Cuvânt din Pateric, despre miluirea strãinilor

milostenie1

\r\n

Un oarecare monah, antiohian de neam, cucernic, de la mănăstirea lui Casian, a mers la Sfintele Locuri pentru rugăciuni. Şi, zăbovind el acolo, s-au sfârşit cele de care avea trebuinţă şi nu ştia ce să facă.

\r\n

\r\n

Şi, şezând în biserică, se întrista de aceasta şi, plecându-se, a adormit puţin şi a văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos, grăindu-i lui: „Du-te la iconomul Sfintei Învieri şi să-i zici lui: M-a trimis Iisus la tine, să-mi dai, pentru Dânsul, un galben şi îţi voi da zapis la mână şi când va veni Iisus îţi va da galbenul”.

\r\n

Şi monahul deşteptându-se, şi rugându-se, a crezut cuvântul. Şi, mergând, a aflat pe iconom şi i-a zis precum i s-a poruncit. Şi i-a răspuns iconomul: „Dar când va veni Iisus, ca să mi-l dea?” Iar monahul a zis: „Eu ţi-am spus precum am auzit, iar tu, cum ştii, aşa să faci!”

\r\n

Atunci i-a zis lui iconomul: „Fă-ţi zapisul tău!” Şi, şezând monahul a scris aşa: „Eu, Ioan monahul de la Antiohia Siriei, mărturisesc că am luat un galben de la tine Ştefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei Învieri, trebuindu-mi. Pentru încredinţare, am făcut acest înscris al meu şi, când va veni Iisus Hristos, ţi-l va da”. Deci a luat galbenul şi a plecat. Iar în noaptea cea de-a a doua a văzut iconomul în vis pe Oarecine, grăindu-i: „Ia-ţi galbenul şi să-Mi întorci zapisul monahului.”. Iar el nu voia, grăind: „El a zis că Iisus vă veni şi-mi va plăti”. Iar el a zis: „Eu sunt Iisus. Ia-ţi, dar, galbenul şi-Mi dă zapisul călugărului, ori vrei să iei ceva mai mult. Iată ce-i al tău”.

\r\n

Şi, deşteptându-se, a trimis pe nişte oameni după monah, zicându-le: „Ori unde îl veţi afla pe acel monah, să-l aduceţi la mine”. Şi, aflându-l, i-au zis: „Mergi că te cheamă iconomul”. Iar el, temându-se, cugeta întru sine că s-a căit şi vrea să-i ia galbenul şi mergea cu sfială. Iar iconomul, văzându-l i-a zis: „Părinte, mai ia şi alţi galbeni, câţi vei voi, şi-mi fă zapis.” Iar el a răspuns: „Iartă-mă, că mai mulţi nu-mi trebuie, destul îmi este acesta, că nici Domnul nu mi-a zis să iau mai mult de un galben”. Şi s-au mirat cei ce au auzit şi au proslăvit făgăduinţele Domnului cele nemincinoase. A Căruia este slava, în vecii vecilor! Amin.

\r\n

Sursa: Proloagele

\r\n

Prima pagină

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *