CÂND MAMA PUNE ÎN PERICOL SĂNĂTATEA COPIILOR SĂI (II)

În ultimul număr al revistei noastre am văzut cât de importantă este perioada de dezvoltare in utero a pruncului pentru starea lui de sănătate de-a lungul vieţii. Având în vedere acest lucru, ne putem întreba care sunt efectele pe care le pot avea asurpa lui obiceiurile alimentare, viciile mamei sau, pur şi simplu, poluarea mediului în care trăim? Studiile făcute pe marginea acestor cauze-efecte pot fi răspunsul cel mai bun la nenumăratele întrebări pe care şi le pun astăzi părinţii privind starea precară de sănătate a copiilor lor sau chiar a patologiilor celor mai diverse de care aceştia suferă, care, în urmă cu câteva decenii, erau foarte rar întâlnite. (V.G.)

Fumatul

Fumatul în timpul sarcinii rămâne un factor de risc relativ comun, dar nu mai puțin periculos. Studiile au asociat expunerea prenatală la substanțele din țigări cu o greutate redusă la naștere a copilului, cu întârzieri ale dezvoltării fizice și psihice, precum și cu un risc crescut de apariție a bolilor și tulburărilor comportamentale mai târziu în viață. Toate acestea și multe alte afecțiuni de care va suferi omul în viața sa, potrivit ultimelor cercetari, sunt cauzate de efectele epigenetice pe care le are fumul de țigară asupra copilului pe perioada vieții sale intrauterine. Cu alte cuvinte, compușii din fumul de țigară pot influența expresia genetică a copiilor care se nasc din mame fumatoare.

Datele publicate în literatura medicală au arătat că în fumul de țigară sunt prezenți peste 4.000 de compuși chimici, precum benzopirenul, nicotina și monoxidul de carbon, iar peste 80 dintre aceste substanțe chimice sunt recunoscute ca agenți cancerigeni[1]. Nicotina poate traversa placenta, concentrațiile atinse la nivel fetal fiind cu 15% mai ridicate decât cele din organismul mamei[2].

În ciuda numărului ridicat de studii de specialitate și a campaniilor de conștientizare derulate în rândul populației în ultimii 25 de ani, se pare că prevalența acestui obicei în rândul mamelor cu vârsta mai mică de 20 de ani este în creștere cu 30% – 40%[3]^,[4]. Alți autori au raportat că între 12% și 15% din numărul total de femei însărcinate fumează în timpul sarcinii[5]^,[6]. Mai mult, femeile însărcinate pot fi expuse și la așa-numitul „fum second-hand” (fum de mâna a doua), prin inhalarea fumului de țigară provenit de la alți fumători.

Rezulatele studiilor publicate până acum sugerează că fumatul în timpul sarcinii este asociat cu un risc mare de avort spontan[7], naștere înainte de termen[8]^,[9], boli respiratorii[10], afectări ale funcției sistemului imunitar, astm, alergii și cancer[11]. Aceleași studii mai arată și apariția a numeroase complicații placentare (insuficiență, tumori), inclusiv alterări ale dezvoltării și funcției placentei[12].

Alte studii au arătat că expunerea prenatală la tutun este asociată cu o serie de consecințe grave de ordin neurologic și comportamental la nou-născuți, copii și adolescenți. De exemplu, studiile pe copiii de 0 – 3 ani au arătat că fumatul în timpul sarcinii este asociat cu întârzierea dezvoltării psihomotorii și mentale (măsurată după scara Bayley)[13].

În 1994, Olds, Henderson și Tatelbaum au realizat un studiu ce și-a propus investigarea legăturii dintre fumatul în timpul sarcinii și inteligența copiilor la vârsta de 4 ani[14]. Ei au descoperit că acei copii ale căror mame fumaseră zece sau mai multe țigări pe zi în timpul sarcinii prezentau deficiențe și probleme cognitive semnificative comparativ cu mamele care nu fumaseră. Studii realizate în 2007 și 2008 de o echipă internațională de cercetători (SUA, Canada, Olanda) a descoperit asocieri între fumatul din timpul sarcinii și agresivitatea în copilăria timpurie[15]^,[16]. Aceste concluzii au fost confirmate și de observații ulterioare, care sugerau existența unei legături între fumatul prenatal și riscul apariției problemelor comportamentale (agresivitate, deficit de atenție, hiperactivitate) la copii[17]^,[18],[19].

Alte rezultate au arătat, ca urmare a fumatului în timpul sarcinii, o creștere a riscului apariției deficiențelor în atenția de lungă durată[20], memorie, funcție cognitivă, limbaj receptiv⁵¹, învățarrea asociativ-verbală[21], rezolvarea problemelor⁵¹, performanțele școlare din perioada adolescenței[22], tulburările de procesare auditivă[23], creșterea impulsivității^50,51.

Alcoolul

Consumul excesiv de alcool pe timpul sarcinii poate afecta fătul în mod ireversibil. Experimentele pe modele animale au arătat că alcoolul alterează structura chimică a ADN-ului fetal, afectând maniera în care genele sunt exprimate.

Este binecunoscut faptul că alcoolul consumat în timpul sarcinii determină apariția sindromului alcoolic fetal (SAF), ce cauzează tulburări comportamentale și fizice ale copilului după naștere[24]. Pentru a verifica maniera în care consumul de alcool al mamei afectează expresia genelor fătului, cercetători din cadrul Queensland Institute of Medical Research, Australia, au realizat un studiu pe modele animale, demonstrând că, într-adevăr, consumul de alcool afectează în mod direct activitatea genelor, putând inhiba sau supraactiva gene specifice[25].

Deoarece consumul de alcool este un obicei atât de comun astăzi, cei mai mulți dintre medici consideră că SAF poate fi considerat cauza celor mai multe dintre defectele la naștere și a retardului mintal. La nivel mondial, aproximativ 3 din 1000 de nașteri sunt afectate de SAF. Între 5% și 10% dintre nou-născuții care au fost expuși prenatal la alcool prezintă anomalii în dezvoltare[26], severitatea acestor anomalii fiind dată de doza, momentul și durata expunerii[27]. Cu toate acestea, proporția copiilor afectați este considerată a fi cu mult mai mare, atunci când sunt prezenți și alți factori de risc, precum malnutriția mamei și, în consecință, și a fătului. SAF este asociat cu o varietate de simptome ce diferă considerabil în severitate, depinzând de condițiile specifice ale expunerii la alcool. Cele mai grave manifestări ale SAF sunt afectările cranio-faciale, ale creșterii, ale sistemului nervos central și neurocomportamentale[28]^,[29]. Posibilele probleme psihosociale asociate includ dificultăți la învățare, ADHD și retard mintal[30]^,[31], probleme de comunicare socială, răspunsul la factorii de stres și tulburări de somn[32]^,[33],[34]. Este important de menționat faptul că aceste afectări ale neurodezvoltării copiilor diagnosticați cu SAF persistă până la maturitate, agravându-se sub forma bolilor metabolice, disfuncțiilor sistemului imunitar și răspunsului exagerat la stres[35].

Poluanții

Desigur, nu noi suntem vinovaţi, dar trebuie să ştim că şi expunerea prenatală la poluanții atmosferici poate crește riscul apariției unor defecte la naștere și al susceptibilității, ulterior, în viață, a unei serii de tulburări complexe. Greutatea scăzută la naștere, întârzierea creșterii intrauterine și creșterea scăzută în primii ani de viață sunt factori ce contribuie la creșterea riscului mortalității și morbidității în copilărie și al susceptibilității adultului la boli precum hipertensiune, boli coronariane și diabet[36]^,[37].

Faptul că mama este expusă, pe parcursul sarcinii, la gazele de eșapament sau la particulele în suspensie din aerul urban ar putea crește riscul unui copil de a dezvolta astm prin mecanisme epigenetice. Cercetările publicate în anul 2017 în Jurnalul de Fiziologie Celulară și Moleculară Pulmonară sugerează că această susceptibilitate alergică poate fi transmisă epigenetic de-a lungul mai multor generații[38]. Studii anterioare au descoperit o asociere între inhalarea gazelor de eșapament și modificările epigenetice, care pot afecta aproximativ 400 de gene[39].

Alte studii[40] au găsit o asociere între anotimpul în care un copil este născut și riscul de alergii, dorindu-se, totodată, și descoperirea de noi ținte genetice pentru crearea de medicamente în vederea combaterii bolilor alergice și reducerea răspunsurilor alergice. Un astfel de studiu, care a durat 10 ani și ale cărui rezultate au fost publicate în 2015 în revista Nature, arată că expunerea mamei la diferiți alergeni sau poluanți este legată de creșterea riscului apariției astmului nu doar la nou-născut, ci și la generațiile ulterioare (până la a treia generație), chiar dacă efectul nu mai este la fel de puternic[41].

Dieta alimentară

Deja în mediile de specialitate a devenit o certitudine faptul că factorii de mediu la care este expusă mama în perioada sarcinii pot influența procesele de dezvoltare și sănătatea pe termen lung la om. Alimentația din copilărie și dieta maternă sunt exemple bine-cunoscute de condiții care, la vârsta adultă, afectează riscul dezvoltării bolilor metabolice, inclusiv a diabetului zaharat de tip 2 și a bolilor cardiovasculare. Datele experimentale, dar și cele clinice, întăresc tot mai mult ipoteza capacității factorilor de mediu, inclusiv a substanțelor nutritive, de a produce schimbări în activitatea genomului – fără a altera secvența ADN. De asemenea, pot produce modificări importante ale fenotipului, stabile și, uneori, transgeneraționale.

Dieta mamei joacă un rol esențial în creșterea și dezvoltarea fătului. Sarcina este asociată cu necesități nutriționale crescute, datorită schimbărilor fiziologice ale mamei și a necesităților metabolice ale embrionului/fătului. Prin urmare, este necesară creșterea aportului caloric, a macronutrienților și a micronutrienților[42]. Dezvoltarea timpurie, cea intrauterină, este extrem de sensibilă la aportul inadecvat de nutrienți, precum și la alți factori de mediu, putând conduce la afectări permanente ale proceselor de creștere și dezvoltare, ce pot influența sănătatea individului în viața adultă și riscul acestuia de îmbolnăvire[43]^,[44].

Studiile experimentale au verificat ipoteza conform căreia constrângerile nutriționale prenatale pot induce un fenomen metabolic modificat la descendenți, contribuind la creșterea riscului de boli precum: sindrom metabolic, diabet, afecțiuni cardiovasculare, obezitate[45]^,[46].

Dezechilibrele nutriționale – cum ar fi subnutriția și supraalimentarea în perioadele critice – determină modificări fiziologice persistente. Subnutriția maternă în timpul sarcinii timpurii, când este corelată și cu greutatea mică la naștere și restricția de creștere intrauterină, poate influența în mod negativ metabolismul și sănătatea copiilor. Studiile pe subiecți umani și pe animale leagă nutriția timpurie suboptimală și restricția de creștere intrauterină cu riscul crescut de boli coronariane, hipertensiune, diabet zaharat tip 2 și obezitate la vârsta adultă[47]^,[48]. Unele studii au sugerat chiar că subnutriția mamei poate accelera luarea în greutate a nou-născutului, prin creșterea țesutului adipos mai degrabă decât al țesutului muscular, fenomen explicat prin declanșarea unui răspuns de rezistență la insulină în corpul bebelușului[49]^,[50].

Reversul medaliei, supra-alimentarea mamei, reprezintă o problemă la fel de gravă. În ultimii 25 de ani, fenomenul îngrijorător al obezității infantile a devenit tot mai des întâlnit, acesta fiind corelat cu obezitatea maternă și creșterea excesivă a greutății gestaționale – acești doi factori de risc fiind asociați cu modificări epigenetice ce pot fi transmise mai multor generații de descendenți[51]. Aceste studii au arătat că obezitatea este asociată cu modificări epigenetice la nivelul mai multor gene implicate în metabolism. Supra-alimentarea mamei este, de asemenea, legată și de apariția anumitor boli metabolice la copii, cum ar fi hipertensiunea și hiperlipidemia sau rezistența la insulină și diabetul[52]^,[53]. Dacă mama, în timpul sarcinii și al alăptării, consumă alimente bogate în grăsimi nesănătoase, ea crește riscul apariției de modificări la copil a funcției hipotalamusului, prin alterarea expresiei genelor receptorilor de leptină, POMC și neuropeptidului Y, și astfel a greutății corporale și homeostaziei energetice[54].

Desigur, toate aceste rezultate ştiinţifice par foarte complexe şi poate nu chiar uşor de urmărit şi de înţeles pentru marea parte a populaţiei. Însă, în mod paradoxal, concluziile nu sunt altele decât concepţia pe care o aveau oamenii acum câteva generaţii privind importanţa unei vieţi echilibrate şi sănătoase a mamei, mai ales pe perioada cât poartă copilul în pântece. Acum însă toate acestea au devenit istorie, fiind privite de omul modern, de multe ori, cu mult dispreţ. Acum suntem „mondiali”, după cum spune unul dintre personajele lui Caragiale. Adică, în realitate, suntem sclavii culturii de consum şi ai publicităţii difuzate mediatic.

Şi, totuşi, nu credem că există femeie care să dorească să dea naştere unui copil cu handicap, cu care să se chinuie întreaga viaţă. În aceste condiţii, avem datoria, fiecare dintre noi, nu numai să ne păzim de cele care pot să distrugă sănătatea şi viitorul copiilor noştri încă din pântecele mamei, dar şi să spunem adevărul celor care sunt adânciţi în tot felul de patimi şi nu înţeleg. Lor le rămâne libertatea de a alege liber să nască un copil sănătos, aşa cum le-a dat Bunul Dumnezeu, sau să sufere, văzând durerile şi neputinţele pe care le întâmpină copiii lor ca ispăşire pentru neînţelepciunea şi păcatele celor care i-au născut.

Asist. univ. dr. Veronica Grădinariu

și Virgiliu Gheorghe

www.familiaortodoxa.ro

[1] Experiment Toxicol Pathol 2008; 60:141-56.

[2] Seminars in Perinatology 1996; 20:115-26.

[3] Am J Publ Health 2001; 91:284-86.

[4] BMC Public Health 2005; 5:138.

[5] Nicotine Tobacco Res 2004; 6( 2):S125-S140.

[6] Obstetr Gynecol 2007; 109:875-83.

[7] Am J Prev Med 1999; 16:208-15.

[8] Biol Cell 2009; 101:511-24.

[9] Am J Obstetr Gynecol 2000; 182:465-72.