Arhivele Categotry: Articole şi interviuri

Limbile ca de foc de la Rusalii

La zece zile de la Inaltarea Mantuitorului, Duhul Sfant Se pogoara din cer ca un vuiet mare de vant, in chip de limbi ca de foc, peste ucenicii adunati in camara de sus. Focul in chipul caruia Si-a facut aparitia Duhul Sfant nu era unul natural si din acest motiv Scriptura vorbeste de limbi ca de foc si nu limbi de foc.

TRĂIM ÎN EPOCA «POST-ADEVĂR»

Ochii sunt cei care vorbesc despre sufletul unui om. Poţi să îţi dai seama din ochii unui om dacă este blând, luminos cu inima sau dacă este răutăcios si viclean. Poţi să îţi dai seama dacă este sentimental, răbdător şi smerit. Închipuiţi-vă că vă întâlniţi cu oameni care au ochii acoperiţi. Nu veţi putea distinge caracteristicile şi trăsăturile specifice ale acelora. Doar văzând ochii omului, îl poţi descrie.

Invataturi ale parintelui Sofian Boghiu

Pentru căinţa cu lacrimi, Dumnezeu ne iartă îndată. De obicei, omul se întoarce la Dumnezeu atunci când are un necaz mare. Atunci strigă, ţipă, dă acatiste, face metanii. Când necazul este mare, se roagă fiecare la nivelul lui. Sfântul Apostol Pavel spune: „M-am făcut tuturor toate, că pe toţi să-i dobândesc“.

Dialogul cu Mantuitorul ii schimba viata femeii samarinence

In cea de-a V-a saptamana dupa Sfintele Pasti, Biserica o praznuieste pe Sfanta Mucenita Fotini, samarineanca. In aceasta duminica ne este prezentat dialogul dintre Hristos si ea, la fantana lui Iacov din cetatea Sihar, in Samaria. Aceasta femeie nu-L cunostea pe Hristos. Din acest motiv Ii vorbeste ca unui strain. Insa, dupa discutia cu El, femeia samarineanca ajunge sa-L cunoasca pe Hristos si sa-I urmeze Acestuia.

Fotini, samarineanca mărturisitoare a Evangheliei

Duminica a cincea după Sfintele Paști este numită a Femeii samarinence pentru că Evanghelia care se citește în această duminică la Sfânta Liturghie ne prezintă convorbirea dintre Domnul nostru Iisus Hristos şi o femeie din Samaria.

Sfânta Chinotită: „Sfânta Împărtășanie este izvor de sfințire, de mântuire, de nădejde, de lumină și de părtășie la viața Domnului”

Sfânta Împărtășanie constituie izvor de sfințire, de mântuire, de nădejde, de lumină și de părtășie la viața Domnului și în niciun caz nu este cauză de transmitere a bolilor infecțioase sau a oricărui alt rău.

NOI, CREȘTINII, NE ÎMPĂRTĂȘIM DIN ACELAȘI POTIR ȘI CU ACEEAȘI LINGURIȚĂ NU PENTRU CĂ NU AVEM ACASĂ PAHARE ȘI LINGURIȚE DE UNICĂ FOLOSINȚĂ

Împărtășirea din același potir are ca scop unificarea noastră în Hristos. Fiecare în parte se unește într-un singur Trup, devenind una. Latinescul “cuminicare” are același sens, de a fi una. Devenim una, ne unificăm, prin părtășia la Trupul și Sîngele Domnului.

ÎL ABUZAȚI PE HRISTOS! OPRIȚI-VĂ!

Da, îl abuzați pe Hristos Dumnezeu! În comunicatul Institutului Național de Sănătate Publică, numit „Recomandări de sănătate publică privind măsurile generale de relaxare”, la capitolul „Recomandări privind activitatea în lăcașurile de cult – Precauțiuni speciale, nr. 3”, se spune așa: „Se va evita oferirea/primirea împărtășaniei în condițiile în care nu se pot asigura lingurițe și pahare de unică folosință”.

FIECE CREŞTIN, INDIFERENT DE EPOCA ÎN CARE TRĂIEŞTE, POATE SĂ SE FACĂ MUCENIC PENTRU HRISTOS ŞI PENTRU EVANGHELIA LUI

Orice creştin poate să se facă mucenic pentru Credinţă, în timpuri de prigoană, dar şi în timpuri de pace. Avva Atanasie zice: ”Chinuieşte-te de către conştiinţa ta, mori păcatului, omoară-ţi mădularele cele pământeşti şi vei fi mucenic după dorinţa ta. Mucenicii cei din vechime au stat împotriva împăraţilor şi cezarilor celor păgîni; tu însă stai împotriva împăratului păcatelor – adică a diavolului şi a cezarilor lui diavoleşti.

Despre patima mâniei

Fiecare dintre noi a observat, nu de puține ori în viață, că nesatisfacerea unei dorințe, unei pofte, a unui moft – cum ar fi spus nenea Iancu – ne pricinuiește de obicei iritare, nervozitate, mergând până la apriga mânie. Mâniosului îi este afectată partea irascibilă a sufletului.

Suferim putin ca sa ne bucuram vesnic

Multora dintre noi nu le place invitatia pe care o face Mantuitorul: „Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie (Marcu 8, 34). Ii deranjeaza lepadarea de sine, dar pierd din vedere ca fara ea, nu exista decat iubire posesiva si mandra, ori Dumnezeu pretuieste iubirea smerita.

Care este rolul pedagogiei creştine în societatea contemporană?

Pedagogia creştină este o componentă inseparabilă a pedagogiei generale. Fără a lua în calcul dimensiunea religioasă, nu am putea vorbi despre pedagogie în integralitatea ei, pentru că educaţia nu s-ar realiza pe deplin, nu ar cuprinde toate planurile în care se desfăşoară viaţa omului.

Celor care vorbesc de rău Biserica

Astăzi este la modă să critici Biserica. O atare atitudine se observă în mass-media, în comentariile diferitor formatori de opinie, precum și în gura lumii. Problema nu constă însă în însăși critica, ci în falsitatea argumentelor detractorilor Bisericii.

Adresarea Mitropolitului VLADIMIR către Ion CHICU, Prim-Ministru al Republicii Moldova: Biserica Ortodoxă din Moldova nu este un subiect din domeniul HoReCa

Dlui Ion CHICU Prim-Ministru al Republicii Moldova Stimate domnule prim-ministru, iată că au trecut sărbătorile Pascale: Învierea Domnului, Săptămâna Luminată, Paștele Blajinilor, sărbători sfinte pentru noi toți, dar, pe care le-am petrecut supuși unor grave presiuni.

Geneza unui virus şi viața cea adevărată

În fața epuizării subiectelor asupra modalită­ților în care se transmite noul coronavirus, atenția actuală începe să se focuseze tot mai mult pe cauzele care au condus la apa­riția acestuia. Două opinii majore se confruntă în momentul de față la nivel global: ipoteza transmiterii tulpinii actuale de coronavirus de la regnul animal la om printr-o metamorfoză nemaiîntâlnită anterior și, desigur, ipoteza unei conspirații, scăpată mai mult sau mai puțin de sub control, prin „evadarea” virusului dintr-un laborator.

Biserica în vremuri de restricții

Auzim mereu, în ultima vreme, despre o posibilă relaxare a măsurilor drastice de izolare, deopotrivă în Europa și în România. Știrea este și bună și rea, în același timp. Este bună, pentru că ne dă speranța reîntoarcerii treptate la normal, deși acest „normal” – arată tot mai multe voci autorizate – nu va mai fi niciodată cum a fost.

Maica Domnului, Izvor al vindecărilor și nestricăciunii

După perioada de pocăință a Postului Mare, care a pregătit sărbătoarea ­Învierii prin cântările și rugăciunile rostite în smerenie, Biserica se bucură pentru că „acum toate s-au umplut de lumină, și cerul, și pământul, și cele de sub pământ, deci să prăznuiască toată făptura Învierea lui Hristos întru care S-a preamărit”.

Teologia sarbatorii Sfintelor Pasti

Intr-o omilie, Sfântul Grigorie Teologul înfăţişează întreaga tâlcuire teologică a sărbătorii Sfintelor Paşti. Pastile sunt trecerea de la moarte la viaţă, trăirea celeilalte vieţi încă din timpul celei de aici. Prin învierea lui Hristos, „viaţa stăpâneşte”. Vom nota, însă, aici cele scrise de Sfântul Grigorie cu privire la tâlcuirea teologiei sărbătorii, din cadrul omiliei pe care o analizăm.

„Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34)

Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34). Prin aceste cuvinte, Domnul a arătat în primul rând, mila Sa faţă de ucigaşi, a căror răutate nu L-a lăsat nici în chinurile de pe cruce; iar în al doilea rând, a proclamat de pe vârful stâncii Golgotei un adevăr dovedit, dar niciodată băgat la cap, şi anume: că făcătorii de rele nu ştiu niciodată ce fac.

Pericopa smochinului neroditor – omul și răspunsul său la chemarea lui Dumnezeu

Pericopa smochinului se cade a fi şi ea supusă unui tratament analog, înţelegând că trebue interpretată nu după regulile dreptăţii naturale şi a valorilor axiologiei elementare, ci la nivelul propoziţiilor duhovniceşti alegorice.