Câteva dintre multele MINUNI ale Cuviosului FILOTEI ZERVAKOS

elder-philotheos2_Parintele_Filotei_Zervakos

\r\n

Sfinte Stareţ,

\r\n

Cu adâncă emoţie iau condeiul spre a vă exprima neţărmuita mea mulţumire şi marea mea recunoştinţă pentru rugăciunile voastre pentru sănătatea mea, care în această clipă este complet refăcută. Organismul meu funcţionează minunat, febra a dispărut deplin.

\r\n

\r\n

Minunea a început din ziua în care m-aţi însemnat cu cinstitul lemn al sfintei cruci şi cu cinstitele moaşte. Doctorii care, după cum ştiţi, mă condamnaseră deja, sunt primii care vorbesc despre minune şi toţi cei care aşteptau sfârşitul, văzându-mă în starea de acum, se bucură şi slăvesc pe Dumnezeu pentru intervenţia Sa minunată, atât de limpede.

\r\n

Eu şi familia mea ne simţim în această clipă foarte recunoscători pentru marele dar al tămăduirii mele primit de la Dumnezeu, iar credinţa noastră în El s-a întărit şi mai mult. Ieri am participat la o Liturghie de mulţumire şi ne-am împărtăşit cu toţii. Eu nu încetez să mulţumesc şi să-L slăvesc pe Bunul Dumnezeu, Care m-a ales pentru această încercare şi mi-a dăruit după aceasta vindecarea sufletului şi trupului meu. De asemenea, Îl rog pe Atotputernicul Dumnezeu să vă dăruiască sănătate şi să vă învrednicească mereu ca în numele Său să tămăduiţi şi alte suflete. Binecuvântată fie lucrarea sfinţiei voastre, iar harul Domnului să împărăţească pretutindeni şi întotdeauna şi să ne îndrepte paşii.

\r\n

Vă rog, Sfinte Stareţ, de cum sosiţi în Atena, a veni în întâmpinare şi a-I mulţumi şi a-L slăvi împreună pe Atotputernicul Dumnezeu pentru marea Sa minune făcută mie prin sfinţia voastră.

\r\n

Cu multă stimă,

\r\n

Afrodita

\r\n

II

\r\n

În primăvara anului 1965 mă găseam la bisericuţa Sfântului Nicolae. O doamnă, pe nume Arghiropoulos s-a apropiat şi m-a întrebat dacă am citit cartea „Călătorul“. Pentru că era Vinerea Mare, i-am răspuns că nu, fără a-i cere mai multe explicaţii. După Paşti am căutat-o pe acea doamnă spre a mă interesa de carte. Spunându-mi cine a scris-o, am luat-o s-o citesc. După ce am citit cartea, am căutat să aflu dacă autorul mai trăieşte, iar acea doamnă a sunat şi a aflat că Părintele trăieşte şi că se găseşte pe strada Macedoniei 24 în Atena. Imediat l-am şi vizitat. Am intrat eu prima. Aveam o problemă care mă preocupa mult şi pe care n-o împărtăşisem nimănui.M-am gândit că este vremea să o spun acestui om sfânt şi înainte de a începe eu să-i spun ceva mi-a şi vădit-o dinăuntrul meu. Mi-a descoperit ce aveam înăuntru şi mi-a clarificat-o deoarece eu aveam mari îndoieli. Mi-a dat curaj atunci când m-am împietrit de uimire, căci îi eram necunoscută mai înainte. Ceea ce-mi amintesc este că am plecat cu multă putere, cu multă bucurie, cu mult optimism.

\r\n

Ieşind, am întâlnit o prietenă pe nume F. Macri, care lucra la ocolul silvic din Corint, şi, entuziasmată, am început să-i povestesc că am cunoscut un părinte sfânt. Aceea şi-a manifestat dorinţa de a-l cunoaşte şi ea, dar eu i-am prezentat mii de contraargumente. Ea mi-a cerut însă s-o prezint, a început să telefoneze şi a aflat că părintele se află în Atena. Mi-a cerut să meargă ca din partea mea, iar eu ştiind că părintele nu mă cunoaşte, i-am spus că e cu neputinţă. Aceea a plecat din Corint şi a venit să-l găsească. L-a găsit spovedind. Când i-a venit rândul şi a intrat, părintele i-a spus: “Bine ai venit, Ecaterina te-a trimis“? Aceasta, când m-a întâlnit, mi-a reproşat că o minţisem. Când mi-a explicat ce se întâmplase, am înţeles că părintele cunoştea multe şi am rămas amândouă fără glas.

\r\n

***

\r\n

Am trecut pe la casa doamnei Pateras să-l luăm pe părintele Filotei pentru a spovedi un invalid… Am ajuns in timpul vecerniei, iar când a terminat, am plecat cu o maşină la spital. În maşină ne-a povestit o întâmplare cu un evreu şi Crucea. Stătea în maşină în faţă, iar noi în spate. Am văzut în jurul său o lumină, ar fi putut spune cineva că soarele, apunând în spatele său, îşi trimitea razele sale calde si-i învăluia capul; iar acela continua să ne vorbească blând. A fost ceva cu totul altceva decât soarele…

\r\n

Ecaterina Paparghiriou

\r\n

***

\r\n

În noiembrie 1965 s-a săvârşit în Sidirokastrou de Serres târnosirea bisericii Sfântului Nectarie făcătorul de minuni, de către Mitropolitul de Sidirokastrou, Vasile, şi a fost invitat de către fiii duhovniceşti şi părintele Filotei, ca fiu duhovnicesc în viaţă al Sfântului Nectarie. Sărbătoarea a ţinut trei zile. În a treia zi după vecernie, îl aşteptam pe părinte afară din biserică. Deodată îl văd pe părintele stând în dreptul uşii de la altar, plângând ca un copil şi ştergându-şi lacrimile cu mâinile. Înainte ca să-mi revin din această viziune neobişnuită şi să-l întreb pe părinte despre ce se întâmplase, a alergat el spre mine, spunându-mi printre lacrimi: „Fiul meu… părintele I. (preot în Sidirokastrou) mi-a interzis să predic şi m-a gonit din biserică. Ce să fac?“

\r\n

M-am dus la sfântul altar şi i-am spus cinstitului părinte I.K.: „Ce răspuns veţi da lui Dumnezeu de vreme ce l-aţi gonit din biserică pe un arhimandrit şi stareţ, de renume panortodox. Cine sunteţi ca să împiedicaţi cuvântul lui Dumnezeu?“ Ciudat, preotul mai înainte învrăjbit s-a schimbat la faţă şi cu mâinile şi gura tremurând l-a chemat pe părintele să predice în faţa bisericii pline de suflete însetate, mulţi dintre ei veniţi din noapte pentru a se spovedi înaintea părintelui.

\r\n

Relatez întâmplarea pentru a accentua faptul că în ciuda insultei primite, părintele nu s-a mâniat, nu l-a înfierat pe acela, ci “ca o oaie fără de glas înaintea celui ce o tunde aşa nu şi-a deschis gura sa”, asemenea Păstorului său, Iisus, când a primit umilirea în curtea arhiereului iudeilor. Dar Cel ce vede pe cel smerit şi blând l-a înălţat pe acesta şi l-a îndreptăţit şi unealtă a mântuirii multor suflete l-a pus.

\r\n

A.M.

\r\n

Urmare

\r\n

Când părintele Filotei a vizitat în noiembrie 1967 Sidirokastroul pentru a participa la hramul bisericii sfântului Nectarie făcătorul de minuni, a fost găzduit de unul dintre fiii săi duhovniceşti, funcţionar de stat. I-a oferit o cameră separată, pentru a putea primi credincioşii ce veneau la spovedanie.După trecerea sărbătorii sfântului Nectarie, părintele Filotei a plecat spre Tesalonic, iar în aceeaşi seară a sosit în Sidirokastrou un prieten al respectivei familii şi a fost găzduit în aceeaşi cameră.

\r\nDimineaţa, oaspetele a apărut nedumerit şi uimit, uitând să zică şi bună ziua, a început să spună următoarele:\r\n

\r\n

„Ce v-a venit ieri, în miez de noapte să cântaţi încontinuu? Şi era aşa de frumos, încât m-am întrebat când aţi învăţat muzică bisericească.Mi-a venit să vă strig să aflu ce se întâmplă, dar, cu toate că mi-a pierit somnul, dulceaţa melodiei m-a ţintuit în pat, preferând să o ascult până când m-a cuprins iar somnul“.

\r\n

\r\nGazdele, auzind acestea şi ştiind că nici o cântare şi nici un sunet n-au scos în miezul nopţii, dar amintindu-şi că oaspetele a dormit nu numai în camera, dar şi pe patul în care a dormit părintele Filotei, i-au răspuns:\r\n

\r\n

„Nu noi am cântat ieri noapte, de vreme ce nici muzică bisericească nu ştim şi nici voce frumoasă nu avem, iar, precum spui, melodia auzită de tine era preadulce şi frumoasă. Să ştii că ai dormit în camera în care a poposit pentru trei zile părintele Filotei şi a spovedit multe suflete ce s-au pocăit, pentru care bucurie mare s-a făcut în ceruri. Pe lângă asta, ai stat în acelaşi pat în care s-a odihnit robul Domnului, păzit de îngerul său păzitor“.

\r\n

\r\nAcestea auzindu-le oaspetele şi credincios fiind, a rămas impresionat, păstrând de atunci cu mare cinstire numele părintelui Filotei.\r\n

III

\r\n

…Nu ştiu cum să exprim şi cum să descriu această întâmplare minunată. Sora mea, Eftimia Andreou, suferea de ani de zile de dureri de cap. În ultima vreme, durerile de cap deveniseră foarte dese şi de nesuportat. Ameţea, i se înmuiau picioarele şi cădea, începea să-şi facă apariţia paralizia. Am mers la mulţi doctori care, după multe encefalografii, scintigrafii şi alte mijloace, au găsit că are o tumoare la cap şi că trebuie făcută operaţie, care însă era foarte periculoasă. Ne-au spus că după operaţie şi-ar putea pierde vederea şi ar putea rămâne paralizată. Nu ne-au dat prea multe şanse de supravieţuire. Tumoarea era în asemenea stadiu încât era periculos de extirpat. Aceasta a fost sentinţa ştiinţei şi doctorii au hotărât ca operaţia să aibă loc vineri, 20 octombrie, de sărbătoarea sfântului Gherasim. Era în 1972.

\r\n

Întotdeauna am crezut în dumnezeiescul har al Domnului Iisus şi în darul Maicii Domnului, dar să vină dumnezeiescul har aşa la noi păcătoşii nu ne-am imaginat niciodată. Dar Dumnezeu Care pe cei drepţi îi iubeşte şi pe cei păcătoşi îi miluieşte Şi-a făcut milă şi cu noi, nevrednicii.

\r\n

Am aflat de la o prietenă care a venit în vizită la spital că zilele acelea urma să vină în Atena părintele Filotei, stareţul din Paros. Ne-a promis că vă încerca să-l aducă să-i citească şi să o binecuvânteze să se facă bine… Într-adevăr, părintele a ajuns în Atena şi urma să vină la spital până vineri la prânz. Nu vă pot descrie bucuria noastră. Agonia surorii mele până în ziua în care a venit părintele a fost mare. Părintele a ajuns chiar atunci când medicii erau la vizita pacienţilor. S-au închinat cu toţii părintelui, iar noi l-am întâmpinat cu lacrimi. I-a citit surorii mele rugăciuni, a însemnat-o cu Sfânta Cruce. Simţeam aşa o credinţă puternică, aşa o nădejde că totul va fi bine…

\r\n

Eram numai in rugăciune, la biserici, mergeam la maslu… părintele Filotei ne-a spus că numai cu rugăciune poate fi salvată. Părintele pomenea numele ei la fiecare slujbă. Când a venit iar părintele, s-au adunat mulţi la prietena mea să se spovedească, printre care şi mama mea. Când părintele a intrat în casă, i-au zis ca ea e mama Eftimiei, iar el i-a răspuns: “Nu te tulbura, fiica ta se va face bine“. În dimineaţa zilei următoare, la spital, mă strigă o pacientă din patul ei. Cuviosul părinte binecuvântase toţi pacienţii din salon. Acesta mi-a spus despre visul ei de cu seara în care auzise o voce zicându-i toată noaptea că se va face bine. Când am ajuns la patul surorii mele mi-a relatat acelaşi vis, din care nu-şi mai amintea nimic decât vocea care-i spunea neîncetat: te vei face bine, te vei face bine!

\r\n

Şi, mare minune! De la prima intervenţie medicii au extirpat o băşică cu lichid găsită la suprafaţă, şi nu au mai continuat spre tumoarea care era mult mai în adânc. Până astăzi medicii se miră şi spun că după ei era firesc să moară, că a avut un noroc imens, ca şi cum s-ar fi făcut o minune.

\r\n

Când a ieşit de la chirurgie, nu am avut nici o tulburare. Am avut aşa credinţă încât am crezut că va fi bine şi, într-adevăr, când a ajuns la patul din salon ne-a şi vorbit. Medicii ne-au spus că s-a întâmplat ceva inexplicabil, la care nu se aşteptau, a fost o minune.

\r\n

Sora mea a fost aşa de bine încât a putut vorbi din clipa în care a ieşit de la chirurgie. Nici ameţeli, nici stări de vomă. Era în stare bună, deşi îi spărseseră osul pentru a putea interveni asupra tumorii.

\r\n

Slăvim şi-L vom slăvi pe Preabunul Dumnezeu care pentru mijlocirile părintelui Filotei ne-a dat mare mila Sa şi nouă, nevrednicilor, şi a făcut-o bine pe sora mea. Credinţa noastră, Puterea sfinţeniei părintelui Filotei au fost atât de mari, încât cu rugăciunile sale calde ne-a învrednicit de o minune.

\r\n

Nu uităm cum părintele i-a spus mamei noastre ca Eftimia se va face bine. Nu a fost întâmplător, de vreme ce a spus-o părintele, trebuia să fie…

\r\n

Trebuie să completez că la trei ani de la operaţie sora mea a suferit o meningită gravă cu delir şi convulsii, încât medicii au spus că e cu neputinţă să trăiască… S-a făcut însă bine fără să rămână cu nici o afecţiune la creier. Cu 20 de zile urmă am făcut electroencefalogramă şi nu a arătat nimic, totul era bine. A fost iar mijlocitorul nostru către Dumnezeu părintele Filotei la care scăpăm mereu. Să-l ţină Dumnezeu mereu bine pentru a ne întări în credinţa lui Dumnezeu. Amin.

\r\n

Adamidou Ifighenia

\r\n

Semnătura Eftimiei Andreou

\r\n

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *