Biserica Naşterii Domnului din Betleem

Biserica Naşterea Domnului din Betleem este unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ale creştinătăţii.

Curtea pavată din faţa bazilicii a fost amenajată de cruciaţi pe locul unde se afla atriumul cu colonade al bisericii. Caracteristica orientală a locului se impune categoric şi aici, Biserica Naşterii fiind înconjurată aproape în întregime de alte clădiri.

Intrarea în biserică se face prin „poarta umilinţei”- numită aşa după ce, în perioada dominaţiei otomane, a fost zidită în partea superioară pentru a se împiedica intrarea călare în biserică. Faţada bazilicii lui Iustinian avea trei porţi. Celelalte două intrări sunt acoperite de un contrafort construit prin secolul al XVI-lea şi de mănăstirea armeană.

Biserica are o lungime de 60 de metri şi o lăţime de 30. Patru rânduri de coloane din piatră împart biserica în cinci naosuri. Coloanele monolitice făceau parte probabil din bazilica împăratului Constantin cel Mare; pe partea superioară a coloanelor se păstrează chipuri de sfinţi pictaţi în stil oriental la restaurarea făcută de cruciaţi. De asemenea, în unele puncte, sub nivelul actualei pardoseli din epoca lui Iustinian, se poate vedea pardoseala bazilicii lui Constantin cu mozaicurile respective.

Zidurile naosului, cu înălţimea de 9 metri se continuă în partea superioară cu unsprezece ferestre semicirculare cu arcade, prin care pătrunde lumina în biserică. Bolta lucrată în lemn, după vechiul stil bazilical datează din secolul al XIV-lea şi a fost restaurată în 1842.

În colţul sud-vestic al bisericii se găseşte un baptisteriu tăiat într-un bloc de piatră, datând din secolul al VI-lea. În partea opusă baptisteriului, se vede o mică trecere ce face legătura cu biserica părinţilor catolici, închinată Sfintei Mari Muceniţe Ecaterina.

La jumătatea naosului, urcând câteva trepte, ajungem în faţa altarului. Absida centrală este altarul propriu-zis al ortodocşilor, cea din dreapta conţine un altar mai mic, tot ortodox, închinat Sfântului Ierarh Nicolae, iar în stânga se găseşte altarul armenilor.

Catapeteasma aurită, sculptată în lemn, a fost aşezată în anul 1764 în locul catapetesmei vechi duse la Roma de cruciaţi. Toate icoanele împărătești în stil bizantin sunt îmbrăcate în argint.

De o parte şi de alta a altarului se găsesc cele două intrări către peştera Naşterii Domnului.

În biserica mare, Sfânta Liturghie se slujeşte în duminici şi sărbători între orele 8-11.

De o parte şi de alta a altarului central al Bisericii Naşterii Domnului din Bethleem se găsesc cele două scări ce coboară către Peştera Naşterii Domnului. Porţile de bronz ale celor două intrări datează încă din vremea împăratului Iustinian (secolul al VI-lea).

Peştera, de formă aproape dreptunghiulară, are o lungime de 12 metri şi o lăţime de 3 metri. Pardoseala şi o parte din ziduri sunt îmbrăcate în marmură. O mulţime de candele din argint şi împodobite cu ouă de struţ atârnă de tavanul peşterii.

În partea de răsărit se găseşte altarul principal ortodox, acolo unde S-a născut Pruncul Iisus. Locul Naşterii este străjuit de cincisprezece candele care ard în permanenţă: şase candele aparţin ortodocşilor, cinci aparţin armenilor şi patru aparţin catolicilor.

În partea opusă, a fost ridicat Altarul Ieslei, acolo unde, după tradiţie, a fost aşezat Pruncul Iisus după ce S-a născut (Luca 2, 7). Cel de-al treilea altar este închinat Magilor (Matei 2, 1-2; 2, 11).

În Peştera Naşterii se slujeşte Sfânta Liturghie ortodoxă în fiecare dimineaţă, între orele 5.30-7.00, iar vecernia între orele 14.00-16.00. După ortodocşi, urmează armenii şi catolicii.

În partea dreaptă a curţii interioare a Bisericii Naşterii Domnului din Betleem se găseşte o uşă ce duce la Peştera Sfinţilor Prunci Martiri.

În peşteră, sub un perete de piatră, se păstrează o parte din moaştele celor 14.000 de copii ucişi de Irod cel Mare, alături de cele ale unor călugări martirizaţi de perşi în anul 614.

Lângă osuar, în subsolul peşterii se găseşte şi un mic paraclis, închinat pruncilor-mucenici.

„Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin Ieremia prorocul: «Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată pentru că nu sunt»” (Matei 2, 16-18).

sursa: doxologia.ro