Când ne rugăm pentru un bolnav, îi rostim numele şi ne gândim la el, cerând Domnului să-l vindece

\r\n

Rugaţi-vă în chilia voastră. Unii se vor putea scula cu un ceas mai devreme, alţii cu o jumătate de ceas, iar alţii cu un sfert de ceas sau cu zece minute. Atârnă de puterile fiecăruia. Dar trebuie să o faceţi. Inima şi mintea voastră se vor obişnui astfel a trăi în toată vremea şi pretutindenea cu rugăciunea. Când rostiţi rugăciunea lui Iisus împiedicaţi tot gândul din afară a năvăli. Cei începători în viaţa duhovnicească au nevoie să înveţe a lupta împotriva cerinţelor trupului.

\r\n

\r\n

Rugaţi-vă seara, dimineaţa şi în celelalte clipe ale vieţii voastre zilnice. Rugaţi-vă pentru ceilalţi. Numai în unimea cea în Sfântul Duh veţi fi în stare să vă zidiţi mântuirea. Rugaţi-vă pentru semenii voştri şi cereţi lui Dumnezeu să vă binecuvânteze pentru rugăciunile lor.

\r\n

Când ne rugăm pentru un bolnav, îi rostim numele şi ne gândim la el, cerând Domnului să-l vindece. Nu este o închipuire, ci o realitate. Nu este o patimă, ci o atitudine de dragoste creştinească pentru fratele nostru.

\r\n

Părintele Sofronie Saharov

\r\n

Extras din ”Din viaţă şi din Duh”, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2014, pag. 57-58