Sunt multi tineri singuri (necasatoriti) in Biserica. Si fete, si baieti. Si femei, si barbati. Aparent in tarile din Occident singuratatea e si mai accentuata decat acasa.Putem gasi o sumedenie de motive obiective care sa justifice aceasta situatie: multi am plecat in strainatate imediat dupa terminarea liceului sau a facultatii, si astfel am amanat gasirea partenerului de viata; muncim sau studiem prea mult; in Biserica sunt intotdeauna mai multe femei decat barbati; nu avem ocazii sa ne cunoastem etc. Exista […]
Şi văd că necazurile pe care le au mulţi mireni, de multe ori se datorează faptului că părinţii lor sunt amărâţi din pricina lor. Familiile se chinuiesc deoarece nu îngrijesc pe bătrânii lor. Atunci când pe biata bătrână sau pe sărmanul bătrân îi duc şi îi părăsesc la azil, le mai iau încă şi averea şi nu-i lasă să se bucure de nepoţeii lor, ci îi fac să moară cu durere în suflet, ce binecuvântare vor mai primi apoi copiii lor?
Poate aţi prins şi voi ideea aceasta, că uneori perioada sărbătorilor se transformă uneori într-o aniversare în care uităm chiar de „aniversat”. Dacă nu v-aţi pus până acum această întrebare, vă invit să vă gândiţi: ce-ar fi să faceţi petrecere de ziua voastră, să vă invitaţi prietenii, cunoscuţii, toţi să se bucure şi să se distreze în lumina beculeţelor, a artificiilor, să mănânce toate bunătăţile pregătite, dar să uite chiar de voi? Cam către asta ne îndeamnă toată cultura de […]
Veacul se presimte a fi din ce în ce mai tulburat pentru întreaga umanitate și sub toate aspectele existenței: material, moral, cultural și spiritual. Furtuni, taifunuri, explozii și năboiri de ape, la propriu, dar și la figurat, în corespondență perfectă! Tulburător și cumplit de actual îmi sună în minte un paragraf din Cântarea a 9-a a Canonului cel Mare, izvodire minunată a Sfântului Andrei, Păstorul Critului: „Legea a slăbit, Evanghelia nu lucrează și toată Scriptura în tine (suflete) nu este […]
1. Fericită este casa unde HRISTOS domnește… 2. Fericită este casa care are ca îndreptar SFÂNTA EVANGHELIE… 3. Fericită este casa unde toți se ROAGĂ…
De-a lungul timpului, psihologii au ajuns la concluzia că greşelile cele mai mari pe care le comit femeilor apar în situaţiile în care: Femeile îşi tratează partenerii ca şi cum ar fi copii „Nu uita să mănânci la prânz!”, „Nu aşa se împătureşte un tricou!”, „Iubitule, ţi-ai luat batista?”.
Teologia se înţelege în genunchi! Se poate învăţa în clasă, dar se înţelege doar în rugăciune. Educația începe înainte de a se naște copilul și se continuă prin antrenament, nu prin învățătură, prin didacticism. Se continuă prin exemplu și, atâta vreme cât copilul încă nu-și dă seama, se învață practic: îl iei de mână, îl duci să aprindă lumânarea, vede că tata sărută icoana, sărută și el. Tata face trei închinăciuni, copilul se uită la el și face la fel.
A fi prezent și conștient de ceea ce faci a ajuns să fie, astăzi, una dintre provocările majore ale vieții, deoarece suntem asaltați de o mulțime de stimuli prin intermediul analizatorilor vizuali, auditivi, olfactivi, tactili și kinestezici, iar pentru a-i procesa, creierul nu îi poate analiza și cataloga în profunzime. Astfel, ajungem să primim o mulțime de informații pentru care nu avem resursele fizice și chimice (de timp și energie) spre a le procesa.
Sa căutați să fiți pomeniți la Sfintele Liturghii. Pentru că se pune, dragii mei, în Sfântul Sânge, părticica aceea cu numele tău. Și se spune așa de preot: „Spală, Doamne, păcatele celor ce s-au pomenit aici, cu cinstit Sângele Tău, pentru rugăciunile sfinților Tăi“. Și se pun toate de pe disc, în Potirul cu Sfântul Sânge.
Sunt oamenii care împlinesc porunca iubirii. Sunt oamenii care au sufletul frumos ca o floare cu petale de dăruire, de prietenie, de comuniune, de solidaritate, compasiune, altruism, de credință, iubire, smerenie și nădejde.
Adevărata dăscălie este să-l ajuți pe copil să guste din dragostea lui Dumnezeu. Și cum? Dacă părinții o trăiesc, gustă și el din iubirea asta. Copilul are nevoie de exemplul concret al părinților. Să vă binecuvânteze Dumnezeu pe cei care sunteți părinți să puteți întrupa câte ceva din virtutea dumnezeiască a iubirii, la care se reduc toate poruncile evanghelice și tot ce a fost înțelepciune și intuiție dreaptă în om. Toate se reduc la cuvântul Iubire, care trebuie înțeles cu dreapta înțelegere.
Trăim într-o lume care și-a dezvoltat capacitățile medicale și de îngrijire a vârstnicilor. Oamenilor li se oferă acum o îngrijire eficace din partea instituțiilor abilitate. Însă din acest tablou perfect lipsesc uneori personaje importante: copiii. Cum ar trebui oare să se manifeste îngrijirea părinților de propriii copii? Un răspuns foarte bun îl regăsim în filele Scripturii.
Gestiunea banilor este pentru orice crestin o problema relativ complicata – Ce sa fac ca sa imi ajunga mie si familiei, si totodata sa dau si milostenie? Ce fac daca dau prea mult? Trebuie sa respect niste reguli sau sa las totul sa mearga de la sine?… și lista intrebarilor poate continua. Iata cateva sfaturi practice referitor la distribuirea ințeleaptă a banilor într-o familie.
Ca metodă, tot blândeţea rămâne cea mai bună pentru că, folosind asprimea, copilul te ascultă de frică şi prinde numai în „piele” învăţătura ta. Dar, dacă te porţi blând cu el: „Copilul tatii, copilul mamei, uite aşa…” Cu alte cuvinte, copiii mei să mă asculte şi după moartea mea, pentru că le rămân: „Uite, Doamne, ce spuneau mama şi tata!”. Dar, dacă te-ai purtat aspru cu el, a miorlăit, l-a durut şi nu te ascultă.
Părinte, o mamă mi-a spus: „Sunt slabă trupeşte şi mă obosesc repede. Nici treburile nu apuc să le termin şi nici timp pentru rugăciune nu-mi rămâne”. Să-şi simplifice viața, ca să-i rămână timp şi pentru rugăciune. Căci în felul acesta ea poate spori mult duhovniceşte. Dacă o mamă şi-a simplificat viața ei, dar se osteneşte pentru că are mulţi copii, atunci este îndreptăţită să spună „sunt obosită”.
In învăţătura Părintelui Porfirie toate aceste sfaturi date părinţilor sunt legate de acela de a-şi încredinţa copiii lui Dumnezeu. Dacă părinţii îşi încredinţează copiii lui Dumnezeu, „Dumnezeu le va purta de grijă”.
Educaţia copiilor începe încă din clipa conceperii lor. Fătul, în pântecele mamei, înţelege şi simte totul. Da, aude şi vede cu ochii mamei lui. El percepe mişcările şi senzaţiile acesteia, chiar dacă mintea lui nu este încă bine dezvoltată. Dacă chipul mamei este umbrit, şi copilul este întunecat.