Ale Tale, dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate

Dumnezeu este mult milostiv și foarte darnic, l-a încununat pe om cu nenumărate daruri, încât omul de s-ar gândi cu câte la binecuvântat Dumnezeu ar striga:  Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? (Ps 115,3)

\r\n

Dar ce în schimb a oferit omenirea lui Dumnezeu ca jertfă de mulțumire? Cel mai mare dar al omenirii pentru Dumnezeu este Maica Domnului, după cum cântă Biserica lui Hristos în ziua Nașterii Domnului: Ce-Ți vom aduce Ție Hristoase…? Cerul Îți aduce pe îngeri, pământul Îți aduce darurile lui. Dar noi oamenii, Îți aducem pe Maica Fecioara. Iată Maica Domnului fiind darul omenirii, a fost sfințită și binecuvântată (căci toate darurile închinate Domnului se sfințesc și se binecuvântează), iar prin aceasta a dobândit mare trecere în fața lui Dumnezeu. Și datorită vieții sfinte, neprihănirii ei și a Harului coborât asupra-i, Născătoarea de Dumnezeu poate cere cu îndrăzneală multe spre folosul și mântuirea creștinilor care o cheamă în ajutor și o primesc ca pe o mamă: Deci Iisus, văzând pe mama Sa şi pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine (Ioan 19,26-27) .

\r\n

Cum „lucrează” Maica Domnului mijlocirea pentru mântuirea noastră și cum se observă purtarea ei de grijă în calitate de mamă a noastră tuturor? Acestea se văd prin minuni lucrate prin diferite căi: prin apariții aievea, prin mijlocirea viselor și vedeniilor ale oamenilor aleși, prin diverse obiecte ca de exemplu Cinstitul Său Brâu. Dar îndeosebi toată lumea a cunoscut lucrarea Maicii Domnului prin icoanele ce înfățișează chipul ei cel sfânt.

\r\n

Iată una din cele mai cunoscute icoane prin care Maica Domnului a lucrat și lucrează nenumărate minuni este și Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului numită „Cu trei mâini”. De ce „Cu trei mâini”? Pentru că s-a petrecut o mare minune cu Sfântul Ioan Damaschin, căruia i s-a tăiat mâna dreaptă. La rugăciunea fierbinte a sfântului în fața icoanei Născătoarei de Dumnezeu, Maica Domnului l-a tămăduit, dar i-a cerut ca el să scrie în continuare întru apărarea cinstirii sfintelor icoane. Din mare mulțumire Sfântul Ioan a făcut o copie din argint a mânii tăiate și a adăugat-o în partea stângă de jos a icoanei. Mai târziu această icoană cât și multe copii ale ei au fost mijlocul prin care Maica Domnului a lucrat nenumărate minuni.

\r\n

Felul în care Sfântul Ioan a mulțumit Maicii Domnului pentru minunea săvârșită cu el, cel de a pune o copie a mânii vindecate pe icoană nu este străin tradiției de cinstire a icoanelor. Încă din primile veacuri, creștinii care cereau și primeau vindecări de la Dumnezeu, Maica Domnului și sfinți își exprimau mulțumirea prin aducerea la icoane a copiilor din argint, aur, sau alte materii, a acelor părți ale corpului care au fost vindecate, ochi, ureche, picior, mână etc. Mai târziu creștinii au început a aduce diverse daruri și obiecte de preț. Iată se poate observa la Icoana Maicii Domnului „Cu trei mâini” de la Biserica Schimbarea la Față a Mântuitorului din mun. Chișinău o mulțime de bijuterii și obiecte scumpe, dar acestea sunt doar o foarte mică parte, pentru că de s-ar afișa toate darurile care de fapt sunt mărturii ale multor minuni lucrate de Născătoarea de Dumnezeu, atunci icoana ar fi acoperită în întregime și chipul Mântuitorului și al Ei nu s-ar mai vedea deloc.

\r\n

Oamenii cu o credință șovăielnică ar putea pune întrebarea: „unde sunt toate donațiile și ce se face cu ele?” Ei bine în primul rând acestor oameni trebuie amintită înțelepciunea poporului drept credincios: Fă binele și aruncă-l pe gîrlă! Adică odată ce ai făcut binele nu îți mai aminti de el, ca nu cumva să îți pierzi plata cerească și să o primești aici pe pământ. În al doilea rând cel ce aduce un dar în Biserică are mare plată de la Dumnezeu, pentru că se îngrijejște de Casa Domnului. Acești oameni sunt numiți binefăcători și ctitori. Din contribuțiilor lor se îngrijește Biserica în ceea ce privește o mulțime de aspecte: încălzire, iluminare, reparație, restaurare, întreținerea slujitorilor și o mulțime de alte lucruri. În al treilea rând și cel mai important, prin contribuțiile aduse în special, de acești oameni, propășește Biserica și dăinuie  în contiunare. Hristos Dumnezeu îngrijește de Mireasa Sa – Biserica, trimite slugi vrednice care să o îngrijească, iar Ea la rândul  Ei se roagă pentru mântuirea tuturor. Dar să ne gândim cât de mare plată au acești oameni care din recunoștința lor aduc darul lor la icoana Maicii Domnului, iar din toate aceste daruri adunate, alături de alte donații și tot felul de sprijin material și nematerial se construiește o nouă Biserică. Anume acesta este cazul Bisericii Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din mun. Chișinău. O bună parte din fondurile adunate pentru construcția acestei biserici au constituit darurile de la Icoana Maicii Domnului „Cu trei mâini” de la Biserica Schimbarea la Față a Mântuitorului. Fericiți și de trei ori fericiți sunt acești oameni pentru că devin ctitori de biserică, iar acest lucru este unul măreț, pentru că au plată de fiicare dată când în biserica ctitorită de ei se înalță rugăciuni, se curăță creștinii de păcatele lor, atunci când are loc Dumnezeiasca Liturghie, când vin de la moarte la viață.

\r\n

Același lucru este valabil pentru fiece jertfă în biserică, până cea mai simplă și reprezentativă: jerfirea unei lumânări. Aparent este un lucru mic, dar dacă ne gândim că acestă mică lumnărică îl simbolizează pe Însuși Hristos îndoit în fire, firea dumnezeiască fiind reprezentată de flacăra lumânării, iar cea omenească de celălalt element, ceara. De aici lucrurile capătată altă nuanță, mai adâncă. Teologia lumânarii reînnoiește cuvântul de la Dumnezeiasca Liturghie : Ale Tale, dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate. Există creștini care însă din cauza lăcomiei și lipsei de trăire adevărată a Ortodoxiei, sunt de părerea că lumânările trebuie aduse de acasă, iar nu cumpărate în Biserică. Ori tocmai aici este jertfa, aducerea lumânării luate din Biserică și închinate în Biserică. Cel fel de jertfă este aceea, când vii cu lumânarea de acasă și o închini Domnului? Aici nu este mai mult decât un ritual lipsit de conținut și binecuvântarea lui Dumnezeu. Prin aducerea așadar a lumânării ca jertfă în Biserică, credința noastră rodește, căci altfel spune Apostolul Iacov:  Credința fără de fapte moartă este (Iacov 2,26). Pentru că așa rodește credința când ne îngrijim de Biserica-mamă, de rudele, apropiații noștri, dar mai ales de tot omul care este aproapele nostru pentru care ne bucurăm, sau ne doare inima și pentru care jertfim o lumânare. Iar prin puterea credinței și prin mila și iubirea nemărginită a lui Dumnezeu rugămintea se îndeplinește sau mulțumirea se primește. Vedeți, toate acestea capătă viață doar printr-o simplă jertfire o unei mici lumânări, despre care am spune că nu costă nimic, dar care în esența ei poartă o valoare duhovnicească colosală.

2 Responses to Ale Tale, dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate

  1. Georgeta RoN. spune:

    Hristos a Înviat!\r\n\r\nArticolul dumneavoastră este minunat…cu atât mai minunat cu cât îl pot retrimite multora dintre prietenii, colegii și rudele mele, cele doritoare să asculte cuvântul lui Dumnezeu cel Drept, cuvânt venit atunci când avem mai multă nevoie de un sfat pe măsura dorinței momentului.\r\nSfantul Serafim de Sarov când a fost întrebat de un om „Părinte, cum vezi așa de limpede toată inima mea și viața mea?”, sfântul i-a răspuns: „Eu nu știu nimic; eu doar mă rog la Dumnezeu. Dumnezeu este Cel Care știe, iar eu, rugându-mă, îți spun primul gând, primul cuvânt care vine în inima mea și care știu că este de la Dumnezeu”…\r\nAș mai avea nevoie de o confirmare din partea dumneavoastră pentru a răspunde multora dintre apropiații mei, așa cum se cuvine, când îmi mărturisesc (uneori cu mândria omului trecut prin multe, care le știe pe toate!) când mărturisesc că din cauza vieții private și caracterului unor preoți, s-au îndepărtat de biserică…continuându-și ”practicarea” credinței lor în casă sau doar în inimă…Degeaba le abat gândul de la o atare nedreptate…și preoții, ca și mirenii, sunt oameni…dar menirea preotului/călugărului a stabilit-o Bunul Dumnezeu prin Apostolii lui Iisus și toți cei chemați întru Hristos acolo și atunci când își fac datoria, lasă la ușa bisericii tot ce este lumesc…ce cuvinte să găsesc pentru a-i readuce la viața duhovnicească ascultând cuvântul lui Dumnezeu în chiar biserica Lui? Ori poate osteneala și dorința mea nu își au rostul?\r\n\r\nIertare pentru timpul pe care vi-l răpesc…îmi puteți răspunde oricând, nu-i grabă…\r\n\r\nGeorgeta N.\r\nBucurești

    • pmarcel spune:

      Adevărat a Înviat!\nSoră Georgeta, aveți perfectă dreptate și preoții, ca și mirenii, sunt oameni, iar firea omenească, după căderea protopărinților noștri Adam și Eva, este înclinată spre păcat și ca oricare om se întâmplă să greșească și preoții, dar nu văd motiv în aceste cazuri să ne lepădăm de Sf. Biserică, seamănă mai mult cu o autoândreptățire (iată de ce nu vin la Biserică) după exemplul protopărinților Adam și Eva, care după ce au gustat din pomul oprit au început a căuta vinovatul, Adam o învinuia pe Eva pe care Dumnezeu i-a dat-o (prin urmare Dumnezeu este vinovatul), Eva învinuia șarpele etc., dar Dumnezeu aștepta de la ei doar pocăință.\nIată câteva articole la această temă: http://csf.md/despre-judecarea-preotilor/, http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/30jdcpreotii.htm

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *