Ce aţi ieşit să priviţi în pustie? Oare trestie clătinată de vânt?

2SfIoanBotezatorul\r\n

Multe pasaje din Sfânta Scriptură sunt foarte dificil de tâlcuit, însă Sfântul Ioan Gură de Aur ne lămureşte pe deplin în toate. Şi aici ca şi în multe alte locuri Hristos se adresează iudeilor ştiind gândurile lor. La nivelul de gândire de atunci al iudeilor, bărbăţia însemna să fii tare cu trupul şi considerau că mântuirea este ceea ce vedeau cu ochii, adică aşteptau un Mântuitor plin de putere şi de slavă omenească, nicicum nu se aşteptau la un Mântuitor smerit.

\r\n

\r\n

Astfel, cei smeriţi şi slabi cu trupul, gândeau ei a fi nişte oameni slabi de caracter, molateci, schimbători şi plângăreţi. De aceea îi întreabă Iisus, ştiind felul iudeilor de a gândi, de ce au mai bătut atâta drum, ce să vadă aici în pustie: „Trestie clătinată de vânt”?

\r\n

Adică un om uşuratic, molatic, schimbător şi plângăreţ? Şi vrând apoi să le corecteze modul eronat de gândire îi întreabă: „Dar ce aţi ieşit să vedeţi? Oare om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine scumpe şi petrec în desfătare sunt în casele regilor”.

\r\n

Adică cei molatici sunt cei ce petrec în desfătări şi dezmierdări şi nicidecum Ioan care petrecea în pustie cu animalele sălbatice şi dormea cu capul pe bolovani. Şi cu aceasta îi loveşte în gândire pe iudei: da, iată că bărbăţia nu înseamnă să fii mare cu trupul şi tare la războiul lumesc, ci se arată o formă nouă de bărbăţie şi un nou război: bărbăţia sufletească, care este o virtute, şi războiul cu patimile.

\r\n

Apare la orizont o nouă redută: sfinţenia; şi apar noi luptători care duc o luptă crâncenă cu duşmanul cel mai de temut al omului: omul însuşi. Cine nu ştie atâtea exemple în jurul nostru cu ditamai oamenii care nu se pot înfrâna în post de la o bucată de cârnaţ, sau de la împreunarea cu femeia? Sunt ei cu adevăraţi bărbaţi, oameni în toată firea târâţi de nişte patimi care nu le găseşti nici la copiii cei mici? Nu! Şi aici trebuie să ne deschidem ochii şi să înţelegem: bărbăţie nu înseamnă tăria muşchilor, ci o tărie de caracter într-o gândire matură, o gândire conştientă de lupta sufletului pentru mântuire.

\r\n

Astfel, îi găsim pe adevăraţii luptători în cei ce se luptă cu viaţa păcătoasă, cu păcatul, cu nedreptatea, cu minciuna. Prin Ioan avea să se deschidă această formă de luptă, de dăruire totală, de dedicaţie a vieţii doar lui Dumnezeu. Ioan Botezătorul era modelul bărbatului desăvârşit, acea dăruire totală care s-a lepădat de viaţa din lumea aceasta, lumea care se găseşte în noi înşine cu pofta trupului şi a ochilor, cu trufia vieţii.

\r\n

Astăzi se vede cu ochiul liber că adevărata moleşire este alta; adevărata moleşire este astăzi atunci când oamenii se lenevesc în a face ceva bun, când le plac desfătările şi dezmierdările, când se lenevesc chiar şi în a gândi sau se lenevesc în a fi atenţi la ceea ce li se spune; este o suprasaturaţie de lene, de moleşeală.

\r\n

Postul care îl arăta la prima vedere pe Ioan Botezătorul ca fiind un bărbat slab avea să dovedească că, dimpotrivă, el era un bărbat de o tărie deosebită, care făcea un lucru ce nu stă la îndemâna oricui. El lucra virtutea, iar postul pe care îl practica nu ducea nicidecum la moleşeală, ci la bărbăţie duhovnicească, lucrătoare şi plină de râvnă. El nu era nicidecum schimbător şi uşuratic, ci era ca o stâncă în mijlocul Iordanului, botezând neîncetat mulţimile ce veneau la el. Ioan Botezătorul – ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur – era ca un înger în trup, cel mai mare dintre prooroci care nu a mâncat pâine, nu a băut lapte, nici n-a mers la piaţă, ci a trăit într-o lepădare totală de lume. Un model care deşi pare cam înalt pentru noi este totuşi o ţintă către care trebuie să privim, să fim bărbaţi adevăraţi, aşa cum au fost toţi sfinţii, şi să trecem peste modul de viaţă uşuratic în care trăim astăzi.

\r\n\r\n

 Ierom. Ioan Buliga

\r\n

Sursa: http://www.cuvantul-ortodox.ro/

\r\n 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *