Prescura

Utilizarea pâinii este esențială în cultul Bisericii noastre. Pâinea folosită pentru Sfânta Euharistie se numeşte prescură. Ea și-a primit numele de la obiceiul credincioșilor de a oferi Bisericii cele necesare pentru săvârșirea jertfei nesângeroase (pâine, vin etc.); cuvântul prescură provine de la grecescul prósforo și înseamnă jertfă, ofrandă, aducere sau punere înainte. Prescura este o pâine rotundă, dospită, pregătită din făină de grâu.

Dospirea pâinii destinate Euharistiei își are temeiul în Evanghelia după Ioan, mai precis în pasajul despre Cina cea de Taină săvârșită în ajunul sărbătoririi Paștelui evreiesc. Dospirea pâinii exprimă simbolic învierea Trupului lui Hristos după Răstignirea pe Cruce.

Forma prescurii este rotundă. Pecetea ce se pune peste prescură este, de asemenea, rotundă. În cadrul peceții este sculptată forma de cruce, în centrul căreia se află un pătrat din care se extrage Sfântul Agneț – Trupul lui Hristos – cu însemnele ΙΣ – ΧΣ – ΝΙ – ΚΑ.

Simbolismul prescurii este dublu. Conform unei interpretări, prescura simbolizează pântecele Maicii Domnului din care S-a întrupat ca Om Dumnezeu Cuvântul. Așa cum din pântecele ei S-a întrupat Domnul, la fel și din prescură se extrage Agnețul – Trupul lui Hristos.

Conform unei alte interpretări patristice, prescura simbolizează omenirea, întreaga existență creată, iar pecetea prescurii simbolizează Biserica lui Hristos și Agnețul din centru, centrul adorării ei, adică pe Iisus Hristos.

După cum arată Sfântul Nicolae Cabasila, în timpul oferirii Cinstitelor Daruri se folosește doar o singură pâine – prescura – pentru extragerea Agnețului, aceasta fiind aleasă de preotul care slujește, din mulțimea de prescuri adusă de credincioși.

Această practică simbolizează că, după cum Însuşi Dumnezeu a ales personal trupul în care s-a întrupat și s-a pus în mijlocul celorlalți oameni, la fel și preotul alege una din prescuri, și anume aceea care este cea mai potrivită pentru extragerea Agnețului, cel care urmează să se preschimbe în Trupul Lui.