Binecuvântarea ierarhului

Cuvântul Evangheliei, vestit pe pământul nostru strămoşesc, s-a răspândit, încă din primele secole, pe întreg cuprinsul ţării noastre, atât la sate, la început, cât şi la oraşe, mai târziu – iar acest fapt ne este dovedit nu numai de vestigiile arheologice descoperite, ci şi de mulţimea de locaşuri sfinte zidite, înălţate din toată râvna şi dragostea ce putea umple un suflet iubitor de Dumnezeu, iubitor de rugăciune curată.

\r\n

Poporul nostru are în sufletul lui adânc înrădăcinată dorinţa de a se ruga anume în biserică, nu numai acasă. El a trăit în biserică adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu, înţelegând că aici, în casa Domnului, sălăşluieşte, pacea, iubirea în libertate, adevărul… Păşind pragul bisericii, omul era chemat să vadă şi să simtă că aici este adăpostul, refugiul, locul unde el nu are duşmani, ci toţi sunt în jurul lui prieteni, fraţi, împreună-nevoitori în Domnul…

\r\n

Însufleţiţi de acest adevăr al Ortodoxiei şi pătrunşi de râvna de a lăsa în urma lor fapte măreţe ce vor dăinui peste veacuri, creştinii, inclusiv şi cei din capitala ţării noastre – oraşul Chişinău – atât cei de ieri, adică din secolele trecute, cât şi cei de la începutul secolului al XX-lea, precum şi cei de astăzi – se ostenesc cu bucurie în suflet la înălţarea şi înfrumuseţarea sfintelor locaşuri, văzând şi simţind că această lucrare îi ajută să dobândească nu numai un nume, rămas în istorie, dar şi să pătrundă taina curăţirii lor duhovniceşti, pe care trebuie să o dobândească cât mai mult pentru a se apropia neîncetat de Izvorul curăţiei – Iubitorul de oameni Dumnezeu.

\r\n

Astfel la începutul secolului al XX-lea în inima Chişinăului, este înălţată o măreaţă biserică gimnazială prin străduinţa şi cu mijloacele unui mare ctitor – vrednicului de pomenire consilier de stat – Constantin Namestnik (8.VI.1832– 6.XI.1905), el fiind şi tutorele (epitropul) de onoare al Gimnaziului Nr. 2 de băieţi din Chişinău. La început această biserică a fost zidită în cinstea Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena. La 19 mai 1902 biserica a fost sfinţită, săvârşindu-se prima Dumnezeiască Liturghie.

\r\n

În decursul secolului trecut, un secol de tristă amintire, când Dumnezeu „n-avea dreptul să existe” acestei biserici i-a fost răpită viaţa, cunoscând frământările, lipsa şi pustiirile prigoanei… Ei i-a fost dat să treacă prin vitregiile timpului, suferind şi un devastator incendiu (iunie 1940), devenind şi depozit (1944-1959), prefăcută în Planetariu (1959-1991).

\r\n

În 1991 sfântul locaş a fost reîntors Bisericii Ortodoxe din Moldova. Întrucât în oraşul Chişinău mai activa o biserică cu hramul Sfinţilor împăraţi şi Întocmai cu Apostolii Constantin şi Elena, în 1992 am decis să schimbăm hramul în cinstea Schimbării la Faţă a Mântuitorului.

\r\n

Astăzi catedrala Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din oraşul Chişinău a renăscut şi-şi duce viaţa şi menirea mai departe, până când va rândui Dumnezeu.

\r\n

Anul acesta este un an jubiliar pentru ea – se împlinesc 110 ani de la zidirea şi prima sfinţire, de la săvârşirea primei Dumnezeieşti Liturghii.

\r\n

Am studiat personal, pe cât a fost posibil, istoria acestei catedrale, pentru că nu deţinem multe izvoare scrise care să ne ofere date complete despre trecutul ei. Totuşi, cele câteva care ni s-au păstrat ne ajută să reconstituim, cât de cât mulţumitor, începutul acestui sfânt locaş, organizarea lui duhovnicească, momentele de înflorire, anii de restrişte şi chiar de pustiire prin care i-a fost dat să treacă. Toate acestea alcătuiesc o istorie nu de puţine ori zbuciumată, dar care impresionează şi astăzi, mai ales prin aceea că Biserica a rezistat, rămânând fidelă chemării Ei de a fi lumină în viaţa oamenilor, păstrând această lumină şi pace care înnobilează sufletul.

\r\n

Cu o deosebită bucurie în suflet am binecuvântat tipărirea cărţii de faţă – ea fiind o ediţie jubiliară ce cuprinde crâmpeie din istoria şi viaţa de ieri şi de astăzi a catedralei ortodoxe Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din mun. Chişinău. Această lucrare a văzut lumina tiparului prin străduinţa parohului de astăzi al catedralei – protoiereului-mitrofor Ioan Plămădeală, care anul acesta împlineşte 15 ani de când, cu binecuvântarea Noastră, a primit ascultarea de a fi parohul acestei preaînsemnate şi unicale prin trecutul şi prezentul ei catedrale ortodoxe din Chişinău. Îl felicităm din toată inima cu acest frumos jubileu, precum şi pe toţi clericii, slujitorii şi enoriaşii catedralei cu prilejul împlinirii a 110 ani de la prima ei sfinţire şi rămânem convinşi că părintele Ioan cu toţi împreună-nevoitorii acestei catedrale vor contribui la înflorirea sfântului locaş şi la propăşirea credinţei noastre dreptmăritoare.

\r\n

După zeci şi sute de ani, poate şi alţii vor scrie despre catedrala Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din Chişinău, iar cartea de faţă se va îmbogăţi cu alte pagini evocând noi şi noi momente ale vieţii bisericeşti de aici.

\r\n

Să continuăm, cu toată dăruirea şi jertfirea de sine, şirul înaintaşilor noştri ortodocşi care s-au rugat în această catedrală, şi pe ei îi chemăm în rugăciuni să înmulţească râvna, să sporească răbdarea şi să roage milostivirea lui Dumnezeu, pentru ca întru toate chivernisind, luminând, sfinţind şi binecuvântând viaţa noastră, să nu dezminţim nădejdea lor – că acest locaş va fi totdeauna sfânt loc de slujire lui Dumnezeu şi oamenilor, ca mărturie a iubirii roditoare în fapte bune.

\r\n

Cu arhiereşti binecuvântări,

\r\n

VLADIMIR,

\r\n

Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove

\r\n

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *