Omul cu frică de Dumnezeu nu nesocotește legea postului. Vă voi vorbi despre această problemă, căci diavolul cel viclean, care urăște tot binele, merge la fiecare creștin și, legându-l nevăzut cu nesârguința și lenea, îl silește să nesocotească sfântul post, care dă naștere atâtor bunătăți duhovnicești și care contribuie la mântuirea noastră.
Un bărbat de 75 de ani călătorea cu trenul și folosea timpul pentru a citi. Alături de el, un tânăr student citea și el o carte voluminoasă de științe. După un timp, tânărul observă că bătrânul de lângă el citește Biblia și, fără menajamente, îl întrebă: – Dumneavoastră încă credeți în această carte plină de fabule și povești?
Una dintre marile boli ale sufletului este boala invidiei. Aceasta produce mare rau sufletului omului, este si cauza unei mari nefericiri si altora. Cel stapanit de patima invidiei nu tine cont de prieteni, rude, binefacatori. Cel invidios este stapanit de o mare tristete si dificultatea bolii acesteia este ca, asa cum spune Sfantul Vasile cel Mare, „nu poate s-o marturiseasca, ci tine capul plecat si este mohorat si este tulburat si este dominat si este distrus de rau”. In mod […]
Reporterul (R.): Îl avem alături de noi pe părintele Nikólaos Loudovíkos, președinte al Academiei Teologice din Tesalonic și profesor la Institutul Ortodox din Cambridge, precum și la Universitatea din Winchester. Pretextul acestei discuții îl constituie publicarea numărului XV (ian-febr) al revistei «Néa Evthíni», dedicat provocărilor cărora le face față Biserica Ortodoxă în secolul al XXI-lea. Articolul părintelui Nikólaos publicat în acest număr are următorul titlu: «Teologia Ortodoxă și destinul postmodernismului». Mai întâi, țin să-i mulțumesc părintelui Nikólaos că a acceptat provocarea […]
Sunt gândurile păcătoase un fragment din ființa noastră? Cum se nasc și cum pot fi alungate? Cum trebuie să trateze omul aceste produse ale răului și cum poate să le învingă? Cunoscuta revistă «Slavianka» a publicat un interviu cu arhimandritul Efrem, egumenul Sfintei Mari Mănăstiri a Vatopedului, pe tema «Gândurile păcătoase». Gheronda Efrem, care este cunoscut tuturor datorită profunzimii cuvântului său duhovnicesc și clarității cu care descrie cele mai subtile sensuri spirituale, încearcă să ne ofere o imagine cât mai limpede a […]
La poalele muntelui Sinai se află Mănăstirea Sfânta Ecaterina, descrisă ca fiind „cea mai veche mănăstire creștină din lume” sau „Sfânta Mănăstire a lui Dumnezeu făruită în muntele Sinai”. Această sfântă așezare pentru creștini supraviețuiește și astăzi în această zonă ostilă a lumii datorită unui acord extrem de vechi și controversat, după cum o să vedem în cele ce urmează.
Icoana Maicii Domnului din Kazan este una dintre cele mai cunoscute icoane făcătoare de minuni din Biserica Ortodoxa din Rusia, considerată ocrotitoarea orașului Kazan și a poporului rus. Numele icoanei vine de la localitatea Kazan, unde icoana a apărut, a fost păstrată și de unde cinstirea ei s-a răspândit în tot cuprinsul Rusiei.
Câteodată întâlnim, în pomelnicele primite la Sfântul Altar, cereri privitoare la admonestarea „vrăjmașilor”, care merg uneori până la proliferarea de blesteme. Persoanele care le-au scris nu au înțeles că ținta duhovnicească este cea de iubire a vrăjmașilor. Iar un bun exemplu al rugăciunii corecte pentru aceștia poate fi regăsit în Vechiul Testament, la una dintre cele mai controversate figuri: Valaam din Bosor.
Cu bună ştiinţă am urcat pe culmile cunoaşterii. Am păşit în fugă prin văile şi pe culmile ideilor generoase, dar nu m-am oprit la nici una. Erau prea mulţi oameni legaţi de ele, iar calea lor mi se părea prea bătătorită.
În preajma acestei zile, vă văd pe voi, cei mari, comportându-vă ciudat, de parcă n-aţi mai fi voi înşivă. Cheltuiţi bani pentru a pregăti hainele de gală ale morţii, iar pe noi, cei mici, ne invitaţi să luăm parte, alături de voi, la acest carnaval terifiant.
Și anul acesta, şcolile se pregătesc intens pentru Halloween, punând în scenă carnavaluri, spectacole, piese de teatru, în timp ce părinţii se grăbesc să le pregătească celor mici costumaţia aferentă. Devenind demoni, vampiri, monştri, fantome, spiriduşi sau vrăjitori, copiii de toate vârstele şi de oriunde „se joacă” de-a moartea, cot la cot cu educatorii lor, şi nu oriunde, ci chiar în unităţile şcolare destinate, de altfel, formării caracterelor pe principii morale, şi nu deformării lor, sub influenţa unor împrumuturi străine […]
Datorită Arhiepiscopului Ioan, la sfârşitul anului 1964, a apărut un eveniment major în Biserica Rusă: canonizarea Sfântului Ioan de Kronstadt. Biserica din Uniunea Sovietică nu a putut să-l canonizeze pe acest făcător de minuni de la sfârşitul sec. al XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea pentru că acesta era un monarhist declarat, vorbise înflăcărat împotriva curentelor socialiste şi profeţise chiar revoluţia sângeroasă.
Sunt într-o perioadă a vieții în care încă odată realizez cât de mult îmi este de folos familia în stabiliatea emoțională și în felul în care percep și trăiesc viața. Domnul Virgiliu Gheorghe afirma într-o conferința la un moment dat: „Nu știu nimic mai folositor pentru dezvoltarea unei persoane decât familia”.
Sfinţii Părinţi spun că trăim într-o lume paradoxală. Dacă gândim mai profund realizăm că paradoxurile creaţiei sunt menite să aducă echilibru. Nu voi intra în detalii, ci voi aborda un singur aspect atipic, perceput de noi ca paradoxal, contrar gândirii noastre umane limitate: motivaţia de a reuşi.
Câteodată întâlnim, în pomelnicele primite la Sfântul Altar, cereri privitoare la admonestarea „vrăjmașilor”, care merg uneori până la proliferarea de blesteme. Persoanele care le-au scris nu au înțeles că ținta duhovnicească este cea de iubire a vrăjmașilor. Iar un bun exemplu al rugăciunii corecte pentru aceștia poate fi regăsit în Vechiul Testament, la una dintre cele mai controversate figuri: Valaam din Bosor.
Sunt de mulți ani în Biserică, dar trăiesc credința într-un mod căldicel, comod. Îmi amintesc cu nostalgie vremea de început, când relația mea cu Dumnezeu era vie și puternică, pentru că aveam căutări adânci.