\r\n Cu puţin timp înainte de 1980, l-a vizitat pe Stareţul Efrem Katunakiotul un tânăr judecător stagiar. L-a găsit în bucătărie făcându-şi rucodelia. Lua peceţi dintr-o oală cu apă caldă, care fierbea încet deasupra focului, pe vatră şi le sculpta. \r\n A pus metanie şi s-a aşezat lângă el pe o ladă. \r\n \r\n
\r\n M-a întrebat un prieten zilele trecute de ce să se facă și de ce să nu se facă tuturor oamenilor minuni de către Hristos – Care este Adevărul personal -, de către Maica Domnului, de către Sfinți și alți mijlocitori și rugători. De ce un om să fie vindecat de cancer, iar altul să se opărească, să-l doară și să sufere trupește mereu…? Dorește așa ceva Ιubitorul de oameni Dumnezeu? \r\n
\r\n Se zice că Cezar, pe când trecea Alpii, a ajuns într-un sat, nimerind în toiul unor agitaţii vehemente pentru alegerea unui şef. Se opri să vadă spectacolul. Căpitanii care erau în jurul său se mirau: „Şi în aceste locuri mai sunt dispute pentru întâietate”. Iar Cezar, oricât de mare om era, le răspunse: „Mai bine să fiu primul în acest cătun din fundul munţilor, decât al doilea în Roma”. \r\n
\r\n Un băiat în vârstă de 14 de ani din Pakistan este grav rănit după ce i-a fost dat foc pentru că era creștin. \r\n
\r\n S-a întâmplat în ziua de Paști a anului 1935, la mănăstirea Sfântul Pavel din Sfântul Munte. După Vecernia Dragostei (a doua Înviere), se obișnuiește să se adune toți părinții în arhondaric, pentru a-și adresa unii altora urările de Paște. \r\n
\r\n Sunt convins că dintr-o sută de oameni care dispreţuiesc religia sau o detestă, cel puţin nouăzeci nu o cunosc. Oamenii resping ceea ce nu au cercetat, detestă ceea ce nu au gustat. Deci alta dinte cauzele cele mai obişnuite ale necredinţei este ignoranţa religioasă. \r\n
\r\n Părul lui frumos pieptănat, cu cărare pe-o parte, se potrivea de minune cu obrajii îmbujorați și cu zâmbetul sărbătoresc. Costumașul de un alb strălucitor și pantofiorii albastru închis erau cadou de la nașa, ca și lumânarea albă, pe care scria cu litere aurii HRISTOS A ÎNVIAT. \r\n
\r\n Toată imnografia sărbătorii este la timpul prezent şi la persoana a I-a: „Să mergem dis-de-dimineață şi, în loc de mir, cântare să aducem Stăpânului; şi să vedem pe Hristos, Soarele dreptăţii, tuturor viaţă răsărind!” \r\n
\r\n – Gheronda, mă impresionează profund curajul Mironosițelor. \r\n – Mironosițele aveau multă încredere în Hristos, aveau o stare duhovnicească înaltă și de aceea nu s-au temut de nimic. Dacă nu ar fi avut o stare duhovnicească bună, ar fi făcut oare ceea ce au făcut? \r\n
Săptămîna Luminată. Cuv. Maria Egipteanca (522). Cuv. Eftimie, arhim. Din Suzdal (1404). Cuv. Varsonufie de la Optina (1913). Cuv. Gherontie, canonarhul de la Pecerska (XIV). Mcc. Gherontie şi Vasilid (III). Dreptul Ahaz. \r\n Fapte, II, 14-21. Lc.,XX IV, 12-35. \r\n Din Tipicon \r\n În ştiinţă să ne fie: că atît carnea cît şi prinosul cel alb nu sînt Paştele, nici Mielul, precum zic oarecare şi primesc din acestea cu toată evlavia, ca şi cum se împărtăşesc dintr-o oarecare sfinţenie, ci […]
\r\n Monahul grec Mitrofan s-a născut în anul 1900 în localitatea Kerasunda din Pont. În 1921, în perioada genocidului locuitorilor din Pont de către turci, a fost omorâtă toată familia lui. El însuşi, la vârsta de 21 de ani, a fost prins şi trimis la închisoarea din Ntigiampakir, unde prizonierii lucrau la minele de cupru. Cei mai mulţi dintre ei erau condamnaţi la moarte din pricina mâncării infectate şi a condiţiilor mizerabile de trai. \r\n
\r\n Nu vom face o simplă numărătoare a arătărilor lui Iisus, după Invierea Sa din morţi, ci vom căuta să descifrăm, pe cât îi este dat minţii noastre să înţeleagă, anumite sensuri ale acestor arătări şi, mai ales, cum s’a dovedit odată mai mult dumnezeirea Mântuitorului, prin arătările şi cuvintele Lui. \r\n
\r\n “Cum sa praznuim sarbatorile si ce simbolizeaza cele pe care le facem in sarbatori si impotriva celor ce fac din ele un prilej de lauda. Si despre cei ce se impartasesc cu vrednicie sau cu nevrednicie si ce deosebire este intre ei. Si, in sfarsit, cum se uneste sau nu se uneste omul cu Dumnezeu in Sfanta Impartasanie. \r\n
\r\n De este cineva binecredincios şi iubitor de Dumnezeu, să se îndulcească de acest praznic bun şi luminat; \r\n de este cineva slugă înţeleaptă, să intre bucurându-se întru bucuria Domnului său; \r\n
\r\n Ce mai înseamnă, oare, pentru omul mileniului trei tradiţionalul “Hristos a Înviat”? Este oare numai o formulă rituală? Ce legătură poate să aibă Învierea lui Hristos cu noi, cei de astăzi, cu viaţa noastră? “Bun – putem zice – Hristos a înviat, dar cu noi cum rămâne?“. \r\n