A douăsprezecea carte a Vechiului Testament: Cartea a patra a Regilor

Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!

Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.

În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a douăsprezecea carte a Vechiului Testament: Cartea a patra a Regilor.

Cartea A PATRA A REGILOR

 

Introducere

Cartea a patra a Regilor face parte din șirul cărților istorice ale Vechiului Testament. În ea sunt descrise ultimile fapte ale proorocului Ilie și domnia regilor din Israel și Iuda asistați de proorocii Ilie, Elisei și Isaia.

Mai mulți cercetători biblici consideră că autorul cărții este proorocul Ieremia.

Data scrierii aproximativă este între anii 560-540 î.Hr.

Cartea se încheie cu înrobirea și deportarea poporului Israel în Asiria – 721 î.Hr. și a lui Iuda în Babilon – 586 î.Hr.

Unii cercetători o mai numesc și Cartea Robiei.

I. Ohozia, rege a lui Israel

Cap. 1

Boala lui Ohozia. Râvna lui Ilie

 

Ohozia, regele lui Israel suferea de o boală grea. El a trimis soli să-l întrebe pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, dacă se va însănătoși.

Ilie i-a oprit pe trimișii regelui din drum și i-a întors înapoi la rege. El i-a mustrat pentru că nu l-au întrebat pe Adevăratul Dumnezeu ce se va întâmpla cu Ohozia.

Ilie a transmis proorocilor că regele avea să moară negreșit deoarece nu s-a îndreptat către Dumnezeul lui Israel.

Ohozia a trimis o căpetenie de a sa, împreună cu cincizeci de oameni, să-l aducă pe Ilie la el. Atunci, proorocul a cerut de la Domnul să coboare foc din cer, iar trimișii regelui au fost mistuiți în flăcări. La fel s-a întâmplat și cu cea de a doua căpetenie dimpreună cu cei cincizeci de oameni trimiși iarăși de regele Ohozia după Ilie.

A fost trimis și al treilea comandant cu cincizeci de oameni, dar pe acesta Ilie l-a cruțat, deoarece acesta s-a adresat proorocului cu mult respect.

Ilie s-a dus, împreună cu ei, la rege și i-a rostit sentința cu privire la moartea lui. Ohozia a murit exact așa cum a proorocit Ilie.

După moartea sa, rege peste Israel a devenit Ioram, fratele lui Ohozia, pentru că acesta din urmă nu avea fii.

 

II. Elisei devine succesorul lui Ilie

Cap. 2

Ilie rânduiește prooroc pe Elisei

 

A venit vremea când Domnul a hotărât să-l înalțe pe Ilie la cer. Elisei era cu Ilie și l-a însoțit în călătoria sa de la Ghilgal la Betel, apoi la Ierihon și, în final, dincolo de Iordan. Ilie a despărțit apele Iordanului, lovindu-le cu mantia sa de prooroc și au trecut de cealaltă parte a râului ca pe uscat.

Mergând așa și discutând, pe calea lor s-a ivit un car de foc cu cai de foc și l-au ridicat pe Ilie la cer în vârtej de vânt.

Elisei a văzut minunea și s-a cutremurat. El și-a sfâșiat hainele sale, apoi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta, a lovit apa Iordanului și a trecut din nou de partea cealaltă ca pe uscat. Martorii oculari (fiii proorocilor din Ierihon) ai acestui eveniment nemaipomenit au strigat: „Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei!” (IV Regi 2, 15).

Acești cincizeci de fii ai proorocilor din Ierihon i-au propus lui Elisei să-l caute pe Ilie, că poate Domnul să nu-l fi aruncat pe undeva.

Au căutat timp de trei zile, dar nu au găsit nimic. Elisei a venit în Ierihon, unde a preschimbat apa cea rea în bună, care a devenit curată și plăcută.

De la Ierihon a plecat la Betel. Pe drum a întâlnit câțiva copii care au râs de el, zicând: „Hai, pleșuvule, hai!” (IV Regi 2, 23).

Elisei i-a blestemat cu numele Domnului. După care au ieșit din pădure doi urși și au sfâșiat patruzeci și doi de copii. Apoi Elisei s-a întors în Samaria.

 

 

III. Ioram, rege a lui Israel

Cap. 3

Războiul lui Ioram cu Moabiții

 

Ioram, fiul lui Ahab, a domnit în Samaria timp de doisprezce ani. La fel ca și tatăl său, Ioram a continuat păcatele lui Ieroboam. Regele Moabului, pe timpul domniei lui Ahab, plătea tribut lui Israel, dar acum s-a răsculat împotriva lui Ioram. Regele Samariei cere ajutor de la Iosafat, regele lui Iuda, precum și regele Edomului ca să meargă împotrica Moabului.

În drum spre câmpul de luptă, armatele celor trei regi au ajuns într-un ținut fără apă și erau cât pe ce să moară de sete. Cei trei regi se adresează după ajutor la Elisei. Datorită fidelului rege Iosafat, care era drept în fața Domnului, Dumnezeu i-a salvat și le-a dat victorie asupra Moabului.

IV. Proorocul Elisei

Cap. 4 – 8

Minunile lui Elisei. Vindecarea lui Neeman. Pedeapsa lui Ghehazi. Alte minuni făcute de Elisei. Ieftinătatea în Samaria. Proorocii ale lui Elisei

 

Văduva unuia din fiii profeților i-a cerut ajutor lui Elisei. Niște creditori au vrut să-i ia în robie pe cei doi fii ai văduvei, din cauza datoriilor mari ale soțului decedat. Femeia avea în casă doar puțin ulei într-un vas și nimic mai mult.           Elisei a înmulțit în mod miraculos mica rezervă de ulei, astfel că ea a putut să vândă suficient ulei. A adunat bani și a plătit datoriile, iar cu ce a mai rămas a trăit femeia și fiii ei.

Într-una din zile a venit Elisei la Șunem unde o femeie bogată din acea localitate l-a invitat la masă. Femeia a înțeles că Elisei este „omul lui Dumnezeu” și este „sfânt”. Au hotărât să-i pregătească o cameră în casa lor în care să stea când va mai veni pe la Șunem. Pentru bunătatea ei, Elisei se roagă lui Dumnezeu să-i dăruiască un fiu, căci nu avea copii.

Femeia a devenit mamă, doar că, câțiva ani mai târziu, copilul s-a îmbolnăvit și a murit. Femeia l-a căutat imediat pe Elisei. El a venit la casa femeii și cu ajutorul lui Dumnezeu, l-a înviat pe fiul acesteia.

După aceasta, s-a întors la Ghilgal, unde era mare foamete. Fiii proorocilor s-au înfățișat înaintea lui Elisei flămânzi și nemulțumiți. Elisei poruncește slugii sale Ghehazi să le fiarbă ceva de mâncare.

O buruiană otrăvitoare nimerește în căldarea cu fiertură. Elisei a îndepărtat în mod minunat „otrava din căldare” și fiertura nu mai era periculoasă. Au mâncat și s-au săturat cu toții. Apoi a hrănit o sută de oameni cu douăzeci de pâini de orz și „s-au săturat şi a mai rămas” (IV Regi 4, 44).

Ulterior, se vorbește despre Neeman, comandantul armatei siriene, care era lepros. O fetiță israelită, aflată în robie, slujea soției lui Neeman. Aceasta i-a spus femeii lui Neeman că în Samaria era un prooroc, care ar putea să-l vindece de lepră, dacă acesta s-ar duce la acest prooroc.

Neeman s-a dus la Elisei, dar proorocul nu s-a ocupat personal de el, ci i-a trimis vorbă prin sluga sa, să se ducă și să se scufunde de șapte ori în râul Iordan. Neeman s-a mâniat pentru lipsa de respect cu care a fost primit de Elisei. El a spus: „nu sunt ele (râurile Damascului) mai bune decât toate apele lui Israel? Nu puteam eu oare să mă scald în ele şi să mă curăţ?” (IV Regi 5, 12).

 Dar însoțitorii lui l-au convins să dea ascultare sfatului lui Elisei. Neeman a mers la râul Ioradn, s-a scăldat și s-a vindecat de lepră.

Elisei nu a vrut să accepte nici un dar ca răsplată, însă sluga sa, Ghehazi, a alergat după Neeman și i-a cerut un dar în numele stăpânului său, Elisei. La întoarcere, Ghehazi a negat fapta sa, dar Elisei cunoscând adevărul, l-a blestemat: „Să se lipească dar lepra lui Neeman de tine și de urmașii tăi în veci” (IV Regi 5,  27).

Astfel a ieșit Ghehazi de la Elisei alb de lepră ca zăpada.

Elisei a plecat cu fiii proorocilor (ucenicii proorocilor, care erau educați în cunoașterea legilor mozaice) la Iordan unde plănuiau să se așeze cu traiul, construindu-și case.

 În timpul lucrărilor de tăiere a copacilor, toporul unuia din ei a căzut în apă. Lucrătorul a început să-și facă griji, deoarece luase toporul cu împrumut. Elisei a scos toporul din apă la suprafață, aruncând în apă un lemn.

Elisei l-a avertizat pe regele lui Israel despre planul sirienilor de a complota împotriva lui și de a-l ucide. Atunci, regele Siriei a trimis o armată la Dotan, unde se afla Elisei, ca să-l prindă. Văzând că orașul este înconjurat de armatele siriene, slujitorul lui Elisei s-a înspăimântat, însă Elisei l-a liniștit, zicând: „Nu te teme, căci cei ce sunt cu noi sunt mai mulți decât cei ce sunt cu ei” (IV Regi 6, 16).

Apoi, Elisei s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere slugii sale marea putere care era cu el. Dumnezeu a deschis ochii slugii și acesta a văzut că tot muntele era plin de cai cu care de foc în susținerea lui Elisei.

Sirienii au pornit la atac, iar Elisei se roagă din nou Domnului. Atunci mintea sirienilor a fost lovită cu orbire, astfel ei, fără să-și dea seama, au fost conduși la regele lui Israel. Regele a vrut să-i omoare, însă Elisei l-a sfătuit să le dea de mâncare și de băut, și să-i trimită înapoi acasă.

Mai târziu, regele Benhadad al Siriei a asediat Samaria, după care a urmat o mare foamete. Regele lui Israel l-a învinuit pe Elisei pentru cele întâmplate și a vrut să-i taie capul.

Elisei a prezis că în ziua următoare, în Samaria urma să fie hrană din belșug și foarte ieftină. Oamenii regelui nu au crezut, însă, în această prezicere.

Câțiva leproși care stăteau la poarta cetății Israelului au hotărât să meargă noaptea în tabăra siriană, întrebându-se unii pe alții: „Ce ședem noi aici și așteptăm moartea?” (IV Regi 7, 3).

Se gândeau că nu are vreo importanță unde vor muri. Deci, au mers în tabăra sirienilor, iar acolo nu au găsit pe nimeni. „Căci Domnul făcuse în tabăra Sirienilor să se audă zgomot de care şi nechezat de cai şi zgomot de oştire mare” (IV Regi 7, 6).

 Sirienii, crezând că-i năvălesc israeliții, au lăsat tot și au fugit de spaimă mare.

Leproșii s-au minunat de mulțimea alimentelor și a altor bunuri. Au mâncat și au băut pe săturate, apoi au venit la poarta cetății  și au vestit portarilor. Aceștia, la rândul lor, au anunțat regele.

La început, regele s-a temut să nu fie acest lucru o capcană, dar fiind sigur de slujitorii săi, au luat ultimile două perechi de cai care mai rămăseseră în cetate, i-au înhămat și au trimis iscoade pe urmele armatei siriene.

Pe cale, ei s-au convins că sirienii au plecat grăbiți, lăsând totul la voia întâmplării. Poporul israelitean a dat năvală, a prădat tabăra siriană, iar a doua zi, la poarta cetății, produsele alimentare se vindeau foarte ieftin. Numai slujitorul regelui, care nu crezuse în proorocia lui Elisei, nu a gustat din merinde, deoarece a fost călcat în picioare de popor și a murit.

Elisei i-a spus femeii din Șunem, căreia îi înviase fiul, să plece de la casa ei în altă parte, pentru că aici se aștepta foamete mare timp de șapte ani. Femeia a plecat în pământul Filistenilor unde a trăit toți cei șapte ani.

Apoi, s-a întors în țara sa și a mers la rege pentru a-și cere înapoi gospodăria (țarina) și casa sa.

În acel timp, regele vorbea cu Ghehazi, sluga lui Elisei, despre minunile săvârșite de „omul lui Dumnezeu”. Femeia a confirmat și i-a povestit regelui de copilul său care a fost înviat. Regele a poruncit să i se întoarcă femeii toate ale ei.

Regele Siriei, Benhadad, s-a îmbolnăvit. Auzind că Elisei a venit la Damasc, Benhadad l-a trimis la el pe Hazael, slujitorul său, să-l întrebe dacă se va însănătoși. Răspunsul lui Elisei a fost că regele se va însănătoși, dar totuși mai apoi avea să moară, iar Hazael va deveni rege în locul său.

Pentru ca să se asigure că așa va fi, Hazael îl omoară pe rege pune mâna pe putere. Astfel, nu lasă lucrurile să se desfășoare după voia Domnului, după cum au fost rânduite.

Între timp, în Iuda a devenit rege Ioram, fiul lui Iosafat. El nu a fost mai bun decât regii lui Israel. A făcut și el multe nelegiuiri în fața Domnului. A luat de soție pe Atalia, fiica lui Ahab. Fratele acesteia, care se numea tot Ioram, domnea în Israel.

După moartea regelui Ioram în Iuda, la Ierusalim a domnit fiul său, Ohozia, care pășește pe urmele lui Ahab și face rău în ochii Domnului.

V. Iehu rege a lui Israel

Cap. 9 – 10

Iehu uns rege. Moartea lui Ioram. Ohozia și Izabela. Stârpirea neamului lui Ahab și a slujitorilor lui Baal.

 

Elisei a trimis pe unul din fiii proorocilor să-l ungă pe Iehu, fiul lui Iosafat, rege peste Israel și să-i încredințeze misiunea de a lovi toată casa lui Ahab, pentru a o nimici. Iehu nu a zăbovit, ci a mers să-l caute pe Ioram, regele lui Israel, care se trata la Izreel. El își trata rănile din războiul cu Hazael, regele Siriei.

Străjerul lui Ioram a văzut o ceată de călăreți care se îndreptau rapid spre ei și i-a spus regelui: „Şi mersul parc-ar fi al lui Iehu…, pentru că merge nebuneşte” (IV Regi 9, 20).

Ioram, regele lui Israel și Ohozia, regele lui Iuda, au ieșit în întâmpinarea lui Iehu și l-au întrebat dacă vine cu pace, și care erau intențiile lui. Iehu le-a răspuns că nu poate fi nici un fel de pace atât timp cât există desfrânările și vrăjitoriile Izabelei, mama lui Ioram.

Auzind răspunsul, Ioram s-a întors să fugă, însă săgeata trasă de Iehu, i-a străpuns inima. Trupul lui Ioram a fost aruncat pe pământul lui Nabot, ca plată suplimentară pentru sângele nevinovat care s-a vărsat din cauza tatălui său, Ahab.

După care, Iehu împreună cu oamenii săi l-au urmărit pe Ohozia, l-au rănit și el a murit la Moghido, apoi a fost adus în Ierusalim unde l-au îngropat alături de părinții lui.

Apoi, a venit rândul Izabelei. Când Iehu a intrat triumfător în Izreel, Izabela a apărut la fereastră, foarte frumos aranjată. Iehu nu s-a lăsat impresionat, ci a ordonat slujitorilor săi să o arunce jos de pe fereastră.

 Izabela a fost aruncată pe fereastră, iar sângele ei a stropit zidul și caii, care au călcat-o în picioare. Când s-au dus să o îngroape, n-au mai găsit nimic din ea, decât craniul, tălpile picioarelor și palmele.

Aceasta s-a întâmplat ca să se împlinească profeția lui Ilie Tesviteanul: „…câinii vor mânca trupul Izabelei și va fi trupul Izabelei în ţarina Izreel ca gunoiul pe ogor” (IV Regi 9, 36-37).

Ahab a avut la Samaria șaptezeci de fii care erau crescuți și educați de oameni de vază. Iehu le-a propus bătrânilor și căpeteniilor cetății să-i aleagă pe cei mai buni dintre fiii lui Ahab și să-i pună pe tronul tatălui său.

Bătrânii și căpeteniile s-au speriat și i-au spus regelui că ei nu au nevoie de un alt rege decăt de Iehu. Atunci Iehu poruncește căpeteniilor să-i aducă capetele fiilor lui Ahab la el la Izreel.

Aceștia au luat pe cei șaptezeci de fii și i-au înjunghiat, le-au tăiat capetele, le-au pus în panere și le-au trimis în Izreel, unde au fost puse în două grămezi la poarta cetății.

După aceea, Iehu s-a dus în Samaria, capitala lui Israel, iar pe drum s-a întâlnit cu cei patruzeci și doi de frați ai lui Ohozia, care se duceau la Izreel fără să știe ce s-a petrecut acolo. Astfel ei au fost prinși și uciși.

 La scurt timp după cele întâmplate, a avut loc o întâlnire cu Ionadab, fiul lui Recab. La întrebarea lui Iehu dacă inima lui Ionadab față de el este la fel cum a lui Iehu față de Ionadab, acesta a răspuns că așa este. Atunci Iehu l-a luat cu el în car ca să-i vadă personal râvna lui față de Dumnezeu.

După ce s-a întors în Samaria, Iehu a distrus tot ce a mai rămas din casa lui Ahab, după proorocia lui Ilie. Apoi, a urmat răfuiala cu slujitorii lui Baal.

Închinătorii la Baal au fost adunați prin vicleșug, și anume cea de a aduce o jertfă mare lui Baal. Adunându-se împreună toți slujitorii, preoții și proorocii lui Baal în capiște, Iehu a poruncit acestora să se îmbrace cu veșminte deosebite.           Apoi, a trimis optzeci de oșteni de-ai săi pentru a-i ucide. Nu a scăpat nici unul. Capiștea lui Baal a fost dărâmată, idolii din ea au fost arși, chipul lui Baal a fost distrus, iar pe locul capiștei au făcut loc de necurățenii.

Însă, chiar și vrednicul rege Iehu nu a fost desăvârșit în fața Domnului. El a mers pe urmele lui Ieroboam și a continuat să se închine la vițeii de aur ridicați de acesta în Betel și Dan. Iehu „…nu s-a silit să umble din toată inima după legea Domnului Dumnezeului lui Israel” (IV Regi 10, 31).

Dar, Dumnezeu, datorită faptelor lui Iehu împotriva casei lui Ahab, a promis că urmașii lui vor domni peste Israel până la a patra generație.

Dar, încă din zilele acelea, Dumnezeu a început să taie bucată cu bucată din regat, ridicându-l pe Hazael, regele Siriei, asupra lui Israel.

Iehu a domnit douăzeci și opt de ani, după care a murit. A fost urmat la tron de către fiul său, Ioahaz.

 

 

 

VI. Ioaș, rege a lui Iuda

Cap. 11 – 12

Atalia. Ungerea lui Ioaș. Domnia lui Ioaș

 

Regina Atalia, mama regelui Ohozia, era fiica Izabelei, semănându-i mamei sale în toate privințele. Auzind că fiul ei Ohozia a murit, ea a poruncit să fie executată întreaga familie regală și a urcat ea pe tronul lui Iuda.

Numai Ioaș, fiul cel mai mic al lui Ohozia a scăpat de la moarte, fiindcă a fost ascuns de Ioșeba, sora lui Ohozia, în Templul Domnului timp de șase ani, perioadă în care Atalia a domnit peste țară.

În al șaptelea an de domnie al Ataliei, preotul Iehoiada l-a uns rege pe Ioaș și a poruncit ostașilor din garda devotată casei regale legitime ca Atalia să fie ucisă.

Preotul Iehoiada a îndrumat poporul să se închine Dumnezeului Adevărat. El a încheiat legământ între Dumnezeu, rege și popor ca acesta să fie poporul lui Dumnezeu. Apoi, tot poporul s-a dus în capiștea lui Baal și a distrus-o, iar pe Matan, preotul lui Baal, l-a ucis.

Apoi, garda împreună cu poporul, l-au petrecut pe rege din Templul Domnului la Casa Regală și Ioaș a urcat pe tron.

Ioaș a devenit rege la vârsta de șapte ani și a domnit în Ierusalim patruzeci de ani. El a făcut fapte bune în fața lui Dumnezeu așa cum îl povățuise preotul Iohaiada.

Ioaș a luat măsuri pentru a fi reparat Templul Domnului, poruncind ca aurul și argintul adus la Templu să nu aibă o altă destinație decât repararea Casei Domnului.

Regele Siriei, Hazael, a pornit război asupra Ierusalimului, dar Ioaș a ameliorat situația, oferindu-i daruri, aur și argint din visteria Templului și Casei regale. Hazael a acceptat darurile și s-a retras din Israel.

După o domnie de patruzeci de ani la Ierusalim, Ioaș a fost asasinat de slujitorii săi, Iozacar și Iozabad. La tron s-a urcat fiul său, Amasia.

 

VII. Regii lui Israel Ioahaz și Ioaș

Cap. 13

 Regii Ioahaz și Ioaș

 

Ioahaz, fiul lui Iehu, a continuat și el să practice închinarea la idoli, iar pentru aceste păcate Israel a ajuns sub dominația Siriei, deși Ioahaz nu a fost detronat. El s-a rugat lui Dumnezeu să-i elibereze și Domnul i-a auzit rugăciunea.

Domnul i-a eliberat, însă ei au continuat să se închine la vițeii făcuți de Ieroboam.

După moartea lui Ioahaz, a devenit rege în Israel Ioaș, fiul său. În acest timp, în Iuda, a domnit un alt rege Ioaș. Regele Ioaș din Israel a fost și el idolatru la fel ca și tatăl său, Ioahaz.

După moartea lui Ioaș din Israel, a devenit rege fiul său, Ieroboam. În timpul domniei lui Ioaș, proorocul Elisei s-a îmbolnăvit grav. Înainte de moarte, el a rostit ultima sa proorocie potrivit căreia Ioaș trebuia să învingă Siria de trei ori. Această profeție s-a împlinit la timpul potrivit.

 Ultima minune atribuită lui Elisei a avut loc după moartea sa, când un om mort a fost întâmplător pus în mormântul lui Elisei. Acesta, atingându-se de oasele lui Elisei, a înviat.

 Regele Siriei, Hazael, care amenința pacea israeliților, a murit. În locul lui devine rege fiul acestuia, Benhadad. Anume în perioada domniei lui Benhadad, Ioaș, fiul lui Ioahaz, a luat înapoi cetățile pe care Hazael le-a cotropit cu război.

VIII. Regii lui Israel și Iuda până la robia Asiriană a regatului Israel (a. 721 î. Hr.) și robia Babiloneană a regatului Iuda (a. 586 î. Hr.)

Cap. 14 – 25

Regii Amasia și Azaria. Alți regi în Iuda și Israel. Regatul lui Ahaz. Iezechia și robia Asirienilor. Domnia lui Iezechia. Asirienii înconjură Ierusalimul. Iezechia prin rugăciune înfrânge pe Senaherib. Boala lui Iezechia; lungirea vieții lui și moartea lui. Manase și Amon, regii lui Iuda. Cartea legii aflată sub Iosia. Iosia curăță templul Domnului și regatul de idoli. Ioahaz și Ioachim regi. Ioachim, Iehonia și Sedechia, regii lui Iuda. Dărâmarea Ierusalimului. Robia Babilonului

 

Rege în Ierusalim a devenit Amasia, fiul lui Ioaș, regele lui Iuda. Amasia a făcut lucruri bune și plăcute în fața Domnului, dar nu a distrus locurile înalte folosite pentru închinarea la idoli ca și tatăl său, regele Ioaș.

Amasia a nimicit pe ucigașii tatălui său, dar pe copiii lor i-a lăsat în viață căci, coform Legii lui Moise „Părinţii nu trebuie să fie pedepsiţi cu moarte pentru copii, nici copiii nu trebuie să fie pedepsiţi cu moarte pentru părinţi, ci fiecare pentru vina sa trebuie să fie pedepsit cu moarte” (IV Regi 14, 6).

Amasia a bătut pe Edomiți la Valea Sărată. A vrut să facă legământ cu Ioaș, regele lui Israel, dar acesta l-a refuzat. De aceea, a venit cu război asupra lui. În această luptă, Amasia este învins. Ioaș a stricat zidurile Ierusalimului, care aveau o lungime de patru sute coți.

După ce a domnit douăzeci și nouă de ani, Amasia a fost ucis în urma unui complot, iar în locul lui, în Iuda, a venit la domnie Azaria, fiul său. El a construit Elatul și l-a alipit la Iuda.

În timpul domniei lui Amasia, în Samaria este făcut rege Ieroboam, fiul lui Ioaș, regele lui Israel.

Ieroboam al II-lea a continuat să practice închinarea la idoli a lui Ieroboam, strămoșul său. El a domnit în Samaria patruzeci și unu de ani și a reușit să reîntoarcă pământurile pe care le pierduse Israel. După moartea lui Ieroboam al II-lea, s-a urcat pe tronul lui Israel fiul său, Zaharia.

Azaria, fiul lui Amasia, a domnit în Iuda cincizeci și doi de ani. El a făcut fapte bune în fața Domnului, dar tot nu a distrus locurile înalte de închinare idolatră. Dumnezeu l-a lovit cu lepră și a fost lepros până la moarte.

În timpul bolii sale, Azaria a trăit într-o casă separată, iar de îndatoririle regale s-a ocupat fiul său, Iotam, care a urcat pe tron după moartea lui Azaria.

Conform promisiunii lui Dumnezeu, pe tronul lui Israel s-au aflat descedenți din casa lui Iehu până la a patra generație, adică până la Zaharia. Acesta a domnit în Samaria numai șase luni, deoarece a fost asasinat.

Șalum, ucigașul lui Zaharia, a domnit doar o lună pentru că a fost omorât de Menahem, care se face rege în locul lui și domnește zece ani în Samaria, făcând fapte rele în fața Domnului ca mulți din predecesorii săi.

Asiria a venit cu război asupra lui Israel, dar Menahem a dat lui Ful, regele Asiriei, mult aur și argint și acela s-a întors înapoi.

A urmat apoi la tronul lui Israel Pecahia, fiul lui Menahem, apoi Pecah. Pe timpul acestora a continuat închinarea falsă, asasinatele și intrigile care au cauzat multă suferință în Israel.

În timpul domniei lui Pecah, Asiria a lovit Israelul și a ocupat mai multe localități. Osea l-a omorât pe Pecah și a devenit ultimul rege al lui Israel.

Când era Pecah rege în Israel, în Iuda s-a urcat la tron Iotam, fiul lui Azaria. Iotam a practicat închinarea curată, dar nu a distrus locurile înalte. Iotam a trecut la Domnul și îl înlocuiește la tron Ahaz, fiul său.

Ahaz era de douăzeci de ani când s-a făcut rege în Ierusalim. Acesta a mers pe urmele regilor lui Israel, vecinii săi, făcând lucruri rele în ochii lui Dumnezeu. Fiind atacat de regele lui Israel și de regele Siriei, el a cerut ajutor de la regele Asiriei. Asirienii i-au venit în ajutor, cucerind Damascul, iar Ahaz a mers la Damasc ca să-l întâlnească pe regele Asiriei.

Văzând jertfelnicul din Damasc, Ahaz a poruncit să fie ridicat și în Ierusalim un jertfelnic asemănător și a început să aducă jertfe idolilor pe el, abandonând jertfelnicul din Templul Domnului. A mai distrus unele părți auxiliare ale Templului ca să-i facă pe plac lui Tiglatfalasar, regele Asiriei. După moartea lui Ahaz, rege în Iuda a devenit Iezechia, fiul său.

În timpul domniei lui Ahaz în Iuda, în Samaria a fost făcut rege peste Israel Osea, fiul lui Ela, care a domnit nouă ani. El a făcut lucruri rele în fața Domnului ca și ceilalți regi care au fost înaintea lui.

Asupra Israelului s-a ridicat Salmanasar, regele Asiriei și Osea era nevoit să-i plătească tribut. Însă după un timp, Osea s-a răzvrătit și a cerut ajutor Egiptului. În anul al nouălea de domnie al lui Osea, Israelul a fost învins de Asiria.

Poporul israelitean, cele zece semenții ale lui Israel, au fost duse în robia asiriană de unde avea să nu se mai întoarcă niciodată.

De ce s-a întâmplat acest lucru? „Căci Israeliţii se dezbinaseră de la casa lui David şi făcuseră rege pe Ieroboam… Şi au umblat fiii lui Israel în toate păcatele lui Ieroboam… până când n-a lepădat Domnul pe Israel de la faţa Sa, cum zisese prin toţi proorocii… Şi a fost strămutat Israel din pământul său în Asiria, unde se află până în ziua de astăzi.” (IV Regi 17, 21-23).

Asirienii au adus oameni de la răsărit ca să populeze țara. Au trimis și preoți care cunoșteau Legea lui Moise ca să-i învețe pe venetici religia acestui pământ. Acest popor nou, însă, a continuat să se închine și la „dumnezeii” lor.           Astfel, pe pământul regatului Israel (fostului regat) exista o religie mixtă: oamenii se închinau și Dumnezeului Adevărat, dar și idolilor.

Iezechia avea douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit douăzeci și nouă de ani. El a făcut fapte bune în fața Domnului la fel ca și strămoșul său David.

Iezechia a înlăturat complet închinarea la idoli și a dărâmat locurile înalte. A distrus chiar și șarpele de aramă făcut de Moise, pentru că poporul se închina la el.

Senaherib, regele Asiriei, a invadat Iuda și a cucerit mai multe cetăți întărite. Iezechia a încercat să-l îndepărteze, plătindu-i un mare tribut. Dar Senaherib l-a trimis pe Rabșache, căpetenia oștirii să asedieze Ierusalimul.           Acesta s-a oprit sub zidurile Ierusalimului și i-a cerut regelui Iezechia să capituleze și să-l batjocorească pe Dumnezeul lui Israel în auzul întregului popor. Batjocorit a fost și Iezechia de către Rabșache. „Poporul însă a tăcut şi nu i-a răspuns nici un cuvânt, pentru că porunca regelui era să nu-i răspundă” (IV Regi 18, 36).

Iezechia s-a întristat foarte mult de cele ce s-au petrecut sub zidurile Ierusalimului. El s-a dus în Templul Domnului. Atunci a trimis oameni la proorocul Isaia după sfat. Isaia l-a incurajat pe vrednicul rege Iezechia, rostind un mesaj de condamnare împotriva lui Senaherib.

Totodată, Iezechia s-a rugat lui Dumnezeu să salveze poporul și regatul lui Iuda din mâinile Asirienilor, zicând: „Şi vor afla toate regatele pământului că numai Tu, Doamne, eşti Dumnezeu!” (IV Regi 19, 19).

Dumnezeu a răspuns la rugăciunea sinceră a lui Iezechia și i-a vorbit prin proorocul Isaia: „Râvna Domnului Savaot va face aceasta. Pe drumul pe care a venit, se va întoarce şi în cetatea aceasta nu va intra, zice Domnul” (IV Regi 19, 31,33).

Apoi, chiar în noaptea aceea, Dumnezeu a trimis pe îngerul Său, care a ucis 185 000 de ostași asirieni. Dimineața, peste tot erau numai trupuri moarte.

Realizând că a fost înfrânt, Senaherib s-a întors în cetatea Ninive. În timpul rugăciunii sale la zeul Nisroc, doi feciori de-ai săi l-au omorât cu sabia, împlinindu-se în așa fel profeția lui Isaia: „iar acolo îl voi lovi cu sabia” (IV Regi 19, 7).

Iezechia s-a îmbolnăvit și era cât pe ce să moară, dar Dumnezeu i-a auzit din nou rugăciunea și i-a prelungit viața cu încă cincisprezece ani.

Regele Babilonului, Merodac, a trimis o delegație cu daruri la Iezechia, căci auzise că a fost bolnav. Bucurându-se de atenția acordată de babilonieni, Iezechia a comis o mare greșeală. El a arătat tezaurul casei sale.

Atunci, Isaia, a proorocit că într-o zi, tot ce le-a arătat Iezechia în casa lui, vor fi duse în Babilon.

Iezechia a fost renumit pentru puterea sa, precum și pentru tunelul pe care l-a săpat ca să aducă apă în Ierusalim. După moartea lui Iezechia, a devenit rege în Ierusalim Manase, fiul său.

Manase era de doisprezece ani când s-a făcut rege și a domnit în Iuda cincizeci și cinci de ani.

Acest rege a făcut mult rău în fața Domnului. El a restabilit locurile înalte de închinare false pe care tatăl său Iezechia le dărâmase. A ridicat jertfelnice lui Baal peste tot, chiar și în Templul Domnului. A făcut un stâlp sacru, la fel ca Ahab. Idolatria se practica chiar și în Casa Domnului. A ghicit, a vrăjit, a făcut multe alte rele și lucruri urâte în fața Domnului.

Dumnezeu a spus că va aduce nenorocirea asupra Ierusalimului, la fel cum a adus-o și asupra Samariei. Celui care va auzi de cele petrecute cu Ierusalimul îi vor țiui urechile.

Domnul a prevestit apoi cum va proceda cu Ierusalimul: „…şi voi şterge Ierusalimul, aşa cum se şterge un vas şi se pune apoi cu gura în jos” (IV Regi 21, 13).

Pe lângă toate relele săvârșite, Manase „a vărsat şi foarte mult sânge nevinovat”  (IV Regi 21, 16).

La tron a fost urmat de fiul său Amon, care, în cei doi ani de domnie a făcut doar rău. El a fost omorât chiar de slugile sale. Poporul însă s-a mâniat și a hotărât să răzbune acest asasinat.

Ei au ucis pe toți cei care au luat parte la omorârea lui Amon. Rege în Ierusalim a devenit Iosia, fiul său.

Iosia avea opt ani când s-a făcut rege. A domnit treizeci și unu de ani în Ierusalim. Acest rege a făcut fapte plăcute înaintea Domnului și a urmat calea strămoșului său David. În acest fel el, a oprit înaintarea regatului Iuda spre distrugere.

Iosia a început să repare Templul Domnului, iar marele preot Hilchia a găsit la Templu Cartea Legii, care confirma că națiunea urma să fie distrusă pentru că nu ascultase de Dumnezeu, de poruncile Lui, și nu au urmat calea Lui.

Dar, regele Iosia a primit asigurare de la Dumnezeu prin gura proorociței Hulda, că datorită fidelității sale, evenimentele strașnice care aveau să se abată asupra Ierusalimului, nu aveau să se întâmple în zilele domniei lui.

Regele Iosia a adunat la Templul Domnului tot poporul, bătrânii, preoții, proorocii, tot Ierusalimul, de la mic la mare. Adunării i s-au citit toate cuvintele Cărții Legii, care a fost găsită în Templul Domnului.

În fața întregii Adunări, Iosia a promis Domnului că va urma întru toate învățătura și poruncile Dumnezeului Celui Adevărat.

După aceasta, regele Iosia a poruncit marelui preot Hilchia și celorlalți împreună cu el să scoată din Templu pe Baal și toate lucrurile lui, Astartele și alte necurățenii, să le ardă, iar cenușa acestora să o ducă la Betel.

Au scos și au izgonit pe toți slujitorii lui Baal și ai altor idoli. Au nimicit toate locurile și obiectele de falsă închinare din tot regatul.

După marea curățire de murdăria idolească, Iosia a poruncit ca poporul să sărbătorească: „Paştile Domnului Dumnezeului vostru, după cum este scris în această carte a legii!” (IV Regi 23, 21). Sărbătoarea Paștilor nu se mai cinstinse conform Legii din timpul Judecătorilor.

„Asemenea lui Iosia n-a mai fost rege înainte de el, care să se fi întors la Domnul cu toată inima sa, cu toate puterile sale şi cu tot sufletul său, după toată legea lui Moise, dar nici după el nu s-a mai ridicat altul asemenea lui” (IV Regi 23, 25).

Cu toate acestea, mânia lui Dumnezeu a rămas aprinsă asupra lui Iuda din cauza nelegiuirilor lui Manase.

Faraonul Egiptului, Neco, a mers împotriva regelui Asiriei, la râul Eufratului. Iosia, ca vasal al Asiriei și cu grijă pentru regatul său, iese în calea faraonului la luptă, deși Neco îl asigura că nu avea de gând să îi atace hotarele. El este ucis în această luptă la Meghido, devenind rege la Ierusalim Ioahaz, fiul lui.

Ioahaz avea douăzeci și trei de ani când a devenit rege și a domnit doar trei luni, însă a reușit să facă lucruri netrebnice în fața Domnului. Faraonul Neco l-a ținut în captivitate la Ribla, țara Hamat.

Faraonul a pus rege pe Eliachim (fratele lui Ioahaz), a cărui nume a fost schimbat în Ioiachim. Acesta avea douăzeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit timp de unsprezece ani. A plătit tribut faraonului în aur și argint, și a făcut fapte rele înaintea Domnului.

În zilele lui Ioiachim, regele Babilonului, Nabucodonosor, a venit cu război. Trei ani Ioiachim a fost vasalul lui, după care s-a răsculat.

După moartea lui Ioiachim, a devenit rege fiul său, Iehonia, care avea optsprezece ani când a devenit rege. El a domnit la Ierusalim trei luni, și asemeni unor predecesori de ai săi, a făcut doar fapte rele în fața Domnului.

Nabucudonosor a asediat Ierusalimul. A ieșit Iehonia în întâmpinarea lui Nabucodonosor împreună cu mama sa și cu toată curtea regală și este luat rob și dus la Babilon cu toți slujitorii săi.

Nabucodonosor a devastat Templul Domnului și Casa Domnească, a scos toate lucrurile scumpe, vasele de aur făcute de Solomon și a adus în robie tot Ierusalimul, cum proorocise Isaia.

Regele Babilonului a pus să conducă în Iuda în locul lui Iehonia pe Matania (unchiul lui Iehonia) schimbându-i numele în Sedechia. Acesta era de douăzeci și unu de ani când a fost făcut rege și domnește unsprezece ani. A făcut lucruri urâte înaintea Domnului, astfel mânia lui Dumnezeu este foarte mare peste Ierusalim și peste Iuda și I-a lepădat de la fața Sa. S-a lepădat și Sedechia de regele Babilonului.

Sedechia a domnit nouă ani, apoi s-a lepădat de Babilon. Nabucodonosor a încercuit Ierusalimul, a făcut întărituri și a ținut orașul în stare de asediu doi ani de zile. Peste cetate s-a așternut o foamete strașnică.

Apărătorii cetății împreună cu regele părăsesc noaptea pe ascuns orașul și fug. Dar, babilonenii îi ajung din urmă, iar regele este prins și dus la Ribla, la judecată. Au înjunghiat pe fiii regelui în ochii lui, iar lui Sedechia i-au scos ochii, l-au încătușat și l-au dus la Babilon.

Armata babiloneană, în frunte cu Nebuzaradan, s-a întors la Ierusalim, a ars Templul Domnului, Casa Regală, și a dărâmat zidurile orașului. Apoi a fost dus în robie la Babilon și poporul care mai rămăsese în Ierusalim. Au rămas în țară doar puțini din poporul sărac lăsați de babiloneni să lucreze viile și ogoarele. Au luat toate podoabele și vasele Templului și le-au dus în Babilon.

Au lăsat ca guvernator al țării pustiite pe Ghedalia la Mițpa. Dar nu după mult timp, o căpetenie din Iuda, Izmael, însoțit de zece viteji a venit la Mițpa, l-a omorât pe Ghedalia împreună cu iudeii și babilonienii care erau cu el.

După treizeci și șapte de ani de surghiun, regele Babilonului, Evil-Merodac, l-a eliberat din temniță pe Ioiachim, regele Iudeii, i-a oferit anumite privilegii și Ioiachim a stat întotdeauna la masa regelui Babilonului.

Rezumat la Cartea a patra a Regilor

 

Cartea a IV-a a Regilor, deși vorbește despre declinul dezastruos al regatelor Israel și Iuda, ea conține multe exemple care arată că Dumnezeu îi binecuvintează pe cei ce manifestă ascultare și iubire față de El și de principiile Sale drepte. Așa cum s-a întâmplat cu văduva din Sarepta și femeia din Sunem (4, 8-17, 32-37).

Dumnezeu a arătat că poate să satisfacă necesitățile oamenilor, prin exemplul proorocului Elisei, care a hrănit o sută de bărbați cu doar douăzeci de pâini (4, 42-44).

Dumnezeu nu tolerează nici lipsa de respect față de slujitorii numiți de El. Când niște copii răi și-au bătut joc de proorocul Elisei, Dumnezeu i-a pedepsit imediat (2, 23-24).

Dumnezeu manifestă respect față de sângele celor nevinovați. Ahab cu toată casa sa au fost pedepsiți nu numai pentru închinarea la idoli (Baal), ci și pentru vărsările de sânge nevinovat.

La fel, condamnarea regatului lui Iuda a avut loc din cauza lui Manase, care a vărsat mult sânge nevinovat. Pe lângă închinarea falsă, Manase a umplut Ierusalimul de sânge. Deși mai târziu el s-a căit, răul pe care îl făcuse și vina de sânge nevinovat a rămas (33, 12-13).

Cartea dată scoate în evidență faptul că Dumnezeu împlinește în mod sigur proorociile drepților săi. Sunt menționați trei dintre proorocii Domnului: Ilie, Elisei și Isaia. Proorociile fiecăruia s-au împlinit întocmai, după cum reiese din (9, 36-37/ 10, 10,17/ 3, 14,18,24/  13, 18,19,25/  19, 20,32-36/  20, 16-17/  24, 13).

Evenimentele descrise în Cartea a IV-a Regilor dezvăluie clar că judecata lui Dumnezeu asupra celor care practică idolatria și a celor ce varsă intenționat sânge nevinovat, este nimicirea.

La fel și în prezent, Domnul le arată îndurare celor care se întorc la El, cum a arătat-o pe parcursul întregii istorii omenești. De asemenea, cei ce se fac vinoveți prin fărădelegile comise, până la urmă sunt aspru pedepsiți.