– Părinte, de multe ori, atunci când mi se face o observaţie, mi se pare că trebuie să dau explicaţii şi spun: „Da, aşa este, dar…”. – Ce-ţi trebuie pe „dar”? „Dar” nu are… sare şi pe toate le preschimbă în sensul cel rău. Să spui: „Iartă-mă! Cu rugăciunile Sfinţiei Voastre altă dată voi lua aminte”.
Despre pomelnic s-a scris extrem de puţin, deşi acesta este, în Biserică, un element de cult de maximă importanţă. Din acest motiv, în cele ce urmează vom face câteva sublinieri istorico-liturgice şi practice privind această temă.
In Duminica Infricosatei Judecati, la Vecernia Mare, sambata seara, se canta “ Vai mie, innegritule suflete”, un imn de o profunda sensibilitate: “Vai mie, innegritule suflete! Pana cand de la rautati nu te mai curmezi? Pana cand zaci in lene? De ce nu-ti aduci aminte de infricosatorul ceas al mortii? De ce nu te cutremuri cu totul de infricosatoarea Judecata a Mantuitorului? Oare ce vrei sa raspunzi sau cum vrei sa dai seama? Lucrurile tale stau de fata, spre mustrarea […]
În Evanghelia după Luca la capitolul 12 este scris astfel: „Vi se pare că am venit să dau pace pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Căci de acum înainte cinci dintr-o casă vor fi dezbinaţi: trei împotriva a doi şi doi împotriva a trei. Dezbinaţi vor fi: tatăl împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei, soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei.”
Lupta mea nu e diferită de a multora, sunt sigură. Dar crucea pe care o avem de dus fiecare dintre noi e o altă poveste. Adeseori însă suntem adunați laolaltă pe aceeași plută, sub aceeași cruce. De unde a început totul?
În cultul ortodox, când se fac cădirile, se foloseşte tămâie. Preotul, înainte să cădească, binecuvântează tămâia, rostind cuvintele: „Tămâie Îţi aducem Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, întru miros de bună mireasmă duhovnicească, pe care primind-o întru jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri, trimite-ne nouă harul Preasfântului Tău Duh”. De aici vedem de ce binecuvântează preotul tămâia, pentru că aceasta simbolizează rugăciunea noastră care se înalţă către Dumnezeu.
Îngăduința și răbdarea Părintelui Nicolae nu aveau limite. El avea un însoțitor ce mergea totdeauna cu el și îl ajuta la slujbe, dacă nu era altcineva la strană. Îl chema Mihail. Acesta îl iubea pe Părintele Nicolae, dar în același timp îl și chinuia cu vocea lui cea greu de suportat. În zilele geroase, cu zăpadă, atunci când toți bătrânii stau lângă sobe, Mihail al nostru era, de nevoie, lângă Părintele în biserică.
O întâmplare dovedește credința neîndoielnică și evlavia ce-o avea Sfântul Nicolae Planas în săvârșirea sfințitelor sale datorii. Acolo, în parohia sa, pe o stradă îngustă, se ascundea un lepros într-o stare gravă. I se mâncaseră buzele din cauza înfricoșătoarei boli. Odată, Părintele a mers să-l împărtășească, dar gura lui distrusă n-a putut primi Sfântul Trup al Domnului, care a căzut alături.
Dacă m-ar întreba cineva vreodată dacă am făcut vreun avort, aș zice că nu! Pentru că nu am tăiat niciodată un copil în bucăți pe masă vreunui medic. Dar în inima mea eu știu că sunt o ucigașă, o mama criminală care nu și-a lăsat copiii la lumina soarelui. Avorturile nu se fac numai la medic! Avorturile acum sunt în niște pastile mici, care se iau a două zi, sau în fiecare zi, sau se numesc sterilet, sau implant anticoncepțional.
Dragilor, vă invităm să citiți un articol foarte bine realizat și argumentat despre efectele legalizării eutanasierii persoanelor cu boli foarte grave și a legalizării sinuciderii asistate medical. În contextul în care există deja câteva țări care au legalizat aceste practice, este foarte important să observăm cum atunci când societatea nu se mai raportează la Dumnezeu – reperul absolut al Creației, atunci percepția omului asupra vieții este grav distorsionată. Iar efectele sunt vizibile: contracepția, avortul, homosexualitatea, perversiunile sexuale, pedofilia, incinerarea, eutanasia, […]
Un mirean îmi spunea: „Voi, călugării, nici copii nu faceți, nici nimic”. „Binecuvântatule, i-am răspuns, tu câți copii poți să faci? Zece, hai să zicem douăzeci. Fie, treizeci. Pe când călugărul poate (cu rugăciunea sa) să facă 500 și chiar 5000. Se roagă și pentru copii tăi și să facă copii toate cuplurile care nu pot avea copii, așa cum făcea Sfântul Arsenie.”
Ne plăcea să citim despre mucenici. Undeva, prin ungherele noastre cele mai tainice, sufeream că n-am trăit în primele veacuri ale creștinismului, ca să avem și noi ocazia să-L mărturisim pe Hristos. Sau măcar acum, în trecutul recent, să ne umplem și noi de har pe priciurile pușcăriilor comuniste.
Когда я стою на службе в церкви, мне очень тяжело настроиться на молитвенный лад, я только и думаю, чтобы скорее все закончилось. Дома же мне гораздо проще и молиться, и размышлять о своем духовном состоянии. Обязательно ли посещать церковь или просто достаточно изучать Библию или смотреть службу по телевизору ?
Odată cu secularizarea societății noastre dar și a structurilor de Stat, vestea apărării valorilor ortodoxe la nivelul cel mai înalt în Stat a fost mai mult decât îmbucurătoare (desigur numai pentru cei credincioși ortodocși). Curtea Supremă de Justiție din Republica Moldova a dispus ca Răstignirea din incinta MAI să fie prezentă în continuare pentru că „prezența Crucii în instituțiile de Stat nu doar că este posibilă, ci chiar obligatorie, având în vedere că autoritățile sunt obligate să amplaseze și să […]