Arhivele Categotry: Pilde şi Povestiri Ortodoxe

Povestea cutiei cu piersici

Un profesor a dat fiecărui student, ca temă pentru lecţia de săptămâna viitoare, să ia o cutie de carton şi pentru fiecare persoană care îi supără, pe care nu pot să o sufere, să o ierte, să pună în cutie câte o piersică, pe care să fie lipită o etichetă cu numele persoanei respective.

Cuvântul părintelui Calistrat la Duminica Sfântului Ioan Scărarul

Cuvînt a sf.Nicolae Velimirovici la a patra saptamana a Marelui Post

„Fie ca inima ta să nu pizmuiască pre cei păcătoşi, mai bine fii mereu în frica Domnului.” /Pilde 23:17/ 1. Eşti om botezat, adică curăţit de necurăţia dintru început şi plivit de buruiana cea străveche. Necurăţia cea dintru început şi buruiana cea străveche au izvorît din păcatul cel dintru început şi străvechi al strămoşilor. Oare preţuieşti cum se cuvine mila şi prea-marele dar ce ţi s-a dat prin botez? 2. Dintr-o cocină murdară, botezul a făcut din tine Biserică. Aşadar, ce […]

CIVILIZATIA LUMII MODERNE – O CULTURA A CADERII

Merge vorba, și merge bine despre civilizația lumii moderne cum că ar fi o cultură a căderii. Se pare că atletismul acesta în căutarea fericirii printre lucrurile materiale a acaparat generații întregi de oameni lipsiți de simplitatea și fericirea omului cumpătat, echilibrat și fericit. Dar nimeni nu vine să ne învețe cu forța cu privire la modul în care să ne trăim viața. „Regizorul” de serviciu știe să programeze pe fiecare în parte la cursa nemiloasă a alergării către cele […]

TEST PENTRU IUBIREA FATA DE SEMENI

În viața nostră pot apărea mereu lucruri pe care nu le-am gândit, lucruri pe care nu le-am intuit și de care suntem total străini. Hristos Domnul ne pune la încercare adesea prin întâmplările vieții astfel încât să ne putem radiografia corect. Asemenea s-a întâmplat și în pilda de mai jos cu un soldat care se întorsese din război:

A doua șansă

După ce a trăit o viaţă plină de egoism, în care nu s-a gândit decât la el, nepăsându-i de cei din jur, un om a ajuns în iad. Cât de mult s-a căit atunci pentru tot ce făcuse! Dar era prea târziu. Chinuindu-se zi şi noapte în flăcările iadului, se ruga încontinuu: – Iartă-mă, Doamne, am greşit, dar acum m-am lecuit. Nu mai sunt egoist deloc, ajută-mă, Doamne, că m-am schimbat şi nu mai am pic de răutate în mine!

Tânărul, deznădejdea și Xenia cea minunată

Un preot din California de Nord slujea într-o parohie compusă din foști creștini evanghelici convertiți la Ortodoxie. Pe când parohia aceasta încă nu era ortodoxă, veneau aici dintre cele mai diverse tipuri de oameni pentru a asculta citindu-se din Evanghelie. Într-o zi, lângă casa lor de rugăciune s-a oprit un tânăr cu o motocicletă. Înfățișarea îl prezenta a fi un pierde-vară, dar el își dorea sincer să-L cunoască pe Hristos.

Cuvinte ale Sfântului Cuvios Macarie cel Mare

„Acesta este semnul creștinului, că oricât se nevoiește și oricât lucrează după dreptate, simte că n-a făcut nimic și, postind, zice „Acesta nu e post,” iar în rugăciune stând, „Aceasta nu e rugăciune,” și încă în stăruință la rugăciune adaugă, „N-am arătat deloc stăruință, ci abia încep să mă străduiesc să lucrez”; și chiar drept fiind înaintea lui Dumnezeu, el zice „Nu, eu nu sunt drept, eu nu mă nevoiesc, ci doar pun început în fiecare zi.”

Intr-un trafic fără marcaje, semaforizări și reguli, dragostea noastră ține loc de toate regulile

Eram într-o seară pe stradă și mă întorceam acasă pe jos. Era târziu în noapte și aproape că nu mai vedeai mașini circulând. Ajung la o trecere de pietoni, văd semaforul pe roșu și rămân surprins. Fiind învățat să merg mai mult cu mașina și noaptea semafoarele să fie pe galben intermitent, nu eram nevoit să aștept. Acum, mă asigur, văd că nu vine nici o mașină… nici măcar la limita orizontului și mă gândesc: „Oare acum e păcat să […]

Doi prieteni pribegeau printre dunele unui deşert. La un moment dat, din nimic, s-a iscat o ceartă aprinsă şi unul dintre ei îşi pălmui amicul, direct pe faţă. Cel lovit, mai mult decât neplăcut surprins, îngenunche fără să spună nimic şi se apucă, printre lacrimi interioare, să scrie în nisip următoarele cuvinte: „Astăzi m-a pălmuit cel mai bun prieten.” În tăcere, cei doi şi-au continuat pribegia, până au ajuns la o oază. Acolo, privindu-se cu afecţiune, prietenii s-au împăcat şi au hotărât să se răcorească în apa lacului ademenitor. Fără să-şi dea seama, tănărul lovit, se afundă în nisipul mişcător şi era în pericol de a se îneca. Prietenul său, sesizând iminenta catastrofă, îşi riscă viaţa salvându-şi amicul. După ce şi-a revenit din şocul sperieturii, cel salvat a luat o piatră şi a început să inscripţioneze următorul text: „Astăzi mi-a salvat viaţa cel mai bun prieten!” Mai mult decât mirat, „pălmuitorul” şi, în acelaşi timp, salvatorul şi-a întrebat stupefiat prietenul: „Atunci când te-am pălmuit, ai aşternut cuvintele în nisip. Iar acum, te chinui să scrijeleşti fapta în piatră. Nu înţeleg de ce.” Ridicând ochii şi aruncând o privire prietenoasă, amicul răspunse: „Dacă suntem ofensaţi sau umiliţi, dacă cineva ne răneşte sau supără, trebuie să însemnăm în nisip acest fapt, pentru ca vântul iertării să şteargă această experienţă. Însă, dacă cineva ne face un bine sau dacă ne întinde o mână de ajutor, trebuie să gravăm în piatră acest eveniment, tocmai pentru ca adierea recunoştinţei să memoreze pe veci această bucurie.”

Doi prieteni pribegeau printre dunele unui deşert. La un moment dat, din nimic, s-a iscat o ceartă aprinsă şi unul dintre ei îşi pălmui amicul, direct pe faţă. Cel lovit, mai mult decât neplăcut surprins, îngenunche fără să spună nimic şi se apucă, printre lacrimi interioare, să scrie în nisip următoarele cuvinte: „Astăzi m-a pălmuit cel mai bun prieten.”

Toată lumea vorbeste, un exemplu – Părintele Calistrat Chifan

„Viața este doar un moment. Un moment care e numai al tău”

Un om a murit subit. Deodata L-a vazut pe Dumnezeu apropiindu-se de el, cu o valiza in mana si spunandu-i: Fiul meu, e timpul sa mergem… Omul L-a intrebat pe Dumnezeu: De ce asa curand? Aveam atatea planuri… Imi pare rau, fiule… dar acum este momentul plecarii tale.

Păcatul indiferenței

S-au întâlnit într-o după-amiază, pe ulița unui sat, preotul din partea locului și un țăran din parohia sa. Cum l-a văzut, părintele l-a întrebat: – Ieri dimineață am întâlnit doi săteni ce se certau dintr-o pricină oarecare și am reușit în cele din urmă să îi împac. Am văzut că tu ai trecut pe lângă ei fără să-ți pese și ți-ai continuat liniștit drumul. Cum este posibil așa ceva? Crezi că ai făcut bine?

Nu promite nimic

Într-o noapte rece, un miliardar a întâlnit un biet bătrân, afară. L-a întrebat: „Nu simți că este frig afară și nu porți niciun palton”? Bătrânul a răspuns: „Nu am, dar m-am obișnuit cu asta”.

Încredere

Un om călătorea pe un drum de ţară, împreună cu soţia sa. Obosiţi de atâta mers şi văzând că îi prinde noaptea pe drum, cei doi călători au vrut să tragă la un han. Dar hangiul, om rău, a refuzat să-i primească, spunându-le că nu mai are camere libere. Nevasta omului s-a arătat nemulţumită.

Ai grijă în care autobuz te urci

Un om s-a urcat într-un autobuz ca să meargă la Detroit. După o lungă călătorie a coborât la destinaţie, dar s-a trezit în Kansas City în loc de Detroit. Greşise autobusul.

Я КАК-ТО РЕШИЛ ОДИН ДЕНЬ НЕ ВРАТЬ.

Сказал себе: «С утра и до ночи я не буду врать». Это был ужасный день. Я с утра встаю, иду кушать. Во время обеда хозяйка поставила передо мной первое блюдо и вскоре спросила: – Ну как супчик? Я ответил: – Не досолила. Когда она принесла второе блюдо, спросила опять: – Ну как, нравится? Я сказал: – У меня повышенная кислотность, а здесь, чувствую, есть то, что не надо бы мне: изжога будет. Она говорит: – Ладно, сам выбирай третье. Чай, […]

PE URMELE TATĂLUI

Un om cuprins de patima beţiei mergea într-o zi de iarnă pe furiş la cârciumă, peste grădinile înzăpezite. Când îşi întoarse capul, zări în spate pe băieţelul său cel mic, care abia se vedea din zăpadă. – Du-te îndărăt, băiete, ai să te îneci în zăpadă, zise tatăl. – Stai fără grijă, tată, răspunse băiatul, eu calc pe urmele tale. Cuvintele acestea atinseră ca un cuţit pe omul pătimaş, care se întoarse acasă şi a hotărât să nu mai intre […]

Casa Domnului

Într-o seară de iarnă, o tânără familie stătea în jurul mesei. Tatăl era trist şi apăsat de griji, iar mama plângea, ţinându-şi faţa în palme. Fetiţa lor cea mică, mirată de această situaţie, se apropie încet şi întrebă:. – Mamă, de ce plângi?

1 2 3 4 5 9 10