\r\n Naşterea unei noi familii ortodoxe, a Bisericii mici, întoteauna a fost o mare bucurie pentru întreaga comunitate a fiilor Bisericii mari. În data de 30 octombrie la Catedrala Schimbarea la Faţă a Mântuitorului din oraşul Chişinău un nou prilej de o astfel de bucurie în Domnul a servit cununia fiului părintelui paroh Ioan Plămădeală – Dumitru cu Elena Plămădeală. Tinerii căsătoriţi au avut binecuvântarea ca să fie cununaţi de ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove, având în calitate de naşi pe […]
\r\n Mulţi au impresia că Sfinţii au coborât de undeva din cer, că au fost cumva aleşi de Dumnezeu, un fel de personaje de poveste. Patericul egiptean ne demonstrează însă că sfinţenia nu este decât încununarea unei vieţi de luptă cu propriile neputinţe, cu patimile şi cu diavolii. \r\n
\r\n Suferinţa este, până la urmă, ceva firesc. Nimeni nu se poate lăuda că nu a suferit în viaţă, deşi un obiectiv principal al societăţii moderne este să alunge spectrul suferinţei din viaţa omului. Durerea, suferinţa trebuie îndepărtate nu numai pentru a nu strica distracţia culturii divertismentului şi de consum, ci mai ales pentru a demonstra că ştiinţa şi tehnologia au reuşit ceea ce religia nu a fost în stare, aşa încât să se poată trage concluzia că nu există […]
\r\n Gandul omului trebuie sa fie mereu la Dumnezeu. Chiar nu ne gandim ca Dumnezeu ne va cere socoteala pentru tot ce ne-a dat? Frumusete, intelepciune, putere – de multe ori dincolo de cea a ingerilor, daca tinem cont ca lumina ingerilor este mai difuza decat ”Chipul si asemanarea” care-l imbraca pe om- toate aceste bogatii nemaipomenite Dumnezeu le-a revarsat peste om si chiar daca esti pacatos, Chipul ramane in tine. Privind aceste frumuseti, aceste impodobiri, acest Chip, nu putem […]
\r\n Cu puţin timp înainte de 1980, l-a vizitat pe Stareţul Efrem Katunakiotul un tânăr judecător stagiar. L-a găsit în bucătărie făcându-şi rucodelia. Lua peceţi dintr-o oală cu apă caldă, care fierbea încet deasupra focului, pe vatră şi le sculpta. \r\n
\r\n 1. Atitudinea faţă de hrană \r\n Trupul nu este văzut de Sfinţii Părinţi ca o închisoare a sufletului, ci este spiritualizat, este pus sa lucreze pentru mântuire, este îngrijit atât cât este necesar:”trupul e bună slugă, dar rau stăpân”. \r\n
\r\n Când un copil greşeşte se ceartă, se pedepseşte, dacă e cazul se bate dar, nicidecum nu se blesteamă. Şi eu am fost copil şi am avut multe curiozităţi dar mama nu ne-a blestemat niciodată. Acum, cum o supără puţin copilul mama aruncă vorbe grele asupra lui: „muri-ai să mori”. „săriţ-ar ochii”, „să n-ai parte de fericire”, „să mori când ţi-o fi lumea mai dragă”, „arde-te-ar focul” sau pur şi simplu îl drăcuie. \r\n
\r\n Nu putem să ne dăm cu părerea asupra viitorului. Dacă da, care sunt argumentele? Eu am dat un exemplu practic, din cele ce cunosc. Probabil sunt şi altele. Eu mai ştiu altele şi dumneavoastră ştiţi altele. Oare noi putem să luăm dreptul de a veni pe lume al unei fiinţe omeneşti? \r\n
\r\n “In aceasta zi a Sfintei Parascheva, am avut la Evanghelia aceasta pe care ati auzit-o, cea de la Luca, istorisirea intamplarii ce s-a petrecut in casa lui Simon Leprosul, cand o femeie pe care oamenii o stiau ca fiind pacatoasa, a venit, a luat mir de pret si cu acesta L-a atins pe Hristos si L-a spalat pe picioare, si I-a spalat cu parul capului ei, si a sters cu parul capului ei picioarele Mantuitorului si a spalat cu […]
\r\n Un preot, mergând pe strada, întâlneste un copilas, ca de cinci-sase ani, cu picioarele crapate de glod, parul încâlcit în cap, zoios, nespalat, cu mâinile crapate, si-l întreaba: \r\n – Mai copile, de unde vii tu? \r\n – Din iad vin! \r\n
\r\n Cel ce nedreptăţeşte şi, în general, orice vinovat, când nu cere iertare, este chinuit nu numai de conştiinţa sa, ci şi de supărarea celui nedreptăţit. Pentru că atunci când cel nedreptăţit nu-l iartă, ci cârteşte, cel ce a nedreptăţit se chinuieşte şi mai mult. Nu poate dormi. \r\n
\r\n Un monah a mers să întrebe pe un Stareț: \r\n – Sunt doi monahi. Unul se liniștește în chilia lui, postind șase zile pe săptămână, și se ostenește mult. Celălalt slujește pe un bolnav. Care dintre cei doi este mai plăcut lui Dumnezeu? \r\n
\r\n La începutul Rugăciunii tu simţi bucurie, apoi dulceaţă şi la sfârşit vin lacrimile, căci simţi prezenţa lui Iisus. CuRugăciunea lui Iisus, omul devine ca un copil. \r\n