine!

Tânărul, deznădejdea și Xenia cea minunată

Un preot din California de Nord slujea într-o parohie compusă din foști creștini evanghelici convertiți la Ortodoxie. Pe când parohia aceasta încă nu era ortodoxă, veneau aici dintre cele mai diverse tipuri de oameni pentru a asculta citindu-se din Evanghelie. Într-o zi, lângă casa lor de rugăciune s-a oprit un tânăr cu o motocicletă. Înfățișarea îl prezenta a fi un pierde-vară, dar el își dorea sincer să-L cunoască pe Hristos.

Cuvinte ale Sfântului Cuvios Macarie cel Mare

„Acesta este semnul creștinului, că oricât se nevoiește și oricât lucrează după dreptate, simte că n-a făcut nimic și, postind, zice „Acesta nu e post,” iar în rugăciune stând, „Aceasta nu e rugăciune,” și încă în stăruință la rugăciune adaugă, „N-am arătat deloc stăruință, ci abia încep să mă străduiesc să lucrez”; și chiar drept fiind înaintea lui Dumnezeu, el zice „Nu, eu nu sunt drept, eu nu mă nevoiesc, ci doar pun început în fiecare zi.”

Intr-un trafic fără marcaje, semaforizări și reguli, dragostea noastră ține loc de toate regulile

Eram într-o seară pe stradă și mă întorceam acasă pe jos. Era târziu în noapte și aproape că nu mai vedeai mașini circulând. Ajung la o trecere de pietoni, văd semaforul pe roșu și rămân surprins. Fiind învățat să merg mai mult cu mașina și noaptea semafoarele să fie pe galben intermitent, nu eram nevoit să aștept. Acum, mă asigur, văd că nu vine nici o mașină… nici măcar la limita orizontului și mă gândesc: „Oare acum e păcat să […]

Doi prieteni pribegeau printre dunele unui deşert. La un moment dat, din nimic, s-a iscat o ceartă aprinsă şi unul dintre ei îşi pălmui amicul, direct pe faţă. Cel lovit, mai mult decât neplăcut surprins, îngenunche fără să spună nimic şi se apucă, printre lacrimi interioare, să scrie în nisip următoarele cuvinte: „Astăzi m-a pălmuit cel mai bun prieten.” În tăcere, cei doi şi-au continuat pribegia, până au ajuns la o oază. Acolo, privindu-se cu afecţiune, prietenii s-au împăcat şi au hotărât să se răcorească în apa lacului ademenitor. Fără să-şi dea seama, tănărul lovit, se afundă în nisipul mişcător şi era în pericol de a se îneca. Prietenul său, sesizând iminenta catastrofă, îşi riscă viaţa salvându-şi amicul. După ce şi-a revenit din şocul sperieturii, cel salvat a luat o piatră şi a început să inscripţioneze următorul text: „Astăzi mi-a salvat viaţa cel mai bun prieten!” Mai mult decât mirat, „pălmuitorul” şi, în acelaşi timp, salvatorul şi-a întrebat stupefiat prietenul: „Atunci când te-am pălmuit, ai aşternut cuvintele în nisip. Iar acum, te chinui să scrijeleşti fapta în piatră. Nu înţeleg de ce.” Ridicând ochii şi aruncând o privire prietenoasă, amicul răspunse: „Dacă suntem ofensaţi sau umiliţi, dacă cineva ne răneşte sau supără, trebuie să însemnăm în nisip acest fapt, pentru ca vântul iertării să şteargă această experienţă. Însă, dacă cineva ne face un bine sau dacă ne întinde o mână de ajutor, trebuie să gravăm în piatră acest eveniment, tocmai pentru ca adierea recunoştinţei să memoreze pe veci această bucurie.”

Doi prieteni pribegeau printre dunele unui deşert. La un moment dat, din nimic, s-a iscat o ceartă aprinsă şi unul dintre ei îşi pălmui amicul, direct pe faţă. Cel lovit, mai mult decât neplăcut surprins, îngenunche fără să spună nimic şi se apucă, printre lacrimi interioare, să scrie în nisip următoarele cuvinte: „Astăzi m-a pălmuit cel mai bun prieten.”

Toată lumea vorbeste, un exemplu – Părintele Calistrat Chifan

„Viața este doar un moment. Un moment care e numai al tău”

Un om a murit subit. Deodata L-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el, cu o valiza in mana si spunandu-i: Fiul meu, e timpul sa mergem… Omul L-a intrebat pe Dumnezeu: De ce asa curand? Aveam atatea planuri… Imi pare rau, fiule… dar acum este momentul plecarii tale.

Păcatul indiferenței

S-au întâlnit într-o după-amiază, pe ulița unui sat, preotul din partea locului și un țăran din parohia sa. Cum l-a văzut, părintele l-a întrebat: – Ieri dimineață am întâlnit doi săteni ce se certau dintr-o pricină oarecare și am reușit în cele din urmă să îi împac. Am văzut că tu ai trecut pe lângă ei fără să-ți pese și ți-ai continuat liniștit drumul. Cum este posibil așa ceva? Crezi că ai făcut bine?