Archives Autor: pmarcel

Smerenia vindecă durerea

„Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre.” (Matei 11, 29)

Sfanta Maria Egipteanca – model de pocainta

Este Sfanta Maria Egipteanca, model de urmat?! Oare chiar trebuie ca toata lumea sa fuga in pustie, in locuri nelocuite, in munti? Nu, nu toata lumea. Dar toti trebuie sa o aiba drept model in truda ei de autoindreptare, in hotararea ei neclintita de a-si schimba viata si in felul cum a ajuns la aceasta hotarare. Iata partile care trebuie urmate!

Arhim. Melchisedec – Cuvânt la Duminica Sf. Cuv. Maria Egipteanca

Predică la Denia Acatistului Bunei Vestiri – Despre rugăciunea sobornicească

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!” (Acatistul Bunei Vestiri). Iubiţi credincioşi, Zilele Postului Mare sunt împodobite – ca o grădină aleasă – cu diferite slujbe, care au fiecare în parte, timpul, rolul şi însemnătatea lor. Spre sfârşitul săptămânii a cincea din post, Biserica Ortodoxă face pomenire de minunea pe care a făcut-o Maica Domnului în Constantinopol, pe când cetatea era înconjurată de păgâni. Şi iată, pe scurt, istorisirea minunii:

Denia Acatistului Bunei Vestiri

Denia Acatistului Bunei Vestiri sau Slujba Imnului Acatist este oficiata in fiecare an, vineri seara, in saptamana a V a din Postul Sfintelor Pasti. Sarbatoarea isi are originea in interventia miraculoasa a Fecioarei Maria in timpul atacarii Constantinopolului de catre persi si avari, in 7 august 626. In timp ce imparatul Heraclie se afla intr-o expeditie in Orient, departe de Constantinopol, Patriarhul Serghie a facut procesiuni cu lemnul Sfintei Cruci, cu icoana „nefacuta de mana” a lui Hristos si vesmantul Maicii Domnului […]

Sfanta Maria Egipteanca – din adancul caderii spre varful sfinteniei

Sfânta Măria era din Egipt, de aceea şi este cunoscută sub numele de Egipteanca. S-a născut pe la mijlocul secolului al V-lea, într-o familie creştină. Frumuseţea ei deosebită a reprezentat o mare ispită pentru tânăra Măria. Ea nu a ascultat de învăţăturile de morală creştină primite de la părinţi, tinzând mai mult spre dragostea pătimaşă, senzuală şi păcătoasă. Ea credea că-şi va afla fericirea în dragostea pământească. Măriei îi era greu să ducă o viaţă modestă şi neprihănită în casa […]

Împacă-te cu cei ce ți-au greșit înainte de a se sfârși ziua!

Încă de mici părinții ne învață să iertăm pe cei care ne greșesc. Chiar și conștiința ne zice că nu trebuie să ne culcăm până nu ne rezolvăm disputele de peste zi, și cum spune și vorba bătrânească, să nu apună soarele peste supărarea voastră.

Pericopele Evanghelice și Apostolice de la slujba Sfântului Maslu

In rânduiala slujbei Tainei Sfântului Maslu fiecare dintre cele șapte ungeri cu untdelemn sfințit este precedată de citirea unui text dintr-o Epistolă și a unui text dintr-o Evanghelie. Biserica a reținut pentru aceste paisprezece citiri, principalele pasaje din Sfânta Scriptură legate, direct sau indirect, de boală și tămăduire, privite atât din punct de vedere al bolnavului, cât și din cel al apropiaților săi.

Care este calea vieții?

„Să nu urăști pe nici un om, ci pe unii să-i mustri, pe alții să-i miluiești, pentru alții să te rogi, iar pe alții să-i iubești mai mult decât sufletul tău. Fiul meu, fugi de orice rău și de tot ce este asemenea lui. Să nu fii mânios, că mânia duce la ucidere; nici invidios, nici certăreț, nici mânios, că din toate acestea se nasc ucideri.

ПРЕПОДОБНЫЙ ИОАНН ЛЕСТВИЧНИК

Viața Sfântului Cuvios Ioan Scărarul

Care patrie și cetate a odrăslit și a crescut pe acest viteaz nevoitor, Ioan Cuviosul, mai înainte de pustniceștile lui nevoințe, cu siguranță nu pot spune – zice Daniil monahul, scriitorul vieții acestuia.

SA ÎNVĂTĂM POCĂINȚA de la Sfântul Ioan Scărarul

De ce în această duminică, a patra din post, Biserica ne pune înainte figura acestui mare ascet, Sfântul Ioan Scărarul? Pentru ca să ne aducă aminte că el a trăit în post şi rugăciune, că şi-a închinat viaţa lui Dumnezeu, că întreaga lui viaţă de peste 70 de ani n-a făcut altceva decât să-şi lucreze sufletul, în aşa fel încât să-l apropie cât mai mult de Dumnezeu.

Таинство смерти

Extreme nesănătoase: frica de moarte și moartea, ca fugă de responsabilitățile vieții

Știm din experienţa noastră şi a altora că ne e teamă de moarte sau nutrim o incertitudine legată de ea. Mai exact, cred că mai mult ne e teamă de desfăşurarea procesului morţii, decât de actul în sine. Majoritatea oamenilor ar fi gata să accepte moartea, dacă ar putea fi siguri că ea vine ca un somn, fără să trebuiască să treacă prin starea de frică şi de nesiguranţă.

Cimitirul – mărturia noastră că iubirea trăiește veșnic

Intrând în cimitir, vedem, pe morminte – sfidând despărțirea, mistuind diferențele dintre timpul nedeplin, imatur și veșnicie – flori proaspete, plante udate cu grijă și lumânări aprinse, dovedindu-ne că moartea nu este sinonimă cu uitarea. Moartea este, adesea, doar echivalentul unui popas prelungit în memorie și rugăciune. Așa sunt cimitirele noastre românești. Nu locuri reci, dedicate încruntatei resemnări, ci spații adesea înverzite, bine îngrijite și vegheate de nădejdea noastră în Înviere: Sfânta Cruce, așezată la căpătâiele celor dragi.

Moartea este „păcatul copt”

În realitate, viaţa noastră este viaţă atât cât este trăită întru Hristos. Şi cu cât este vieţuită mai mult întru Hristos, cu atât îşi manifestă sfinţenia; cu cât este mai sfântă o viaţă, cu atât mai nemuritoare şi mai veşnică este aceasta. Cu totul opus acestui proces este moartea. Ce este moartea? Moartea este păcatul copt; iar păcatul copt este despărţirea de Dumnezeu, întru Carele singur se află viaţa şi izvorul vieţii. Acest adevăr este evanghelic şi dumnezeiesc: sfinţenia înseamnă […]

Pr. Constantin Necula – Conferința „Crucea libertății duhovnicești”

Preotul satului în descrierea părintelui Dumitru Stăniloae

Primul loc în care trebuie să dea dovadă și să probeze preotul calitățile sale îl constituie „Biserica mică”, „de acasă”, propria sa familie. Părintele profesor Dumitru Stăniloae consacră, în scrierile sale, pagini numeroase şi profunde îndrumării vieții de familie a tinerilor preoți. Acolo, în sânul familiei sale și împreună cu casnicii săi, trebuie preotul să exceleze în împlinirea vocației personale și familiale. Iar asemenea unui soare, care luminează lumea întreagă, tot astfel, din familia sa, slujitorul Sfântului Altar trebuie să […]

Despre spovedirea copiilor

Exemplul părinților de a se împărtăși cu cinstitul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos întărește convingerea copilului că el ­trebuie să ducă o viață în Hristos și pentru Hristos. Lucrul acesta îl vedem din cuvintele Mântuitorului, Care spune: „Lăsați ­pruncii să vină la Mine” (Marcu 10, 14). Pentru primirea cu vrednicie a Sfintei Euharistii se cuvine o pregătire potrivit vârstei și înțelegerii copilului pentru că el trebuie să știe de acum că apropierea de Hristos este un lucru sfânt și […]

Copiii și educația lor

Ceea ce-i mântuieşte şi-i înrâureşte spre bine pe copii este viaţa din casă a părinţilor. Părinţii trebuie să se dăruiască iubirii lui Dumnezeu. Lângă copii trebuie să devină sfinţi prin blândeţe, prin răbdare, prin iubire. Să pună în fiecare zi un nou început al bunei rânduieli, o nouă însufleţire, înflăcărare şi iubire pentru copii. Iar bucuria ce le va veni şi sfinţenia care îi va cerceta vor revărsa har asupra copiilor. De obicei, pentru purtarea rea a copiilor greşesc părinţii.

1 2 3 4 5 … 257 258