Când să ne smerim și când să luăm atitudine

Ai dreptul să ierţi numai ce s-a făcut în paguba ta.” (Nicolae Iorga)

Omul, dacă raţionează în calitate de creştin şi vrea să se poarte conform cu doctrina creştină, poate ‒ şi trebuie ‒ să nu ţină seama de nedreptăţile săvârşite împotrivă-i, de insultele ce i se aduc lui, ca individ. Dar, dacă ocupă o funcţie de răspundere ori se află în fruntea treburilor publice, nu are dreptul să invoce principiul iertării spre a rămâne distant şi rece în faţa răului şi a-i lăsa pe nevinovaţi pradă ticăloşilor.

Eroarea tragică a lordului Halifax aceasta a fost, de a fi confundat două situaţii distincte. Şi nu numai a lui, ci și a numeroşilor zăpăciţi care cred că „nu judeca” şi „cine-s eu să judec?” se referă şi la interesele comunităţii, ale omenirii. Acolo e altfel, e invers: e nevoie de vigilenţă, de apărarea binelui, păstorul e iubit de turmă pentru că o păzeşte şi-şi pune viaţa pentru ea.

(Nicolae SteinhardtJurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 70)

www.doxologia.ro

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *