PRIGOANA ÎMPOTRIVA BISERICII ORTODOXE ÎN RUSIA SOVIETICĂ VII

\r\n

La 15 mai 1932, ,,Uniunea Ateilor Luptători” – este vorba de cea mai importantă organizaţie comu-nistă din Rusia Sovietică – făcea publice planurile sale de propagandă antireligioasă pentru următorii cinci ani. Mai exact, se prevedeau următoarele:

\r\n

\r\n

– în primul an vor fi închise toate şcolile de teologie (cele ale ,,Reformiştilor” mai funcţionau încă, pe când cele ale Patriarhiei fuseseră închise cu câţiva ani mai înainte);

\r\n

– pentru cel de-al doilea an se prevedea închiderea majorităţii bisericilor, interzicerea editării de cărţi religioase şi producerea de obiecte religioase;

\r\n

– în anul al treilea vor fi trimişi în exil (lagăre de concentrare) toţi preoţii;

\r\n

– în cel de-al patrulea an vor fi închise bisericile şi centrele de activitate ale celorlalte religii;

\r\n

– în ultimul an, al cincilea, vor fi consolidate legal toate activităţile desfăşurate în aceşti primi patru ani.

\r\n

Potrivit declaraţiilor oficiale ale ,,Uniunii Ateilor Luptători”, ziua de 1 mai a anului 1937 va fi ziua în care ,,numele lui Dumnezeu va fi făcut uitat în toată Uniunea Sovietică”.

\r\n

Astfel, planul de închidere a bisericilor a fost pus în vigoare, după ce, la 5 decembrie 1931, fusese distrusă prin explozie provocată, biserica ,,Hristos Mântuitorul”, simbol al Ortodoxiei Ruseşti. În perioa-da dintre anii 1929-1933 au fost reţinute peste 40.000 de oficialităţi bisericeşti de seamă. Unii dintre aceştia au fost executaţi imediat prin împuşcare, iar ceilalţi aveau să fie întemniţaţi ori trimişi în lagărele de concentrare. Toţi câţi au mai supravieţuit, vor fi executaţi în 1937, atunci când a avut loc un nou val de persecuţii şi epurări.

\r\n

Tot în 1937, şef al propagandei antireligioase va fi numit Ministrul de Externe, N. I. Ezhov. Anchete-le se desfăşurau formal (cel mult două la număr) şi erau însoţite de depoziţii ale martorilor, care, de cele mai multe ori, erau mincinoase. Anchetatorii, în majoritatea cazurilor, îi obligau pe martori să semneze pe foi albe sau, folosind violenţa, să mărturisească mincinos. O comisie de trei persoane a Poliţiei Politice (N.K.V.D.) lua ultima decizie, de obicei, condamnarea la moarte.

\r\n

Toamna anului 1938 este perioada de apogeu a propagandei ateiste. Biserica Rusiei era distrusă, aproape, în întregime. Conform datelor oferite de comisia guvernamentală ,,Reabilitarea Victimelor Re-gimului Comunist”, astăzi se cunosc următoarele: în 1937 au fost întemniţaţi 136.900 de preoţi ortodocşi, monahi şi funcţionari bisericeşti, dintre care 85.000 au fost executaţi sau au murit în urma torturilor. În 1938 au fost închişi 283.000, dintre care 25.000 au fost împuşcaţi sau au murit în închisoare. În vara lui 1939 se mai aflau în viaţă doar 4 arhierei: Mitropolitul Moscovei, Vicar Patriarhal, Serghie Starogorodski, Mitropolitul de Leningrad (Sankt-Petersburg), Alexei Simanski, Arhiepiscopul de Petergoff, Nicolai Yarușevici, şi Episcopul de Novgorod şi Pskov, Serghie Voskresenski. Ultimul dintre ei, suplinea, formal, din 1937, şi funcţia de Întâistătător al Scaunului Patriarhal (din pricina interdicţiei comuniştilor de a fi ales un nou patriarh). Mai erau în viaţă încă 10 arhierei, dar aceştia slujeau ca preoţi de enorie, sau nu aveau posibilitatea să slujească deloc. În 1937 deja nu mai existau eparhii bisericeşti, iar cele câteva paro-hii care supravieţuiseră, încercau, din răsputeri, să ţină legătura între ele.

\r\n

Situaţia s-a schimbat în 1939, odată cu invadarea Poloniei de către Uniunea Sovietică, şi anexarea Be-larusului şi a vestului Ucrainei. Spre surprinderea autorităţilor sovietice, noile teritorii (devenite ruseşti) aveau o viaţă bisericească înfloritoare, fără nicio comparaţie cu ceea ce exista în Rusia. Conform istoricu-lui M. V. Sharovski, la expunerea făcută de şeful ,,Comisiei Problemelor Bisericeşti”, maiorul G. Karpov, către ,,Comisia Centrală a Partidului Comunist”, înaintea celui de-al II-lea Război Mondial, în Uniunea Sovietică funcţionau 3.732 de biserici ortodoxe, dintre care 3.350 se găseau în noile teritorii, şi doar 350-400, în vechile teritorii ale Rusiei Sovietice. Aceste elemente statistice sunt confirmate şi de datele deţinu-te de eparhiile bisericeşti.

\r\n

În zorii celui de-al II-lea Război Mondial, se pare că autorităţile sovietice reuşiseră, într-adevăr să fa-că să dispară, aproape în întregime, Biserica. Pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice erau înregistrate, în mod curent, sate şi oraşe cu populaţie atee. Totuşi, această imagine era una de suprafaţă. În ciuda perse-cuţiilor nemiloase şi a desfiinţării, aproape în întregime a Bisericii Rusiei, aceasta a supravieţuit ca orga-nism dumnezeiesc-omenesc, viu, dând Ortodoxiei un foarte mare număr de noi-mucenici şi mărturisitori. Astăzi, Biserica Ortodoxă a Rusiei renaşte şi se hrăneşte din jertfa şi din sângele acestora.

\r\n

Tradus după: Шкаровский М. В. Русская Православная Церковь при Сталине и Хрущеве. – Москва, 2005, – C. 117.