Marea greşeală din partea noastră este că nu vrem să ne supunem voii Atotbunului Dumnezeu care ne arată după împrejurări drumul folositor pentru suflet. Toţi căutăm un drum liniştit, care există numai în visele noastre, iar nu în realitate pe pămînt.
\r\n
Nu tuturor, ci doar cîtorva le e dat să se liniştească atunci cînd se cîntă: “Cu sfinţii odihneşte”. Vieţuirea omului pe pămînt înseamnă mîhnire, muncă, boli, nevoinţe, tristeţe, nedumerire, strîmtorare, pierderea cuiva sau a altuia, necazuri, tulburări, revolta patimilor, lupta cu ele, epuizare sau biruinţă, deznădejde şi altele asemănătoare cu acestea.
\r\n
Nu degeaba a spus proorocul David: “Nu există pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele”. Iar dreptul Iov cerea ajutor: “Să nu fie ispită omului viaţa aceasta”.
\r\n
Noi toţi gîndim aşa; nu se poate oare să se aranjeze totul în linişte şi pe linişte. Şi deseori gîndim: dacă n-ar exista asemenea neajunsuri şi dacă n-ar fi asemenea împrejurări şi dacă n-ar fi omul potrivnic, atunci poate că ar fi şi pentru mine mai comod şi mai liniştit traiul.
\r\n
Însă uităm că aceste neajunsuri deseori provin dinlăuntrul nostru, ca şi gîndurile rele. De unde locuiesc patimile, (de acolo) provin toate neajunsurile noastre, neînţelegerile, neplăcerile şi haosul. Însă dacă toate acestea îi mîntuiesc pe cei păcătoşi la Parousie atunci să ne ridicăm să ne pocăim, să ne smerim şi să fim supuşi.
\r\n
Din învăţăturile Cuviosului Ambrozie de la Optina
