„Iată Eu trimit îngerul Meu înaintea feţei Tale, care va pregăti calea Ta. Glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui”.
(Mc. 1, 1) Începutul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Calea Domnului trebuie pregătită înlăuntrul inimii; căci inima omului este atât de mare și încăpătoare încât ar încăpea lumea întreagă. Însă măreția ei nu se vede în mărimea trupului, ci în puterea minții care o ajută că cuprindă atât de bine înțelegerea adevărului. Pregătiți așadar în inimile voastre calea Domnului, prin traiul în bună-cuviință. Țineți calea dreaptă a vieții astfel încât cuvintele Domnului să poată pătrunde fără piedică. (mai mult…)
Fiecare om cere de la Dumnezeu anumite lucruri, potrivit grijilor lui. Este dureros că de multe ori, omul vine şi îi cere lui Dumnezeu împlinirea unor nevoi, fără a avea credinţa că Dumnezeu ştie de ce avem nevoie. Şi astfel, puţini sunt cei care se roagă în aşa mod: „Doamne, dă-ne ceea ce ne este de folos nouă!”. Foarte frecvent cerem de la Dumnezeu anumite lucruri şi nu primim împlinirea lor. Dacă ne întrebăm de ce, răspunsul este simplu; nu ne era de folos. (mai mult…)
Trăim astăzi intr-o societate în care omul contemporan este nu doar o fiinţă modernă, ci și una singură, egoistă și lipsită de cele mai frumoase sentimente care înnobilează sufletul. O asemenea ființă nici măcar nu mai are capacitatea de a conştientiza faptul că trăiește fără prezenţa lui Dumnezeu alături de el. În acest caz, este foarte greu a spune că un aşa om este chipul și asemănarea Creatorului. Și asta se întâmplă pentru că omul de azi s-a îndepărtat de Dumnezeu, îi lipsește frica de El – „ Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu ” (Ps.110,10), îi lipsește frâna, și de aceea sfârșește în prăpastie. (mai mult…)
Împlinindu-se opt zile de la Naştere, Domnul nostru Iisus Hristos a binevoit a primi tăierea împrejur, pe de o parte ca să împlinească legea, cum spune în Evanghelie: N-am venit să stric legea, ci s-o împlinesc, pentru că El se supunea legii, ca pe cei vinovaţi şi robiţi de dânsa să-i facă liberi, precum zice apostolul: A trimis Dumnezeu pe Fiul Său, Care S-a născut sub lege, ca pe cei de sub lege să-i răscumpere; iar pe de alta ca să se arate că a luat trup adevărat şi să astupe gurile eretice, care ziceau că Hristos n-ar fi luat trup omenesc, ci cu nălucire S-ar fi născut. (mai mult…)
Sfinţii sunt învăţătorii noştri, îndrumătorii noştri; sunt și prietenii lui Dumnezeu și sunt şi prietenii noştri. Pe calea sfinţilor, când ne intâlnim, ne constituim în adevărata familie creştină. (mai mult…)
Sfântului Vasile cel Mare erau o lume de vis unde trona bunătatea, compasiunea, ajutorul reciproc, dragostea pentru semeni şi, nu în ultimul rând, preaslăvirea lui Dumnezeu.
Luptător neînfricat pentru credinţa cea adevărată şi trăitor al vieţii neprihănite, Sfântul Vasile a fost, mai presus de orice, apărătorul săracilor, lipsiţilor şi bolnavilor. (mai mult…)
,,Atunci lisus a zis ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie”.
MT. 16,24
Sfântul Vasile cel Mare spune: „Nu este patimă mai grea și care să prindă mai repede sufletele oamenilor decât invidia, iar aceasta, prea puțin întristându-i pe ceilalți, îi face rău, în primul rând, celui care o poartă”.
Filosoful grec Socrate, referindu-se la invidie, o caracterizează ca pe o boală grea, zicând: „Invidia este cancerul sufletului”. (mai mult…)
„Când omul a încălcat porunca lui Dumnezeu şi s-a lipsit de viaţa Raiului, atunci a ajuns să fie legat de două lanţuri. In primul rând, de lanţul grijilor vieţii, iar în al doilea rând, de lanţul nevăzut. Căci sufletul a fost legat de duhurile răutăţii cu legăturile întunericului, astfel încât sufletul şi-a pierdut capacitatea de a-L iubi pe Dumnezeu, de a crede în El, de a face rugăciune atunci când vrea”. (mai mult…)
Fiecare dintre noi ştie ce înseamnă durerea şi suferinţa, fie că le-am trăit noi înşine, fie că am văzut cum se manifestă în cei din jurul nostru. Ştim cât îi este de greu bolnavului în suferinţă. Dintr-un moment în altul boala îl pune într-o nouă situaţie sau suferă în aşteptarea apariţiei neprevăzutului bolii.Dacă atâta vreme cât suntem sănătoşi, toate ne par plăcute, în timpul bolii experimentăm durerea şi suferinţa, înţelegând cât de fragilă este viaţa şi cât de puţin se găseşte ea în mâinile noastre (dacă putem spune că se găseşte în mâinile noastre) şi cât suntem lipsiţi de putere. Deşi Dumnezeu a îngăduit răul din motive pedagogice, El n-o doreşte, răul este străin de El şi de tot ceea ce Dumnezeu a creat, El doreşte viaţa. În strânsă legătură cu Taina Mărturisirii este Taina Maslului. Scopul ambelor taine este acelaşi, adică vindecarea credincioşilor de bolile de care suferă. Dar, în timp ce Taina Marturisirii vindecă bolnavul de bolile sufleteşti – de păcatele sale – prin Taina Maslului el se tămăduieşte, îndeosebi, de bolile trupeşti, adăugându-se şi cele sufleteşti, adică iertarea pacatelor. (mai mult…)
Irod, văzând că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte. Dar asupra cui s-a mâniat? Pe de o parte asupra magilor care l-au batjocorit, iar pe de alta asupra Împăratului iudeilor cel de curînd născut. S-a mâniat asupra magilor, că nu s-au întors la dânsul spre a spune despre Prunc, iar asupra lui Hristos s-a mâniat, temându-se ca să nu-i ia împărăția. Căci Irod socotea că Hristos voiește să împărățească cu împărăție pământească, neștiind că împărăția Lui nu este din lumea aceasta. Ce a făcut ticălosul Irod? Neputând nici magilor să le răsplătească pentru că se duseseră, nici pe Hristos să-L ucidă, pentru că nu-L afla, a vărsat mânia să asupra nevinovaților prunci.
Sfânta Scriptură nu spune nimic despre viața sfintei familii în Egipt, dar există unele relatări extra biblice care vorbesc despre aceasta.
Magii de la Răsărit, după ce s-au închinat Domnului în Betleem, au fost călăuziți să se întoarcă la casa lor pe alt drum, prin porunca unui înger. Irod, împăratul cel nelegiuit, văzând că fusese înșelat de către magi, a plănuit să omoare toți copiii din Betleem, pentru a-L omorî și pe Pruncul Hristos. Dar Dumnezeu a văzut intenția lui Irod și a trimis pe îngerul Său la Iosif. Îngerul i-a apărut lui Iosif în vis și i-a poruncit să ia Pruncul și pe mama Lui și să fugă în Egipt. Iosif a făcut asta. Luând pe Pruncul Iisus și pe mama Lui, a plecat în Egipt, unde a stat până la moartea lui Irod (Matei 2, 13-15). Egiptul era un loc logic pentru a găsi refugiu, deoarece era în afara ținutului stăpânit de Regele Irod și, atât Egiptul, cât și Palestina făceau parte din Imperiul Roman, făcând călătoria între ele ușoară și relativ sigură. (mai mult…)
Biserica Naşterea Domnului din Betleem este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ale creştinătăţii.
Curtea pavată din faţa bazilicii a fost amenajată de cruciaţi pe locul unde se afla atriumul cu colonade al bisericii. Caracteristica orientală a locului se impune categoric şi aici, Biserica Naşterii fiind înconjurată aproape în întregime de alte clădiri. (mai mult…)
Cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat nestingherit după Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431), sinod la care s-a condamnat erezia lui Nestorie şi s-a formulat esenţa doctrinei mariale ortodoxe, prin recunoaşterea rolului Preasfintei Fecioare în împlinirea iconomiei mântuirii, prin întruparea Fiului lui Dumnezeu. Pregătind-o pentru a primi să nască pe Fiul, Duhul Sfânt a făcut-o pe Maica Domnului un ales chivot sfinţit al lui Dumnezeu. De această sfinţire se leagă şi pururea fecioria sa, proclamată la Sinodul al V-lea Ecumenic de la Constantinopol (553). (mai mult…)
Nașterea trupească a Domnului nostru Iisus Hristos din Fecioara Maria are o importanță deosebită pentru toată lumea, căci prin aceasta, Dumnezeu pune începutul unui nou Testament, oferindu-Se pe Sine nu doar unui singur popor (ales), ci tuturor oamenilor. Iisus Hristos prin nașterea Sa, ne arată un exemplu al nemărginitei smereniei și umilinței, pe care ar trebui să-l urmăm toți oamenii, căci El, Dumnezeu fiind, primește trupul păcătos al oamenilor, și în loc să se nască cu cinste împărătească, El se naște nici măcar într-o casă, ci într-o iesle împreună cu dobitoacele – ”Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească şi să-Şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi.” (Mc 10, 44-45) – o mai mare smerenie niciunui om nu-i este cu putință. (mai mult…)
În această icoană, întregul mesaj din Evanghelie despre întruparea Mântuitorului din Sfânta Fecioară Maria este surprins împreună cu alte detalii adăugate din Sfânta Tradiţie a Bisericii. În multe icoane cu reprezentări ale Naşterii Domnului sunt o multitudine de detalii, în altele sunt mai puţine. în diagrama arătată aici, luată dintr-un desen al icoanei, putem identifica cel puţin 8 elemente. (mai mult…)