A treizeci și opta carte a Vechiului Testament: Zaharia

Stimați vizitatori și cititori ai site-ului și paginii de facebook a Catedralei „Schimbarea la Față a Mântuitorului” din mun. Chișinău!

Vă informăm cu drag despre lansarea online a cărții „Trepte de pătrundere în esența Sfintei Scripturi” a protoiereului Ioan Plămădeală în colaborare cu clericii bisericii sus-menționate.

În cele ce urmează, vă prezentăm cea de-a treizeci și opta carte a Vechiului Testament: Zaharia.

Cartea Proorocului Zaharia

 

Introducere

          Când Zaharia a început să proorocească, lucrările de construcție a Templului din Ierusalim se opăriseră.

          În timp ce împăratul Solomon construise primul Templu în șapte ani și jumătate (III Regi 6, 37-38), iudeii reîntorși la Ierusalim din robia babiloniană, deja de 17 ani, erau departe de a finisa construcția.

          Prin proorocii Agheu și Zaharia, Dumnezeu a stimulat poporul să se încadreze mai activ în lucrările de construcție a Templului.

          Cine era Zaharia?

          Biblia spune că este „proorocul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Ido” (Zaharia 1, 1).

          Numele său din ebraică înseamnă „Dumnezeu își amintește” sau  „Pomenire a lui Dumnezeu”.

          Zaharia era din seminția lui Levi, și este al 11-lea din cei doisprezece prooroci mici a Vechiului Testament.

          Datele menționate în carte arată că perioada la care se referă ea (cartea) este de ce puțin doi ani.

          Lucrarea de construcție a Templului a fost reluată „în luna a opta, în al doilea an a lui Darius” (Zaharia 1, 1), adică în octombrie/noiembrie 520 î. Hr., dată la care a început să proorocească Zaharia.

          Proorocul Zaharia, împreună cu proorocul Agheu, l-au convins pe Zorobabel, gubernatorul de atunci al Iudeii, să refacă Templul de la Ierusalim.

          Zaharia a proorocit intrarea slăvită a Domnului Iisus Hristos în Ierusalim: „Iată Împăratul tău vine la tine drept și biruitor, smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9, 9).

          El a mai proorocit și vânzarea Domnului Iisus Hristos de către Iuda, pentru treizeci de arginți: „Și Mi-au cântărit simbria Mea, treizeci de arginți” (Zaharia 11, 12); de asemenea, părăsirea lui Hristos de către ucenicii Săi în ceasul Patimilor: „Voi bate păstorul și se vor risipi oile…” (Zaharia 13, 7).

          Proorocul Zaharia mai este numit și „văzătorul secerei”, căci a avut o vedenie în care se pogoară o seceră din cer ca să-i secere pe păcătoși, mai ales pe hoți și pe hulitorii lui Dumnezeu.

          Până la Capitolul 6, versetul 8, cartea conține o serie de opt vedenii, asemănătoare cu cele din Daniel și Iezechiel, care se referă în general, la construcția Templului.

          Aceste vedenii sunt urmate de mesaje și de proorocii referitoarea la închinarea adevărată, la restabilirea poporului ales și la Ziua războiului lui Dumnezeu.

          Cartea are 14 capitole care sunt prezentate după cum urmează în continuare.

I. Prima vedenie a lui Zaharia – despre cei 4 călăreți

Cap. 1

Îndemn spre pocăință.

 

 

          „Întoarceți-vă către Mine, și atunci Mă voi întoarce și Eu către voi, zice Domnul Savaot” (Zaharia 1, 3).

Apoi i-a întrebat: „Cuvintele Mele și poruncile Mele pe care le-am dat slujitorilor Mei prooroci ca să le vestească, n-au ajuns ele la părinții voștri?” (Zaharia 1, 6).

Poporul a recunoscut că a primit ce a meritat.

Apoi, urmează prima vedenie a lui Zaharia.

În timpul nopții, el a văzut patru călăreți stând nemișcați printre copacii din apropierea Ierusalimului. Ei cercetaseră întregul pământ și văzuseră că acesta era netulburat și liniștit.

Dar îngerul lui Dumnezeu care vorbea cu ei, era tulburat de starea Ierusalimului.

Dumnezeu însăși a declarat că era foarte mânios pe popoarele care contribuiseră la nenorocirea Sionului și a spus că se va întoarce la Ierusalim „cu milostivire” (Zaharia 1, 16) și că: „Încă odată cetățile Mele vor avea belșug de bunuri” (Zaharia 1, 17) și că poporul Lui se va bucura de întoarcerea Sa!

 

II. A doua vedenie a proorocului

Cap. 2, 1-4

Coarnele și meșteșugarii.

 

Zaharia a văzut apoi cele patru coarne care au împrăștiat pe Iuda, Israelul și Ierusalimul.

După aceea, Dumnezeu i-a arătat patru meșteșugari (făurari), explicându-i că aceștia aveau să vină să doboare coarnele popoarelor care s-au ridicat împotriva lui Iuda pentru a-l risipi.

 

 

III. A treia vedenie

Cap. 2, 5-17

Prosperitatea Ierusalimului.

 

Zaharia a văzut un om care cu o funie de măsurat, măsura Ierusalimul în lung și în lat.

Au ieșit doi îngeri a lui Dumnezeu care i-au spus lui Zaharia că Ierusalimul avea să fie binecuvântat și mărit ca teritoriu, iar Domnul avea să fie ca un zid de foc în jurul lui: „Ierusalimul va fi locuit ca un oraș deschis, atât de mare va fi mulțimea de oameni și dobitoace înăuntrul lui” (Zaharia 2 ,8).

Întrucât Dumnezeu locuia în el, Sionul avea să se bucure și multe neamuri urmau să i se alăture Domnului.

Orice făptură trebuia să tacă înaintea Domnului „căci el s-a ridicat din lăcașul Său cel sfânt” (Zaharia 2, 17).

 

 

IV. A patra vedenie: Eliberarea lui Iosua, marele preot

Cap. 3

Marele preot Iosua. Schimbarea veșmintelor rele în bune. Răscumpărarea.

 

 

Îl vedem aici pe marele preot Iosua în timpul unui proces. Satan i se împotrivește, iar îngerul Domnului îl ceartă pe Satan.

„Și a zis Domnul către Satana: Ceartă-te pe tine Domnul, diavole, ceartă-te pe tine Domnul, Cel care a ales Ierusalimul! Oare nu este el, un tăciune scos din foc?” (Zaharia 3, 2).

Iosua a fost declarat curat, iar în locul veșmintelor murdare în care era îmbrăcat, Dumnezeu a zis: „Iată ți-am iertat fărdelegile și te-am îmbrăcat cu veșmânt de prăznuire!” (Zaharia 3, 4).

Iosua a fost îndemnat să umble în căile Domnului și să păzească poruncile Lui Dumnezeu: „atunci tu vei cârmui casa Mea, și vei păzi curțile Mele…” (Zaharia 3, 7).

Dumnezeu a pus în fața lui Iosua o piatră, pe care erau șapte ochi și făgăduiește: „Într-o singură zi voi îndepărta nedreptatea din țara aceasta” (Zaharia 3, 9).

V. A cincea vedenie: Sfeșnicul de aur și măslinii

Cap. 4

Rezidirea templului.

 

 

Îngerul l-a trezit pe Zaharia, iar el a văzut un Sfeșnic de Aur cu șapte candele, așezat între doi măslini.

Zaharia a auzit cuvântul pe care l-a spus Dumnezeu lui Zorobabel: „Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu” (Zaharia 4, 6). Adică nu prin armate sau putere se înfăptuiesc toate, ci prin Duhul lui Dumnezeu.

Cuvântul lui Dumnezeu a fost către proorocul Zaharia, zicând: „Mâinile lui Zarobabel au pus temelia acestui Templu și tot mâinile lui îl vor termina…” (Zaharia 4, 9).

Iar cele șapte candele a Sfeșnicului de Aur erau ochii lui Dumnezeu „care cutrieră tot pământul!” (Zaharia 4, 10).

Iar cei doi măslini sunt: „Cei doi fii unși, care stau înaintea Domnului a tot pământul!” (Zaharia 4 ,14).

VI. A șasea vedenie: Sulul care zbura

Cap. 5, 1-4

Sulul zburător.

 

Zaharia a văzut un sul care se înălța în zbor, lung de doi metri și lat de patru metri și jumătate.

Îngerul Domnului i-a tâlcuit proorocului că acesta este blestemul care se răspândește peste tot pământul, care va nimici pe orice hoț și pe cei care se jură strâmb pe numele Domnului.

 

VII. A șaptea vedenie: Efa

Cap. 5, 5-11

Discul de plumb. Două femei înaripate.

 

A fost ridicat capacul unei efe (vas cu capacitatea de 22 litri), în care, după spusele îngerului, se afla: „fărădelegea a tot pământul” (Zaharia 5, 6).

Din ea s-a ridicat un disc de plumb, iar în efă stătea o femeie despre care îngerul a zis: „acesta este fărădelegea” (Zaharia 5, 8).

Îngerul a aruncat-o în efă, iar discul de plumb a fost pus deasupra ei.

Apoi au apărut două femei înaripate care au luat efa și au zburat cu ea să-i zidească o casă în pământul Șinear și Acad și s-o așeze acolo la locul potrivit (Babilon).

 

VIII. A opta vedenie: 4 care

Cap. 6, 1-8

Cele 4 care iese din munți.

 

Dintre doi munți de aramă au apărut patru care, la care erau înhămați cai de diferite culori: roșii, negri, albi, bălțați.

Proorocul a întrebat pe înger ce însemnătate au aceste care? Îngerul a răspuns: „Acestea sunt cele patru vânturi ale cerului, care ies după ce s-au înfățișat înaintea stăpânului…” (Zaharia 6, 5), și care merg în patru direcții diametral opuse ca să cutriere întreg pământul.

 

 

IX. A noua vedenie: Postul nesincer

Cap. 6, 9-15 și Cap. 7

Încununarea Marelui Preot. Condamnarea posturilor fățarnice ale Evreilor.

 

Apoi Dumnezeu i-a zis lui Zaharia, că din darurile celor întorși din robie, va procura aur și argint, din care va face o cunună, pe care o va pune pe capul lui Iosua, marele preot, și-i va zice lui: „Iată un om care va fi chemat Odraslă, acesta va odrăsli și va zidi Templul Domnului” (Zaharia 6, 12).

Acesta va purta semnele regale și va domni pe tronul lui și un preot va fi la dreapta lui.

„Între ei doi va fi o pace desăvârșită” (Zaharia 6 ,13).

După doi ani de la începutul activității de prooroc a lui Dumnezeu a lui Zaharia, a venit o delegație de la Betel ca să-i întrebe pe preoții de la Templu, dacă mai este nevoie să fie respectate anumite perioade de pocăință și de post.

Prin intermediul lui Zaharia, Dumnezeu a întrebat poporul și preoții dacă erau într-adevăr sinceri când posteau.

De fapt Dumnezeu, dorea altceva de la popor: „Faceți dreptate adevărată și purtați-vă fiecare cu bunătate și îndurare față de fratele vostru” (Zaharia 7, 9).

Dar poporul n-a luat aminte la cuvintele Domnului: „Ci au întors spatele cu îndărătnicie și și-au astupat urechile ca să nu audă” (Zaharia 7, 11).

Mânios de comportamentul evreilor, Domnul a exclamat: „după cum ei n-au auzit, tot așa ei vor striga și Eu nu-i voi auzi” (Zaharia 7, 13).

„Și îi voi împrăștia printre toate neamurile pe care ei nu le cunosc!” (Zaharia 7, 14).

Și țara cu adevărat a fost pustiită la împlinirea vremii și n-a rămas nimeni în ea.

X. Restabilirea

Cap. 8

Binecuvântarea Ierusalimului și întoarcerea popoarelor către Domnul.

 

 

Dumnezeu a spus că se va întoarce în Sion și va locui în Ierusalim, care va fi numit „cetate credincioasă și muntele Domnului Savaot, munte Sfânt” (Zaharia 8, 3).

În piețele Ierusalimului aveau să stea iarăși bătrânii, iar copiii aveau să se joace în ele.

Dumnezeu i-a promis rămășiței poporului Său că va avea sămânța păcii, spunând: „Nu vă temeți, ci întăriți-vă mâinile!” (Zaharia 8, 13).

Dar pentru a primi binecuvântarea dumnezeiască poporul trebuia să întrunească anumite condiții: „Să spună omul adevărat aproapelui său. Judecați și dați hotărâri drepte la porțile voastre; Să nu cugetați fărădelege unul împotriva altuia și jurământul strâmb să nu-l iubiți, căci toate acestea le urăsc, zice Domnul” (Zaharia 8, 16-17).

XI. Mesaje pentru neamuri. Avertizarea păstorilor falși

Cap. 9 – 11

Făgăduința binefacerilor dumnezeiești. Chemarea neamurilor. Întoarcerea Evreilor și sfărâmarea idolilor. Pustiirea țării; Cei 30 de arginți. Păstorii ce răi pedepsiți.

 

 

Spre sfârșitul cărții sale, proorocul Zaharia trece de la vedeniile alegorice la stilul profetic, care este mai simplu. El începe cu un mesaj aspru, adresat câtorva orașe, printre care și Tirul, situat pe o insula stâncoasă.

Ierusalimul este îndemnat să scoată un strigăt triumfător, așa cum spune proorocul: „Bucură-te foarte, fiica Sionului, veselește-te fiica Ierusalimului, căci iată împăratul vine la tine drept și biruitor; smerit și călare pe asin, pe mânzul asinei” (Zaharia 9, 9).

„Iar pentru tine, pentru sângele legământului tău, voi da drumul robilor tăi din fântâna fără apă. La tine se vor întoarce, fiica Sionului, robii care așteaptă” (Zaharia 9, 11-12).

Dumnezeu avea să fie de partea poporului Său, să-l susțină în lupta cu cei ce aveau să-l atace pe viitor, întărind, totodată, belșugul și bunăstarea lui: „Ce fericire și ce belșug va fi atunci!” (Zaharia 9, 16).

Dumnezeu, Cel care dă ploaie, îi condamnă pe vrăjitori și pe păstorii falși. El avea să facă din Iuda o casă puternică, iar cei din seminția lui Efraim aveau să fie ca un viteaz.

Iar despre cei eliberați, Dumnezeul zice: „În Domnul va fi puterea lor și în numele Lui se vor lăuda” (Zaharia 10, 12).

Apoi lui Zaharia i se încredințează sarcina de a păstori turma, pe care păstorii falși au dat-o spre a fi măcelărită.

Aceștia spuneau: „Binecuvântat să fie Domnul, căci, iată, m-am îmbogățit” (Zaharia 11, 5) vânzând oile spre sacrificare.

Proorocul a luat două toiege și le-a numit: pe unul – „Îndurare”, iar pe celălalt – „Legământ”.

Frângând toiagul „Îndurare”, proorocul a prefigurat ruperea legământului încheiat de Dumnezeu cu neamurile.

Apoi a fost cerută simbria (plata), și i s-au cântărit 30 de arginți (prețul Celui prețuit) și au fost aruncați în visteria Templului, plata olarului.

Apoi a fost frânt și toiagul „Legământ”, ceea ce însemna ruperea legăturii frățești dintre Iuda și Israel.

Sabia avea să lovească păstorii falși care neglijaseră oile lui Dumnezeu.

XII. Dumnezeu – Împăratul cerului și al pământului

Cap. 12 – 14

Făgăduințe pentru Ierusalim. Duhul lui Dumnezeu peste casa lui David și pedepsirea neamurilor vrăjmașe. Izvorul curăției. Pedeapsa proorocilor mincinoși. Proorocie mesianică. Apele vii, Întoarcerea neamurilor către Domnul.

Urmează un nou mesaj în care se vorbește că Dumnezeu va face din Ierusalim o cupă mare care să facă să amețească toate popoarele; și o piatră de povară pentru toate neamurile din jur care va vătăma pe toți cei ce vor vrea să o ridice.

Dumnezeu, Domnul, va nimici toate neamurile care vor veni împotriva Ierusalimului.

Dumnezeu va vărsa Duhul Său cel Sfânt peste casa lui David, iar poporul îl va privi pe Acela pe care l-au străpuns: „Și își vor aținti privirile înspre Mine, pe care ei L-au străpuns, și vor face plângere supra Lui, cum se face pentru un fiu unul născut…” (Zaharia 12, 10).

Apa vie se va revărsa peste casa lui David și peste locuitorii Ierusalimului, pentru a fi curățiți de păcate și de alte întinări.

Și atunci: „voi stârpi din țară numele idolilor, ca nimeni să nu-i mai pomenească…” (Zaharia 13, 2).

La fel și proorocii mincinoși vor fi nimiciți. Proorocul fals va fi rănit chiar de părinții lui, ca să-i fie rușine și să nu mai poarte veșmântul de prooroc.

Păstorul lui Dumnezeu, care este totodată și tovarășul Său, trebuia să fie lovit, iar turma împrăștiată: „Voi bate păstorul și se vor risipi oile” (Zaharia 13, 7).

Dumnezeu urma să purifice o treime din popoare, iar două treimi aveau să piară.

Cei curățiți aveau să cheme numele Domnului și El avea să-i asculte: „Și Eu voi zice: „Acesta este poporul Meu” și el va răspunde: „Domnul este Dumnezeul Meu”” (Zaharia 13, 9).

Iată că vine o zi „Ziua Domnului” (Zaharia 14, 1). Toate neamurile vor ataca Ierusalimul, iar jumătate din oraș va fi dus în exil, lăsând în urmă o rămășiță.

Apoi Dumnezeu se va ridica împotriva acestor neamuri, sprijinindu-și picioarele pe Muntele Măslinilor, aflat la est de Ierusalim, care se va despica de la răsărit la apus și va forma o vale printre munții Domnului, care se va întinde până la locul: „unde Eu voi da izbăvirea” (Zaharia 14, 5).

Și va fi o zi deosebită cunoscută numai de Domnul, și în ziua aceea vor izvorî din Ierusalim Ape vii și va fi așa vara și iarna: „Și va fi Domnul Împărat peste tot pământul” (Zaharia 14, 9).

„Și va fi Domnul Împărat peste tot pământul” (Zaharia 14, 9).

În timp ce Ierusalimul va fi protejat și în siguranță, atunci: „Va fi prăpădul cu care Domnul va lovi toate popoarele care s-au războit cu Ierusalimul” (Zaharia 14, 12).

În Ziua aceea va fi mare spaimă și mâna fiecăruia se va întoarce împotriva aproapelui său.

Cei ce vor rămâne în viață dintre toate neamurile acestea care veniseră cu război asupra Ierusalimului: „Se vor sui în fiecare an să se închine Împăratului, Domnul Savaot, și să prăznuiască sărbătoare corturilor” (Zaharia 14, 16).

Rezumat la cartea proorocului Zaharia

 

 

Fără îndoială, cei ce studiază profeția proorocului Zaharia și meditează asupra ei, vor trage mari foloase, deoarece ea oferă cunoștințe care neapărat le va întări credința.

Zaharia ilustrează, foarte convingător, în cartea sa, loialitatea lui Dumnezeu față de zidirea Sa, până în zilele noastre.

Această realitate trebuie să se ridice mai presus de orice relații interumane, chiar și cele dintre rudele apropiate.

Zaharia a proorocit, cu lux de amănunte, cum Domnul Iisus Hristos va intra în Ierusalim ca „Împărat, umil și călare pe un asin”, că urma să fie vândut în schimbul a „treizeci de arginți” și că în acele momente, ucenicii săi se vor împrăștia și că, în timp ce Domnul va atârna răstignit pe Cruce, un soldat Îl va străpunge cu sulița.

La fel, Zaharia proorocește că „Odrasla” este adevăratul constructor al Templului lui Dumnezeu. Observăm că acest constructor este Însuși Domnul nostru Iisus Hristos, care „va domni peste casa lui Iacob veșnic”.

Zaharia descrie „Odrasla” ca fiind „preot pe tronul său”. Lucrul acesta coincide cu ceea ce spune Sfântul Apostol Pavel: „Iisus a intrat pentru noi ca Înaintemergător, fiind făcut Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec” (Epistola către Evrei 6, 20).

Cu referire la timpul acela, proorocul repetă de aproximativ 20 de ori expresia „în ziua aceea”, pe care o găsim și în finalul proorociei sale „În ziua aceea va fi (scris) pe clopoțeii cailor „Sfânt lui Dumnezeu!”” (Zaharia 14, 20).

Aceasta este ziua glorioasă în care Dumnezeu va locui în „mijlocul poporului Său” și „din Ierusalim vor ieși ape vii”.

Aceste cuvinte a proorocului Zaharia prezintă evenimentele din „Ziua aceea” ca semne care prezic „un cer nou și un pământ nou” conform promisiunii Împărăției lui Dumnezeu.