Mărturii de la Sfântul Mormânt, Țara Sfântă

\r\n

Sunt cuvinte în lumina cărora capătă profunzime şi sens taina, viaţa, faptele, propovăduirea, jertfa şi învierea Mântuitorului.

\r\n

Fiul lui Dumnezeu Se făcuse om pentru ca printr-un om să se întâlnească din nou veşnicia şi vremelnicia, cerul şi pământul, materia şi duhul, ca întru-nceputuri. Mai mult, sfinţenia să biruiască asupra păcatului, viaţa asupra morţii, iertarea asupra damnării, binele asupra răului şi, în fond, cosmosul asupra haosului. Cel care, venind ultima oară la Ierusalim, judeca fără a osândi, avea să fie osândit fără a fi judecat. Cel care aruncase banii zarafilor, avea să fie vândut pe treizeci de arginţi. Cel care şezând pe mânzul asinei, auzise poporul strigând: „Osana, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului”, avea să audă mai târziu prin glasurile aceluiaşi neam ales: „Sângele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri”.