CALENDAR CREŞTIN ORTODOX cu citiri şi învăţături pentru fiecare zi a anului 2015: 26 / 13 MARTIE – 2 APRILIE / 20 MARTIE

26martieMutarea moaştelor sf. Nichifor, patr. Constantinopolului (846). Mc. Savin (287). Mcc.: African, Publie și Terentie (III). Mc. Alexandru (305-311). Mţ. Hristina din Persia (IV). Cuv. Anin, pr..

\r\n

Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite.

\r\n

\r\n

 Gîndurile

\r\n

„Înaintea căderii merge cugetarea la rele” (Pilde 16, 18). Asta înseamnă că, dacă nu vei îngădui gîndurile rele, n-ai a te teme de cădere. Şi, cu toate acestea, ce lucru este mai nebăgat în seamă de oameni? Gîndurile. Oamenii le îngăduie să flecărească cum şi cît vor şi nici nu se gîndesc să le astîmpere, ori să le îndrepte spre îndeletniciri raţionale. Şi în această învălmăşeală lăuntrică se furişează vrăjmaşul, strecoară în inimă răul, o amăgeşte şi o pleacă spre acest rău. Şi omul, fără să bage de seamă, se arată gata să facă răul. Nu îi rămâne decît fie să împlinească răul ascuns în inimă, fie să lupte. Nenorocirea noastră e că mai nimeni nu  face alegerea aceasta din urmă, ci toţi urmează răului de parcă ar fi duşi legaţi.

\r\n

Sf.Teofan Zăvorîtul

\r\n\r\n\r\n


\r\n\r\n27martieCuv. Benedict din Nursia (543). Sf. Teognost, mitr. Kievului şi a toată Rusia (1353). Binecr. cn. Rostislav-Mihail (1167).\r\n\r\nLiturghia Darurilor mai înainte sfințite.\r\n\r\nDin Filocalie\r\n

Cel ce caută lauda e supus patimii şi cel ce se plînge de necaz iubeşte plăcerea.

\r\n

Gîndul celui împătimit de plăcere oscilează ca o cumpănă. Aici plînge şi se tînguieşte pentru păcate, aici se luptă cu aproapele şi i se împotriveşte apărîndu-şi plăcerile.

\r\n

Cuv. Marcu Ascetul

\r\n\r\n\r\n


\r\n

28martieSîmbăta Acatistului. Mcc. Agapie, Puplie, Timolae, Romil, Alexandru şi Dionisie (303). Sf. sfnţ. mc. Alexandru pr. (270-275). Mc. Nicandru (302).

\r\n

Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur.

\r\n

Evr., IX, 24-28. Mc., VIII, 27-31. Născătoarei de Dumnezeu: Evr., IX, 1-7. Lc., X, 38-42; XI, 27-28.

\r\n

 Tîlcuire la Evanghelie

\r\n

 Domnul i-a întrebat pe Apostoli ce cred despre Dînsul. Prin Sfîntul Apostol Petru, ei au răspuns: „Tu eşti Hristos ”. Nu deodată s-a copt mărturisirea aceasta, ci, pîrguindu-se, s-a sălăşluit în adîncul inimii şi a început să o cârmuiască. Ea a fost întunecată, dar nu clătinată, de moartea Domnului şi a înviat cu mai mare putere prin Învierea Lui, făcîndu-i pe apostoli să propovăduiască toată viaţa întregii lumi. Este o clipă în viaţa fiecărui credincios cînd el strigă din toate puterile sale: „Tu eşti Hristos ul, Domnul şi Mîntuitorul meu. Tu eşti mîntuirea mea, lumina mea, puterea mea, mîngîierea mea, nădejdea mea şi viaţa veşnică”. Atunci se săvîrşeşte un lucru ce-1 face să strige dimpreună cu apostolul: „Cine mă va despărţi de dragostea lui Hristos ?” – şi asemenea lui va începe să alerge după tot ce este plăcut lui Hristos  Domnul, pînă ce va ajunge la măsura vârstei Lui.

\r\n

Sf. Teofan Zăvorîtul

\r\n\r\n\r\n


\r\n

29martieDuminica a 5-a a Postului Mare. Glasul I-îi.

\r\n

Cuv. Maria Egipteanca (prăznuirea în Duminica a 5-a a Postului Mare). Mc. Sabin (287). Mc. Papa (305-311). Sf. Serapion, arhiep. Novgorodului (1516). Ap. Aristobul, ep. Britaniei (I). Sf. sfnţ. mc. Alexandru, ep. Romei (119). Mc. Iulian (305-311). Sff. sfnţţ. mcc. Trofim şi Tala, prr. din Laodiceea (300).

\r\n

Liturghia Sf. Vasile cel Mare.

\r\n

Utr. – Evng. a 9-a, In., XX, 19-31. Lit.- Evr., IX, 11-14. Mc., X, 32-45. Cuv.: Gal., III, 23-29. Lc., VII, 36-50.

\r\n

 Tîlcuire la Evanghelie

\r\n

Păcătoasa, auzind că Mîntuitorul se află în casa lui Simon, a mers acolo cu un vas de mir şi, căzînd la picioarele Domnului, a început să plîngă şi a spălat cu lacrimi picioarele Sale, apoi le-a şters cu părul capului său, le-a sărutat şi le-a uns cu mir (Lc. 7, 36-39). Ea nu a zis nimic, ci doar a făptuit şi prin faptele sale, a arătat cea mai gingaşă dragoste către Domnul. Pentru aceasta s-a şi zis despre dînsa: „iartă-se păcatele ei cele multe, pentru că mult a iubit” (Lc. 7, 47). O, de-am vorbi şi noi mai puţin şi am făptui mai mult, mărturisindu-ne prin fapte iubirea către Domnul! Vei zice: „Dacă ar fi Domnul de faţă, aş fi şi eu gata să fac totul pentru El”. El însă este aici, nevăzut ca Ipostas, însă văzut în toţi creştinii, şi mai cu seamă în cei nevoiaşi. Unge pe Domnul Cel nevăzut cu rugăciunea iubitoare a minţii şi a inimii, iar pentru Cel văzut fă tot ce-ţi stă în putinţă pentru cei aflaţi în nevoie, şi va fi ca pentru Dumnezeu.

\r\n

Acestea zice Domnul: „Eu sînt Domnul Dumnezeul tău, care te învaţă pe tine cele de folos, Care te duce pe calea pe care trebuie să mergi. O, de-ai fi luat aminte la poruncile Mele! Atunci, pacea ta ar fi fost ca un rîu, iar dreptatea ta – ca valurile mării; şi ca nisipul s-ar fi înmulţit sămînţa ta, iar fiii pîntecelui tău – ca ţărîna pămîntului: nu s-ar fi stins, nici ar fi pierit numele ei înaintea Mea”. Cu ce condiţie? „Ieşiţi din Babilon” (Is. 48,17-20)! Babilonul este chipul păcătoşeniei de toate felurile. Părăseşte păcatul, întoarce-te către Domnul cu toată inima ta, şi El nu va pomeni fărădelegile tale, va da uitării toate nedreptăţile tale. Iarăşi vei fi primit în mila Lui şi atunci nu-ţi va rămîne decît să umbli numai în calea pe care te va învăţa El, ca pacea ta lăuntrică să fie ca un rîu, cugetările cele bune ale inimii tale ca nisipul, iar roadele faptelor tale bune ca ţărîna pămîntului.

\r\n

Sf. Teofan Zăvorîtul

\r\n\r\n\r\n


\r\n

30martieSăptămîna a 6-a din Postul Mare. Cuv. Alexie, omul lui Dumnezeu (411). Cuv. Macarie, egum., de la Kaleazin, făc. de minuni (1483). Mc. Marin.

\r\n

 Despre smerenie

\r\n

 De cîtă trufie este otrăvită inima omenească, fiecare poate vedea mai bine la ceilalţi decît la sine însuşi, căci mai lesne cunoaştem lipsurile aproapelui decît pe ale noastre, şi ochii ni-i întoarcem mai lesne spre păcate străine decît spre ale noastre. Însă ceea ce vede omul la aproapele său are şi el înăuntru. Vedem cum cineva caută să stăpînească asupra altora, să le poruncească, să capete slavă şi să fie înălţat, să devină cinstit şi închinat de către toţi; şi cîte mijloace întrebuinţează spre a-şi atinge scopul este aproape cu neputinţă să socotim. Altul se aruncă de bunăvoie în bătaia armelor ucigaşe ale vrăjmaşului, pentru a fi numit biruitor şi a urca în rang. Altul trece prin multe şcoli şi cercetează felurite ştiinţe, fie pentru a fi cinstit ca un priceput şi înţelept, fie pentru a şedea într-un loc înalt. Altul se deprinde din copilărie cu ticăloșii şi cu tot ce ţine de judecăţi, pentru a avea cinstea rangului de judecător. Altul caută bogăţie, voind ca prin aceasta să pară deosebit de ceilalţi. Altul înalţă case bogate, pentru a face cunoştinţă cu oameni sus-puşi şi astfel a-şi căpăta şi el un astfel de nume. Altul se îngrijeşte să aibă veşminte şi podoabe alese, ca să nu stea pe locul cel din urmă la adunări şi să îi facă închinăciuni cei cu care se întîlneşte. Altuia îi umblă prin cap să îşi gătească trăsuri bogate, cai aleşi şi împodobiţi, dimpreună cu mulţime de slugi, pentru a părea, astfel, om de vază. Altul întinde adesea mese bogate, pentru a primi cinstire şi laudă de la cei pe care îi ospătează. Alţii cugetă la alte mijloace pentru a-şi proslăvi numele. Rădăcina tutruror acestor gînduri nefolositoare, ba mai degrabă vătămătoare, este trufia vieţii; dar cine va începe, prin harul lui Dumnezeu, să se îndepărteze de acest rău aducător de moarte, lepădînd zidirea şi căutîndu-L pe Ziditor, acela va fi întîmpinat de un alt rău, decît care nu este altul mai mare: trufia duhovnicească şi cugetarea semeaţă a fariseului.

\r\n

Această boală atotpierzătoare obişnuieşte a se cuibări mai ales în cei care postesc mult, care dau multă milostenie, precum arăta despre sine fariseul (Lc. 18, 10-11), precum şi în cei ce se însingurează în pustie, se închinoviază în mănăstiri, se îmbracă în mantie, se roagă des şi mult, sîrguindu-se a face, la arătare, şi alte fapte bune. Astfel şade pretutindeni lîngă bietul om această viperă, căutînd să îl omoare cu otrava ei! Doctoria împotriva acestui rău ne-o arată Fiul lui Dumnezeu în smerenia Sa, poruncind să învăţăm de la El:  „Învăţaţi-vă de la Mine, că sînt blînd şi smerit cu inima”.

\r\n

Sf. Tihon de Zadonsk

\r\n\r\n\r\n


\r\n

31martieSf. Chiril, arhiep. Ierusalimului (386). Mcc. Trofim şi Eucarpie (300). Cuv. Anin, monahul.

\r\n

 Din Filocalie

\r\n

Multe patimi sînt ascunse în sufletele noastre; ele ies la iveală de abia atunci cînd se arată lucrurile.

\r\n

Cineva poate să nu fie tulburat de patimi, cînd lipsesc lucrurile, bucurîndu-se de o parţială nepătimire; cînd însă se arată lucrurile, îndată răpesc patimile mintea.

\r\n

Nu socoti că ai ajuns la nepătimirea desăvîrşită, cîtă vreme lipseşte lucrul. Cînd se arată însă şi te lasă nemişcat atît lucrul cît şi amintirea lui de după aceea, să ştii că ai intrat în hotarele ei. Totuşi nici atunci să nu dispreţuieşti grija, deoarece numai virtutea prelungită omoară patimile, pe cînd cea neglijată le scormoneşte iarăşi.

\r\n

Cuv. Maxim Mărturisitorul

\r\n\r\n\r\n


\r\n

 APRILIE

\r\n\r\n\r\n


\r\n

1aprilieMcc. Hrisant şi Daria (283) şi cei împreună cu ei: mcc. Claudiu tribunul, Ilaria soţia lui şi fiii lor Iason şi Mavru, Diodor pr. şi Marian diaconul. Cuv. Inochentie de Komeli (1521). Cuv. Vasa (1473). Dreapta Sofia cn.  de Sluțk (1612). Icoana Maicii Domnului „Umilenie”.

\r\n

Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite.

\r\n

 Slava lumească

\r\n

Fraţilor, mare şi de necuprins cu mintea este slava ce s-a gătit sfinţilor, în vreme ce slava vieţii acesteia trece ca o floare, care se scutură grabnic şi ca verdeaţa ierbii. Mulţi domni şi împăraţi au stăpînit ţinuturi şi cetăţi nenumărate şi, în scurtă vreme, pomenirea lor s-a şters de parcă nici n-ar fi fost vreodată. Oare cîţi împăraţi, care au cîrmuit neamuri multe, nu şi-au făcut chipuri cioplite şi monumente, crezînd că prin acestea vor fi vestiţi şi după moarte? Au venit însă alţii,  care au surpat chipurile cioplite şi au sfărîmat statuile. La unele dintre statui, înlăturînd doar feţele, s-au înfîţişat pe ei în loc; dar şi lucrul acestora, la rîndul lui, a fost stricat de alţii.

\r\n

Alţii ş-au zidit morminte măreţe, părîndu-li-se că prin ele îşi întăresc nume veşnic, întipărind şi chipul lor deasupra acestora. A venit însă alt neam după ei şi mormintele au trecut în stăpînirea lor. Iar aceia au vrut, după cum era firesc, să le curăţească şi au mutat de acolo oasele celor vechi ca şi cum ar fi fost prundiş. Cu ce le-a fost, deci, de folos coşciugul de preţ sau piramida? Căci toate lucrările deşertăciunii sfîrşesc în nimic.

\r\n

Însă cu cei slăviţi întru Dumnezeu nu se întîmplă aşa. Căci El le-a gătit lor viaţă veşnică şi slavă nepieritoare. Lumina soarelui, a Lunii şi a stelelor nu s-a întunecat de la zidirea lor şi pînă acum, nici nu s-a învechit, ci e veşnic aceeaşi, tînără, înfloritare şi strălucitoare, prin rînduiala Ziditorului, pe care le-a hotărnicit-o de la început, ca să cîrmuiască ziua şi noaptea. Tot astfel, Dumnezeu le-a rînduit celor ce-L iubesc Împărăţia cerurilor şi bucuria fără de sfîrşit.

\r\n

Şi după cum El este nemincinos în acestea văzute, la fel este neîndoielnic, şi în acelea gîndite. Căci cele de aici vor trece atunci cînd va voi Ziditorul; însă slava sfinţilor nu va avea sfîrşit. Să ne sîrguim,  deci,  să facem roade vrednice de pocăinţă, pentru ca nu cumva, lipsindu-ne de bucuria aceea, să fim izgoniţi în întunericul cel veşnic, acolo unde chinul este de neîndurat.

\r\n

Intră, dacă vrei, în cămara ta, închide uşile şi ferestrele şi acoperă orice lumină; şezi aşa înăuntru şi vei cunoaşte ce chinuitor este întunericul. Deci, dacă în acest chip suferi, cînd stai aici fără vreo durere sau caznă, cu toate că îţi stă în putere să ieşi la lumină după puţin timp, pricepi, oare, ce chin este întunericul cel din afară, unde sînt plîngerea, scrîşnirea dinţilor şi focul cel nestins, care îi pedepseşte veşnic pe cei trimişi o dată pentru totdeauna acolo?

\r\n

Nevoinţa noastră nu este pentru bani; căci dacă cineva e păgubit de aceştia poate să dobîndească alţii în loc. Primejdia ne pîndeşte sufletul, pe care, dacă ni-l pierdem, nu-l mai puem izbăvi, după cum e scris: ”Ce-i va folosi omului dacă va cîştiga lumea întreagă, iar sufletul şi-l va păgubi? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său?”(Mt. 16, 26)

\r\n

 Iar dacă vrei, iubite, fă de aici o încercare şi de la focul materialnic vei cunoaște chinul acela de neîndurat. Aprinde o făclie şi atinge-ţi de foc vîrful degetului; iar de poţi suferi durerea, poate vei fi în stare să o înduri şi acolo. Dacă, însă, nu poţi răbda nici măcar durerea ce ţi-o pricinuieşte această mică flacără, ce vom face atunci cînd tot trupul împreună cu sufletul va fi aruncat în focul acela nestins şi înfricoşător?

\r\n

Cuv. Efrem Sirul

\r\n\r\n\r\n


\r\n

2aprilieCuvv. Ioan, Serghie, Patrichie şi alţii ucişi în mănăstirea sf. Sava (796). Mţ. Fotina (Svetlana) samarineanca şi fiii ei mcc. Victor şi Iosie (I). Mţţ. Anatolia, Foto, Fotida, Parascheva, Kiriaki, Domnina şi mc. Sebastian (66). Mţţ. Alexandra, Claudia, Eufrosia, Matrona, Iuliana, Eufimia şi Teodosia (310). Sf. Nichita mărt., arhiep. Apoloniadei (813-820).

\r\n

 Din Filocalie

\r\n

În toate cele făcute de noi, Dumnezeu ia seama la scop (26), cum s-a spus adeseori: de lucrăm pentru El sau pentru altceva. Cînd vrem deci să facem vreun bine, să avem de scop nu plăcerea oamenilor, ci pe Dumnezeu, ca privind pururea la El, toate să le facem pentru El, ca nu  cumva să răbdăm şi oboseala şi să pierdem şi plata.

\r\n

În vremea rugăciunii, alungă din minte şi înţelesurile simple ale lucrurilor omeneşti şi vederile tuturor celor create, ca nu cumva, încărcat cu închipuirile celor mărunte, să cazi de la Cel neasemănat mai înalt şi mai bun decît toate cele ce sînt.

\r\n

Cuv. Maxim Mărturisitorul

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *