Care trebuie sa fie cererile noastre?

Dumnezeu nu aşteaptă să-I aducem mereu aminte, ci chiar dacă nu-I cerem, ne dăruieşte cele necesare. Pentru că El face să „răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni, şi plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Matei 5, 45). Deci, să avem încredere în Cel Care ne sfătuieşte şi zice: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33).

Vezi că Dumnezeu S-a pregătit să ne dăruiască lucrurile necesare şi făgăduieşte că în completare ni le va dărui şi pe acestea? Prin urmare, să nu ceri mai întâi lucrurile pe care le vei primi drept completare, ci să le cauţi pe cele care sunt de prima mână. Nici nu se cade să răsturnăm rânduiala, ci să le cerem pe cele pe care le-a poruncit, ca să ne desfătăm şi de unele şi de celelalte. Tocmai de aceea, după ce ne-a aşezat limite şi canoane şi în cuvintele rugăciunii, adică arătându-ne până în ce punct trebuie să-L rugăm pentru nevoile noastre lumeşti, ne-a poruncit să rostim cuvintele acelea pline de înţelepciune: „Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne o nouă astăzi” (Matei 6, 11), în loc să spună „hrana noastră cea de toate zilele”, lucru pentru care se ruga şi dreptul, deşi nu auzise nimic din acestea şi spunea: „De-mi va da Domnul pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac” (Facerea 28, 20).

Deci, să nu cerem de la Domnul nimic, în afară de cele necesare pentru viaţa noastră. Pentru că este lucru nevrednic să cerem de la Cel Care este atât de darnic şi atât de puternic lucrurile care se pierd în viaţa de aici şi se prefac şi se schimbă continuu. Pentru că aşa sunt lucrurile omeneşti, fie că vorbeşti de bogăţie, fie că vorbeşti de putere, fie că vorbeşti de slava omenească! Să le cerem pe acelea care rămân pentru totdeauna, pe cele veşnice, pe cele care nu cunosc schimbare. Şi aflând despre bunătatea cea mare a Domnului, să nu vorbim despre cele de aici, ci să mutăm dorinţa noastră la dorinţa bunurilor cereşti, pentru că „dacă răsare soarele peste cei răi şi peste cei buni, şi plouă şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi”, cu mult mai mult nu-i va dispreţui pe aceia care ocolesc răutatea şi nedreptatea, ci se va îngriji îndeosebi de aceştia şi îi va avea mereu sub ocrotirea Lui.

Cunoscând acestea, iubiţii mei, să nu ne arătăm necredincioşi faţă de făgăduinţa lui Dumnezeu, nici să facem lucruri împotriva a ceea ce ni s-a poruncit. Pentru că lucrurile pe care le facem acum nu diferă cu nimic de faptele necredincioşilor. Fiindcă atunci când Domnul ne făgăduieşte cele viitoare, şi noi nu arătăm niciun interes pentru ele, ci suntem lipiţi de lucrurile trecătoare de pe pământ, de ce altă mărturie a necredinţei mai este nevoie când lucrurile însele strigă cu atâta putere?

Şi, iarăşi spun, când Domnul a poruncit să nu-I cerem nimic din cele trecătoare şi vremelnice, ci mai ales pe cele veşnice, în timp ce noi facem în mod contrar şi căutăm la lucrurile pe care a spus să nu le cerem, şi făcând toate acestea şi rânduind viaţa noastră cu atâta lenevire şi nepăsare pentru cele duhovniceşti, ne mâniem pe Păstorul nostru, pe Domnul nostru blând şi paşnic, şi uităm de cele pe care le facem, şi căutăm motivul pentru care Se supără pe noi, şi ne întrebăm de ce ne lasă de multe ori să cădem în felurite ispite, şi nu înţelegem mulţimea şi adâncimea păcatelor noastre, oare nu în cunoştinţă de cauză ne batjocorim pe noi înşine?

De aceea, vă rog să trecem cu vederea toate aceste lucruri şi să nu cerem nimic mai mult decât mântuirea noastră. „Pentru că ce îi va folosi omului dacă câştigă lumea întreagă şi îşi pierde sufletul său”? (Matei 16, 26). Să arătăm între noi iubire mare, încât să putem să ne desfătăm şi de bunurile de aici, şi de cele viitoare. (Comentariu la Facere, 54, E.P.E. 4, 374-378. P.G. 54, pp. 478-479)

Sfantul Ioan Gura de Aur

Cuvinte de aur. Rugaciunea, taria si puterea sufletului. Vol. V; Editura Egumenita

sursa: www.crestinortodox.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *