Tristeţea şi mâhnirea

Dumnezeu a pus tristeţea în noi. Dar nu ca să ne facem rău, la vreme şi în situaţii nepotrivite, distrugându-ne astfel sănătatea sufletului şi a trupului, ci ca să dobândim prin ea cât mai mult folos duhovnicesc. De aceea, nu trebuie să ne întristăm atunci când păţim ceva rău, ci atunci când săvârşim ceva rău. Însă noi am făcut totul pe de-a-ndoaselea. Astfel, chiar dacă am săvârşi nenumărate rele, nu ne întristăm, nici nu ne pare rău. Dar dacă păţim şi cel mai mic rău, cădem în cea mai adâncă mâhnire şi nu ne mai gândim că tristeţile sunt semnul grijii pe care Dumnezeu o are faţă de noi. (mai mult…)

Îndepartarea de desfrânare

În toate necazurile sa cerem ajutorul lui Dumnezeu. Si daca nu avem copii, sa cerem, iar daca avem sa-i crestem cu multa grija si sa-i tinem departe pe tineri de orice viciu, dar mai ales de desfrânare. (mai mult…)

Participarea la slujbele Bisericii

Puţini sunt aceia care vin la biserică. Care este, oare, cauza acestui fenomen? Prăznuim pomenirile sfinţilor şi aproape nimeni nu apare în biserică. Se pare că distanţa îi duce pe creştini la nesârguinţă; sau poate că nu distanţa, ci doar nesârguinţa îi împiedică. Fiindcă, aşa cum nimic nu-l poate împiedica pe cel care are bunăvoinţă şi râvnă de a face ceva, la fel şi nesârguinţa, trândăvia şi amânarea, pe toate le pot împiedica. (mai mult…)

Temeiul postului

Nu-i  nici  o  vinovăţie  să mănânci.  Domnul  fie slăvit!… Ceea ce strică este pofta nesăţioasă, îmbuibarea peste ceea ce trebuie, umflarea stomacului până la refuz. Tot aşa cu vinul. A-l folosi cu măsură, nu-i nici o greşeală. Greşeala  e   a   te  da   beţiei   şi   a   fi   necumpătat,   a-ţi perverti    folosinţa   minţii.    Dacă   slăbiciunea   voastră trupească nu vă îngăduie să treceţi ziua fără să mâncaţi, nici un ins înţelept nu v-ar putea ţine de rău. (mai mult…)

Smerenia vindecă durerea

„Luați jugul Meu asupra voastră și învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre.” (Matei 11, 29) (mai mult…)

Sfanta Maria Egipteanca – model de pocainta

Este Sfanta Maria Egipteanca, model de urmat?! Oare chiar trebuie ca toata lumea sa fuga in pustie, in locuri nelocuite, in munti? Nu, nu toata lumea. Dar toti trebuie sa o aiba drept model in truda ei de autoindreptare, in hotararea ei neclintita de a-si schimba viata si in felul cum a ajuns la aceasta hotarare. Iata partile care trebuie urmate!

(mai mult…)

Arhim. Melchisedec – Cuvânt la Duminica Sf. Cuv. Maria Egipteanca

Predică la Denia Acatistului Bunei Vestiri – Despre rugăciunea sobornicească

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!” (Acatistul Bunei Vestiri).

Iubiţi credincioşi,

Zilele Postului Mare sunt împodobite – ca o grădină aleasă – cu diferite slujbe, care au fiecare în parte, timpul, rolul şi însemnătatea lor. Spre sfârşitul săptămânii a cincea din post, Biserica Ortodoxă face pomenire de minunea pe care a făcut-o Maica Domnului în Constantinopol, pe când cetatea era înconjurată de păgâni. Şi iată, pe scurt, istorisirea minunii:

(mai mult…)

Denia Acatistului Bunei Vestiri

Denia Acatistului Bunei Vestiri sau Slujba Imnului Acatist este oficiata in fiecare an, vineri seara, in saptamana a V a din Postul Sfintelor Pasti. Sarbatoarea isi are originea in interventia miraculoasa a Fecioarei Maria in timpul atacarii Constantinopolului de catre persi si avari, in 7 august 626. In timp ce imparatul Heraclie se afla intr-o expeditie in Orient, departe de Constantinopol, Patriarhul Serghie a facut procesiuni cu lemnul Sfintei Cruci, cu icoana „nefacuta de mana” a lui Hristos si vesmantul Maicii Domnului si a incurajat poporul sa inalte rugaciuni catre Nascatoarea de Dumnezeu.

(mai mult…)

Sfanta Maria Egipteanca – din adancul caderii spre varful sfinteniei

Sfânta Măria era din Egipt, de aceea şi este cunoscută sub numele de Egipteanca. S-a născut pe la mijlocul secolului al V-lea, într-o familie creştină. Frumuseţea ei deosebită a reprezentat o mare ispită pentru tânăra Măria. Ea nu a ascultat de învăţăturile de morală creştină primite de la părinţi, tinzând mai mult spre dragostea pătimaşă, senzuală şi păcătoasă. Ea credea că-şi va afla fericirea în dragostea pământească. Măriei îi era greu să ducă o viaţă modestă şi neprihănită în casa părintească şi, astfel, la 12 ani, ea a fugit de acasă şi a mers la Alexandria.

(mai mult…)

Împacă-te cu cei ce ți-au greșit înainte de a se sfârși ziua!

Încă de mici părinții ne învață să iertăm pe cei care ne greșesc. Chiar și conștiința ne zice că nu trebuie să ne culcăm până nu ne rezolvăm disputele de peste zi, și cum spune și vorba bătrânească, să nu apună soarele peste supărarea voastră.

(mai mult…)

Pericopele Evanghelice și Apostolice de la slujba Sfântului Maslu

In rânduiala slujbei Tainei Sfântului Maslu fiecare dintre cele șapte ungeri cu untdelemn sfințit este precedată de citirea unui text dintr-o Epistolă și a unui text dintr-o Evanghelie. Biserica a reținut pentru aceste paisprezece citiri, principalele pasaje din Sfânta Scriptură legate, direct sau indirect, de boală și tămăduire, privite atât din punct de vedere al bolnavului, cât și din cel al apropiaților săi.

(mai mult…)

Care este calea vieții?

„Să nu urăști pe nici un om, ci pe unii să-i mustri, pe alții să-i miluiești, pentru alții să te rogi, iar pe alții să-i iubești mai mult decât sufletul tău. Fiul meu, fugi de orice rău și de tot ce este asemenea lui. Să nu fii mânios, că mânia duce la ucidere; nici invidios, nici certăreț, nici mânios, că din toate acestea se nasc ucideri.

(mai mult…)

ПРЕПОДОБНЫЙ ИОАНН ЛЕСТВИЧНИК

Viața Sfântului Cuvios Ioan Scărarul

Care patrie și cetate a odrăslit și a crescut pe acest viteaz nevoitor, Ioan Cuviosul, mai înainte de pustniceștile lui nevoințe, cu siguranță nu pot spune – zice Daniil monahul, scriitorul vieții acestuia.

(mai mult…)

SA ÎNVĂTĂM POCĂINȚA de la Sfântul Ioan Scărarul

De ce în această duminică, a patra din post, Biserica ne pune înainte figura acestui mare ascet, Sfântul Ioan Scărarul? Pentru ca să ne aducă aminte că el a trăit în post şi rugăciune, că şi-a închinat viaţa lui Dumnezeu, că întreaga lui viaţă de peste 70 de ani n-a făcut altceva decât să-şi lucreze sufletul, în aşa fel încât să-l apropie cât mai mult de Dumnezeu.

(mai mult…)

Таинство смерти

Extreme nesănătoase: frica de moarte și moartea, ca fugă de responsabilitățile vieții

Știm din experienţa noastră şi a altora că ne e teamă de moarte sau nutrim o incertitudine legată de ea. Mai exact, cred că mai mult ne e teamă de desfăşurarea procesului morţii, decât de actul în sine. Majoritatea oamenilor ar fi gata să accepte moartea, dacă ar putea fi siguri că ea vine ca un somn, fără să trebuiască să treacă prin starea de frică şi de nesiguranţă.

(mai mult…)

Cimitirul – mărturia noastră că iubirea trăiește veșnic

Intrând în cimitir, vedem, pe morminte – sfidând despărțirea, mistuind diferențele dintre timpul nedeplin, imatur și veșnicie – flori proaspete, plante udate cu grijă și lumânări aprinse, dovedindu-ne că moartea nu este sinonimă cu uitarea. Moartea este, adesea, doar echivalentul unui popas prelungit în memorie și rugăciune. Așa sunt cimitirele noastre românești. Nu locuri reci, dedicate încruntatei resemnări, ci spații adesea înverzite, bine îngrijite și vegheate de nădejdea noastră în Înviere: Sfânta Cruce, așezată la căpătâiele celor dragi.

(mai mult…)

Moartea este „păcatul copt”

În realitate, viaţa noastră este viaţă atât cât este trăită întru Hristos. Şi cu cât este vieţuită mai mult întru Hristos, cu atât îşi manifestă sfinţenia; cu cât este mai sfântă o viaţă, cu atât mai nemuritoare şi mai veşnică este aceasta. Cu totul opus acestui proces este moartea. Ce este moartea? Moartea este păcatul copt; iar păcatul copt este despărţirea de Dumnezeu, întru Carele singur se află viaţa şi izvorul vieţii. Acest adevăr este evanghelic şi dumnezeiesc: sfinţenia înseamnă viaţă, păcătoşenia înseamnă moarte; cucernicia înseamnă viaţă; ateismul înseamnă moarte; credinţa e viaţă, necredinţa este moarte; Dumnezeu este viaţă, diavolul este moarte. 

Arhim. Iustin Popovici

www.doxologia.ro