A cincisprezecea carte a Vechiului Testament: Cartea întâi a lui Ezdra

Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!

Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.

În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a cincisprezecea carte a Vechiului Testament: Cartea întâi a lui Ezdra.

 

Cartea întâi a lui Ezdra

Introducere

 

Cu numele de Ezdra, în Sfânta Scriptură, se găsesc trei cărți, dintre care primele două sunt considerate canonice (I Ezdra și II Ezdra (Neemia)), iar cea de-a treia este considerată necanonică. Cartea întâi, la început, forma un singur volum împreună cu Cartea Neemia.

Conținutul cărții ne prezintă istoria restabilirii societății iudaice după robia babilonică. Întrucât Cartea Ezdra este o continuare a Paralipomenei, se crede că ea a fost scrisă aproximativ în aceeași perioadă, adică în jurul anului 460 î. Hr.

Autorul, după mai mulți cercetători, este Ezdra, un promotor fidel al Legii lui Moise, care este un descendent al lui Aaron.

Cartea se referă la o perioadă de șaptezeci de ani, de la decretul lui Cirus cel Mare, până la întoarcerea lui Ezdra la Ierusalim, când a fost terminată construcția celui de-al doilea Templu.

În Cartea I Ezdra se confirmă toate profețiile referitoare la rezidirea Templului, restabilirea societății iudaice și revenirea la închinarea adevărată Dumnezeului lui Israel.

I. Întoarcerea unei rămășițe din robia babilonică

Cap. 1 – 3

Cirus eliberează pe iudei din robie. Numărul și categoria celor întorși din robie. Jertfelnicul. Sărbătoarea corturilor. Punerea temeliei Templului.

 

Chiar în primul an de domnie al lui Cirus al II-lea cel Mare, Dumnezeu a deșteptat duhul lui Cirus, regele Persiei, iar acesta a emis un decret care le permitea iudeilor să se întoarcă la Ierusalim pentru a construi Templul Domnului, distrus de Nabucodonosor.

Cirus i-a îndemnat pe iudeii care voiau să rămână în Babilon (nu toți evreii au manifestat dorința de a se întoarce în patria ruinată) să contribuie în mod activ la construcția Templului, cu donații de aur, argint și alte averi.

Totodată, Cirus cel Mare a luat măsuri ca iudeii care se întorceau, să ia cu ei vasele primului Templu: „Iar regele Cirus a scos vasele templului Domnului, pe care Nabucodonosor le luase din Ierusalim… Pe acestea le-a scos Cirus… care le-a dat pe seama lui Șeșbațar (Zorobabel), căpetenia lui Iuda” (I Ezdra 1, 7-8).    Numărul acestor vase a fost de 5400 de vase de aur și argint. „Toate acestea le-a luat cu el Şeşbaţar, când au plecat robii cei ce voiau să se întoarcă din Babilon la Ierusalim” (I Ezdra 1, 11).

O rămășiță alcătuită din 42 360 de persoane, printre care erau bărbăți, femei și copii, a pornit într-o lungă călătorie de întoarcere, conduși de Zorobabel. Fiecare din aceștia s-a oprit în orașul său sau al părinților săi. De asemenea, ni se prezintă numărul persoanelor poporului israelit care s-au întors, cu specificarea familiilor și localităților.

Căpeteniile semințiilor au venit la Templul Domnului la Ierusalim și au dăruit pentru construcția lui:

  • 61 000 drahme de aur;
  • 5 000 mine de argint;
  • 100 veșminte preoțești.

„Şi au început să locuiască preoţii şi leviţii şi poporul şi cântăreţii şi portarii şi cei încredinţaţi templului în oraşele lor şi tot Israelul s-a aşezat în cetăţile sale” (I Ezdra 2, 70).

 

În luna a șaptea au venit la Ierusalim toți fiii lui Iuda până la un om și au făcut jertfelnic, ca să aducă pe el arderi de tot, conform Legii lui Moise.           Jertfelnicul a fost așezat pe temelia veche și au adus arderi de tot. Apoi au săvârșit Sărbătoarea Corturilor, după lege, cu arderi de tot zilnice. Astfel, a început colectarea mijloacelor materiale pentru construcția Templului.

În al doilea an după întoarcerea din robia babiloneană, a început punerea temeliei Templului lui Dumnezeu. Leviții supravegheau lucrările, preoții îmbrăcați în veșminte și cu trâmbițe, dimpreună cu leviții cu chimvale, au fost puși să laude pe Domnul. Ei cântau pe rând: „Lăudați și slăviți pe Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui” (I Ezdra 3, 11).

Atunci, mulți dintre preoți, leviți și bătrânii poporului care văzuseră vechiul Templu, plângeau în hohote, iar alții cântau de bucurie.

II. Reconstruirea Templului

Cap. 4 – 6

Vrăjmașii lui Iuda împiedică zidirea Templului. Iarăși începe zidirea Templului. Terminarea și sfințirea Templului

 

Popoarele din jur, dușmanii iudeilor, s-au oferit să-i ajute la construcție, spunând că și ei îl caută pe același Dumnezeu, dar iudeii au refuzat categoric orice alianță cu ei (aceste popoare, inclusiv samarinenii, aveau o credință idolatră, iar iudeii nu voiau să aibă nici un amestec cu ei).

Din timpul lui Cirus cel Mare până în timpul regelui Darie, dușmanii au încercat în repetate rânduri să-i descurajeze pe iudei, să-i împiedice și să le zădărnicească lucrul. Le plăteau sfetnicilor regelui pentru ca aceștia să-l dezinformeze pe conducătorul lor. Ei chiar au scris o scrisoare calomnioasă către regele perșilor Artaxerxe, învinuindu-i pe iudei că aceștia se întăresc ca să iasă de sub perși și să nu mai plătească bir.

Într-un sfârșit, ei au reușit să oprească forțat lucrarea din poruncă regală. Această interdicție a rămas în vigoare „până în anul al doilea al domniei lui Darie, regele Perşilor” (I Ezdra 4, 24), adică mai bine de cinsprezece ani de la punerea temeliei.

Pentru aceste acțiuni de zădărnicire a procesului de construcție a Templului, iudeii au urât pe samarineni cu ură desăvârșită, care a durat inclusiv și până în vremea venirii Mântuitorului.

 

Ulterior, Dumnezeu i-a trimis pe proorocii Agheu și Zaharia să-i încurajeze pe Zorobabel și pe Iosua, marele preot, ca să înceapă lucrările de construcție. Astfel, lucrările au fost reluate cu un mare zel.

Deși dușmanii s-au plâns din nou regelui, lucrările au continuat să se desfășoare cu multă stăruință, fără întrerupere. La învinuirile false ale dușmanilor, iudeii au răspuns: „regele Cirus a dat învoire să se zidească acest templu al lui Dumnezeu; Chiar şi vasele de aur şi de argint ale templului lui Dumnezeu, pe care Nabucodonosor le luase din templul Ierusalimului… le-a dat în seama lui Şeşbaţar (Zorobabel)… şi i-a zis: …mergi şi pune-le în templul din Ierusalim, şi templul lui Dumnezeu să se zidească pe locul lui vechi” (I Ezdra 5, 13-15).

Iudeii l-au rugat pe Darie să cerceteze și să se convingă, precum că într-adevăr, regele Cirus, a dat învoire să se zidească acest templu al Domnului în Ierusalim și să-i anunțe care este voința regelui Darie în această privință.

 

Atunci, regele Darie, a dat poruncă să se cerceteze dacă există decretul lui Cirus în legătură cu zidirea Templului. Decretul a fost găsit în original. Darie a ordonat ca lucrările de construcție să continue fără piedici și chiar a poruncit dușmanilor să dea materiale pentru a sprijini lucrările de zidire.

Încurajați mereu de proorocii Domnului, Agheu și Zaharia, constructorii au terminat zidirea Templului în mai puțin de cinci ani, mai exact în al șaselea an al domniei lui Darie. Ridicarea Templului, de la punerea temeliei până la finisarea lucrărilor, a durat aproape douăzeci de ani.

Templul lui Dumnezeu a fost sfințit cu mare bucurie și s-au adus jertfe corespunzătoare. Poporul a sărbătorit Paștile în ziua a paisprezecea a lunii întâi: „Și au prăznuit sărbătoarea azimelor șapte zile” (I Ezdra 6, 22). Sfințirea celui de-al doilea Templu, spre slava lui Dumnezeu, a fost o ocazie de mare bucurie pentru întreg poporul iudeu.

III. Întoarcerea lui Ezdra la Ierusalim

Cap. 7 – 10

Ezdra întocmește slujba dumnezeiască. Călătoria lui Eleazar la Ierusalim. Pocăința și rugăciunea lui Ezdra. Femeile străine sunt despărțite de Israel

 

Trecuseră aproape cinzeci de ani de la decretul lui Cirus, iar în al șaptelea an al domniei regelui persan Artaxerxe, a fost chemat preotul și cărturarul Ezdra, fiul lui Seraia, la rege, care i-a oferit „tot ce a dorit” (I Ezdra 7, 6). Regele l-a îndemnat pe Ezdra să facă o călătorie la Ierusalim, pentru a oferi ajutorul de care era mare nevoie acolo.

Odată cu această împuternicire, regele i-a îndemnat pe iudeii care mai rămăseseră în Babilon, să-l însoțească. „Şi împreună cu el au plecat la Ierusalim şi unii din fiii lui Israel şi preoţi şi leviţi şi cântăreţi şi portari” (I Ezdra 7, 7).

Regele i-a dat lui Ezdra și o scrisoare prin care i se atribuiau anumite împuterniciri de a colecta aur, argint și alte bunuri materiale, provizii, etc, și să le ducă la Ierusalim.

De asemenea, regele i-a încredințat lui Ezdra responsabilitatea de a învăța poporul și a declarat că nerespectarea Legii lui Dumnezeu și a legii regelui, se va pedepsi cu moartea.

Plin de recunoștință față de Dumnezeu pentru bunătatea pe care o revărsa asupra lui prin intermediul regelui, Ezdra a acționat imediat ca să-și ducă la îndeplinire misiunea.

 

Ulterior, este prezentată lista celor care s-au întors împreună cu Ezdra la Ierusalim. Numărul repatriaților, de data aceasta, a fost de 1 576 de oameni.

Ezdra i-a adunat la râul Ahava pe iudeii care doreau să se întoarcă în Israel, le-a dat ultimele instrucțiuni și a mai adăugat câțiva leviți la cei deja adunați. Ezdra era conștient de primejdiile cu care se puteau confrunta în timpul călătoriei, dar nu i-a cerut regelui escortă, pentru ca acest lucru să nu fie considerat drept lipsă de încredere în Dumnezeu. În schimb, el a instituit un post și, împreună cu toți care îl însoțeau, au săvârșit rugăciune Domnului pentru ajutor.

Dumnezeu le-a auzit rugăciunea și mâna Lui a fost peste ei pe tot parcursul lungii călătorii.

Astfel, ei au reușit să transporte în siguranță tezaurul foarte valoros pentru Templul Domnului și să ajungă cu bine la Ierusalim.

 

Ajuns la Ierusalim, Ezdra a aflat că iudeii veniți mai înainte, inclusiv preoții și leviții, s-au amestecat prin înrudire cu popoarele păgâne din vecinătate. Acesta, de rușine și mâhnire, și-a rupt hainele și a căzut în genunchi în fața Domnulul și a zis: „Dumnezeul meu, mă ruşinez şi mă tem să-mi ridic faţa către Tine, Dumnezeul meu, pentru că fărădelegile noastre au trecut peste cap şi vina noastră s-a mărit până la cer” (I Ezdra 9, 6).

Ezdra s-a tânguit în rugăciune și s-a pocăit pentru că, în primul rând, Legea interzicea căsătoriile mixte, iar al doilea că poporul nu a înțeles nimic din „canonul” robiei pe care Domnul i l-a rânduit pentru păcatele lor.

Ezdra, cu durere în suflet, a spus că Domnul s-a îndurat și i-a lăsat pe câțiva dintre ei să scape și să se așeze în locul cel sfânt al Lui și să reconstruiască Templul Domnului.

„Dar acum, după toate acestea, ce vom zice noi, Dumnezeul nostru? Căci ne-am abătut de la poruncile Tale, pe care le-ai dat Tu prin prooroci, robii Tăi” (I Ezdra 9, 10-11).

„Au doară iarăşi vom călca poruncile Tale şi vom intra în legătură de rudenie cu aceste popoare ticăloase? Nu Te vei mânia Tu oare atâta, încât să ne stârpeşti şi să nu mai rămână nici unul şi să nu mai fie nici o izbăvire?”(I Ezdra 9, 14).

          „Doamne Dumnezeul lui Israel, drept eşti Tu, pentru că am scăpat noi până în ziua de astăzi;” (I Ezdra 9, 15).

În timpul rugăciunii lui Ezdra, în fața Templului s-a adunat mult popor. Ei  s-au adresat către Ezdra, recunoscându-și vina și au dorit să facă un legământ cu Dumnezeu, spre îndeplinirea Legii și a Poruncilor Domnului, „…să dăm drumul tuturor femeilor și copiilor născuți cu ele, ca să fim după Lege” (I Ezdra 10, 3).

Ezdra a sfătuit poporul să se pocăiască de păcatul înrudirii cu păgânii. Poporul a răspuns: „Cum zici tu, așa vom face!” (I Ezdra 10, 12).

Apoi, au cercetat pe toți care își luaseră femei de alt neam. Ulterior, ne este prezentată lista numelor celor care își luaseră femei străine.

Rezumat la Cartea întâi Ezdra

 

Cartea ne arată că proorociile lui Dumnezeu se îndeplinesc cu o exactitate deplină.

Proorocul Ieremia, care proorocise pustiirea Ierusalimului, de asemenea, a proorocit că cetatea avea să fie restabilită după șaptezeci de ani: „Când vi se vor împlini în Babilon şaptezeci de ani, atunci vă voi cerceta şi voi împlini cuvântul Meu cel bun pentru voi, ca să vă întoarceţi la locul acesta” (Ieremia 29, 10).

La timpul cuvenit, Dumnezeu a arătat bunătate și îndurare, aducându-și poporul, adică o rămășiță fidelă lui Dumnezeu, înapoi în Țara Făgăduită, pentru a practica închinarea adevărată.

Cartea lui Ezdra conține învățăminte extrem de valoroase pentru creștinii de astăzi. Ne arată că Dumnezeu în permanență binecuvintează pe creștini când ei vin să aducă slavă, mulțumire și pocăință Domnului.

Să luăm aminte la căința de care a dat dovadă poporul când i s-a atras atenția cu privire la păcatul de a încheia căsătorii cu vecinii lor păgâni. Acest lucru a atras dezaprobarea divină: „Nu Te vei mânia Tu oare atâta, încât să ne stârpeşti şi să nu mai rămână nici unul şi să nu mai fie nici o izbăvire?” (I Ezdra 9, 14).

Dar stăruința, credința, bucuria pentru lucrarea lui Dumnezeu a adus aprobarea și binecuvântarea Sa: „Şi au mâncat fiii lui Israel, cei ce se întorseseră din robie … Şi au prăznuit sărbătoarea azimelor şapte zile cu bucurie, pentru că îi înveselise Domnul…” (I Ezdra 6, 21-22).

Deși pe tronul lui Dumnezeu din Ierusalim n-a mai urcat nici un rege, restabilirea Templului și a Țării a făcut să apară speranța că la timpul potrivit, Dumnezeu avea să-L aducă pe promisul Rege din seminția lui David.

Evenimentele relatate ne confirmă încă o dată, nouă creștinilor, cuvintele rostite de Dumnezeu: „Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu” (Iezechiel 33,11).

Dumnezeu a pedepsit poporul evreu prin robia de șaptezeci de ani pentru nelegiuirile săvârșite, dar până urmă tot El le-a oferit libertatea. La fel procedează Dumnezeu și cu fiecare om în parte. Îl pedepsește ca un Tată Iubitor pentru ca să-și întoarcă fața spre El, dar nu-l lasă să moară.

Dupa robia babilonică, evreii au început reconstruirea Templului. Au apărut diferite impedimente din partea vrăjmașilor, dar până la urmă au izbutit. Acest lucru s-a întâmplat datorită faptului că robia, adică necazul i-a unit și le-a întărit credința în Dumnezeu. Deci, având credința în Dumnezeu, neapărat vom duce la bun sfârșit cele propuse, indiferent de piedicile vrajmașilor.

Evenimentele din Cartea Ezdra sunt o parte importantă a istoriei sfinte care duce la timpul lui Mesia, Domnul nostru Iisus Hristos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.