Chilia moldovenească „Sf. Ioan Teologul” (Cucuvino, Provata) de la Sfântul Munte Athos

În partea dinspre răsărit a Sfântului Munte Athos, pe teritoriul Mănăstirei Marea Lavră şi în regiunea numită Provata, pe un teren frumos, cale de un ceas de la malul mării, este situată această comunitate românească „Sf. Ioan Teologul”, care înfăţişează un Schit (Chinovial românesc). Istoricul vechi al acestui așezământ ne dă următoarele amănunte: „Înainte de despărțirea Bisericii de apus (1054), pe când Mănăstirea Latinească “Amalfinu” era în ființă, regiunea Provata aparținea acelei Mănăstiri, iar Chilia Sf. Ioan Teologul, zisă „Cucuvino”, era școală de Teologie care servea atât pentru călugării din Sf. Munte, cât și pentru cei de afară care veneau să frecventeze această şcoală renumită pe acele timpuri. După dezbinarea Bisericilor, cum am amintit mai sus, şi tocmai pe timpul prigonirilor de către împărații Bizantini Mihail şi Andronic Paleologii, din îndemnul patriarhilor Ion Becul şi Varlaam, aceştia venind cu putere asupra Sfîntului Munte cu scopul de a supune Mănăstirile credinţei lor shizmatice, călugării n-au cedat, opunându-se chiar cu riscul vieţii, deci multe Mănăstiri şi Schituri au fost devastate din această cauză şi cu deosebire mănăstirea “Amalfinu” (pe atunci Italienească) a fost arsă şi distrusă din temelii, iar călugării conviețuitori, o parte omorâți, iar o parte din ei surghiuniți prin diferite insule pustii. Astfel şi şcoala de teologie a fost desființată şi părăsită definitiv.

\r\n

Nu se ştie precis după câţi ani după aceasta, nişte români macedoneni din Thesalia, de pe coastele muntelui „Cucu-vino”, venind în Sf. Munte pentru a îmbrățișa viaţa monahală, a cumpărat această proprietate cu ruinele fostei şcoli şi au construit din nou o bisericuță şi câteva clădiri pentru adăpostul lor. Bisericii i-a fost pus ocrotitorul Sf. Ioan Theologul, pe care îl avusese şi şcoala, iar Chiliei i-au dat numele de „Cucu-vino”, în amintirea patriei lor natale.

\r\n

După un timp, trecându-se din viaţă acei călugări Thesalieni sau Cucu-vineni, şi ne mai având urmaşi, această chilie a ajuns în complectă ruină, fiind părăsită câteva decenii.

\r\n

\r\n

In Anul 1868, trei fraţi din Basarabia, au venit la Sf. Munte pentru închinare, anume: Stefan, Iordache şi Costache, din familie Sultani (zişi şi Voroticeni) şi cu un nepot al lor Theodor (Soroceanu). Deci, aceştia au vizitat mai întîi toate Mănăstirile şi Schiturile existente în Sf. Munte, unde au putut vedea o mulţime de Odoare Sfinte, şi multe lucruri de provenienţă românească, dăruite de Domnitorii noştri din acele timpuri, încântaţi de acestea, şi având marea dorinţă ca şi singuri să între în viaţa monahală şi să-şi petreacă restul vieţii în aceste locuri, cu propriile lor mijloace, au cumpărat de la Mănăstirea Lavra, ruinele fostei Chilii Cucu-vino cu întreaga proprietate, plătind în total suma de 15.000 Groşi în aur (cinci-spre-zece mii).

\r\n

phoca_thumb_l_44

\r\n

Ca prim stareţ şi conducător duhovnicesc a fost rânduit Monahul Dometian, Basarabean, cu metania de la Chilia românească (Xiropotamul) cu Biserica Adormirea Maicii Domnului. Curând, după un an de zile, acei trei fraţi Basarabeni şi cu nepotul lor au fost tunşi în cinul monahicesc, luând numele de: Ghervasie, Sava şi Calinic Schimonahii şi Teodosie monahul (Soroceanu). Menţionatul stareţ, părintele Dometian Cristea, a condus acest așezământ până la anul 1879, după care apoi s-a retras la linişte, (fiind înaintat în vârstă) şi a luat conducerea Părintele Calinic (Sultanu). Acesta, şi el acum fiind înaintat cu anii, şi văzînd inteligenţa şi aptitudinea tânărului monah Teodosie (Soroceanu), sa sârguit al ridica la treapta Preoţiei, şi apoi, intervenind la Mănăstirea pendinte Marea Lavră, i-au încredinţat conducerea acestui Lăcaş, în calitate de Stareţ la anul 1881, iar el s-a retras la liniște.

\r\n

Vechile clădiri, unde fusese oarecând şcoala, cât şi cele făcute de românii Thesalieni împreună cu Bisericuţa, erau în complectă ruină, pe care stareţii mai sus indicaţi, deşi le mai reparase, totuş era imposibil să mai reziste, trebuind a le construi toate din nou.

\r\n

Astfel, noul stareţ, Ieromonahul Theodosie Soroceanu, cu mijloacele proprii ale unchilor săi mai sus zişi şi cu ajutorul altor pioşi creştini şi compatrioţi, a rîdicat din temelie alte corpuri de case împreună cu Biserica, pe un teren ceva mai sus, dându-i același patron al Sf. Ioan Theologul, ce-l avea şi anterior. Mai târziu, pe la 1902, s-au mai construit şi alte clădiri, şi un corp mare de case cu patru etaje, având diferite încăperi şi camere atât pentru locuința monahilor conviețuitori (care pe atunci ajunsese la un număr de 30), cât și pentru primirea și găzduirea vizitatorilor și a pelerinilor, ce veneau în mare număr la Sf. Munte, pentru închinare.

\r\n

\r\n

Ca pământ cultivabil, are această comunitate o întindere de peste 30 hectare, pe care s-a cultivat măslini, vie, aluni și alți pomi fructiferi, cum și o frumoasă grădină de zarzavaturi. Comunitatea posedă și o “bibliotecă frumoasă”, cu un număr de peste 2000, volume cărți, o parte cumpărate, și o parte donate de Academia Română din București, cum și de către alți binevoitori compatrioți Români care au contribuit cu diferite cărți pentru înființarea acestei Biblioteci.

\r\n

Cele necesare pentru întreținerea personalului comunității se procură atât din produsele locale ale comunității, cât și din ajutoarele cititorilor și compatrioților noștri, frați creștini. Până în timpul războiului mondial (1916) Comunitatea primea o subvenție anuala de la Onar. Guvernul Român, în sumă de 5.000 cinci mii Lei, care i-au fost suprimată în anii de criză. Birul anual, ce-l plătește către Mănăstirea Dominantă Lavra, este de 5 lire otomane. Actul de cumpărare (Omologhia) prevede înscrierea a trei persoane și după moartea vreunuia din aceștia, se înlocuiește cu altul din personalul Comunității, astfel că Comunitatea este cu drept de moștenire veșnică. Întreaga viață a Comunității este bine organizată, după modul celorlalte Mănăstiri din Sf. Munte, iar Slujbele și Serviciul Divin să săvârșește în limba maternă românească, la care pe lângă Patriarhul Ecumenic, se pomenește și Sf. Sinod al României, precum și Familia Regală.

\r\n

Câteva explicații:\r\n(1.) Tot acești trei Frați (Sultani) Ghervasie, Sava și Calinic Shimonahii, sunt Primii Ctitori, fondatori ai Comunității vecine cu patronul Sf. Ioan Botezătorul, Chilia numită ”Catafighi” (Scăparea), care la cumpăratul și începutul clădirii ei au contribuit cu suma de: 2016 Lire Otomane (două mii șase-spre zece), iar primul stareț al acelui Lăcaș a fost rânduit Ieromonahul Theodorit Hodorogea, originar din Basarabia.\r\n(2.) Domnul Tache Ionescu, fost Ministru de Culte, a binevoit a oferi Comunității (Cucuvino) gratuit toate cărțile Bisericești cu litere noi (Latine).\r\n(3.) Domnii Miniștri de culte ai Onor. Guvernului Român, treptat au ajutat și susținut Comunitatea în toate interesele ei, iar în timpul Guvernului Sub Excelența Sa Domnul Sturdza, i s-a înființat o subvențiune de 5.000 Franci, (cinci mii) anual, și în timpul crizei sa redus la 2500 (două mii cinci-sute) franci, apoi, mai târziu s-a desființat.

\r\n

Încă din anul 1911, Comunitatea a obținut voie de la Onor. Guvernul Român și Sf. Mitropolie de Iași ca să înființeze un nou așezământ în localitatea de la Bucium (Vlădiceni), aproape de Iași, pentru ca să-i fie ca metoc de întreținere. La întemeierea acelui metoc a lucrat mult Vrednicul stareț Arhim. Theodosie, secundat de câțiva părinți și ucenici din sânul comunității. Cu fondurile proprii ale Comunității s-a cumpărat astfel proprietatea numită „Cozmoae” cu vie și pământ cultivabil, unde în scurt timp s-au construit câteva clădiri și o Bisericuță cu hramul Sf. Ioan Teologul, dândui-se numele de: Schitul Filial Sf. loan Teologul-metocul comunității fraților români Sf. Ioan Teologul, Cucuvino, Provata din Muntele Athos. Actele Noului Schit au fost deci legalizate de Onor. Guvernul Român și aprobate de Sf. Mitropolie a Moldovei din Iași, iar Părintele Theodosie, starețul respectiv al comunității a fost avansat la rangul de Arhimandrit de către Înaltul Prelat I.P.S. Mitropolit Pimen +\r\n\r\nDupă încetarea războiului mondial (1918), din cauza unei catastrofe întâmplate la Socola (în apropiere de Schit) cu arderea marelui depozit cu muniții explozibile de război, așezământul cu toate clădirile și întreaga gospodărie, împreună cu Bisericuța a ars din temelii, unde din nefericire a căzut victimă și mult regretatul stareţ Arhim. Theodosie Soroceanu. Nenorocirea, firește, a fost mare și pagubele considerabile pe care le-a încercat Comunitatea.

\r\n

După moartea tragică a Păr. Theodosie Soroceanu, conducerea Comunității i-a parvenit succesorului său Arhim. Epifanie Dumitrescu, care pe ruinele schitului distrus de foc, a început să refacă casele și apoi Biserica cu întreaga gospodărie. Cu oarecare mijloace proprii a comunității și cu ajutorul pioșilor creștini, iubitori de Biserică cum și cu despăgubirea acordata de Onor. Guvernul Român, în sumă de 450.000 Lei (patru sute cincizeci mii), după câțiva ani de muncă și activitate Păr. Arhim. Epifanie și cu alți părinți ai Comunității a izbutit să reclădească gospodăria metocului din temelie, și pe urmă a ridicat și o frumoasă Biserică pe un teren mai solid, dându-i același patron “Sf. Ioan Theologul”, care a fost Sfințită de însuși Î.P.S. Mitropolit Pimen al Moldovei, Protectorul acestei Comunități, la anul 1928.

\r\n

Încă de la început (1911) s-a mai cumpărat și o altă proprietate tot cu banii Comunității lângă satul Vlădiceni, și s-a plantat vie și diferiți pomi fructiferi etc. În ultimul timp reformându-se legile Sfântului Munte printr-un statut rectificat de parlamentul Elen, să interzică oricărui călugăr să absenteze în exterior, peste termenul de șase luni, iar dacă cineva ar încălca această dispoziție, își pierde dreptul de stabilire in Athos și nu i se permite astfel reîntoarcerea la Sf. Munte, fiind exclus din numărul locuitorilor.

\r\n

Cum S.S.P. Arhim. Epifanie, fiind ocupat cu economatul metocului, n-a putut a se prezinta la timp în Sf. Munte, după cum legile cereau, Autoritatea supremă Bisericească, conform art.132 al statutului Sfântului Munte, l-a destituit formal din rangul său de stareț în anul 1932. Astfel, conducerea Comunității i-a fost predată înlocuitorului său, anume Protosinghelului Varlaam Nemțanu, cu consimțământul soborului întreg al Comunității, la care a convenit și singur Păr. Epifanie, rămânând tot la zisul metoc al comunității de la Iași.

\r\n

Din cauza împrejurărilor timpului, conducerea acestei comunități a trecut în seama Păr. Varlaam, tocmai în epoca cea mai vitregă, când personalul a rămas foarte redus, ne mai permițându-se stabilirea în Sf. Munte a noilor candidați și ucenici. Astfel încât, pentru serviciul Bisericesc, cât și pentru administrația întregii gospodării, ne trebuie nouă să depunem o muncă colosală ca să putem înfrunta aceste greutăți. Totuși, mulțumită activității actualului stareț, care cu deplin caraj muncește pentru ridicarea prestigiului Comunității și îmbunătățirea ei, cu dreptul o putem spune, că din mila lui Dumnezeu, ne menținem la înălțime, și pe cât puterile ne permit, progresăm. Astfel, din inițiativa actualului stareț, s-a adus din depărtare o apă transportată prin tuburi de tuci, care servește atât pentru necesitățile casnice, cât și în special pentru grădina de zarzavaturi. Deasemenea s-au făcut și reparat unele clădiri în cuprinsul Comunității. Încă s-a desfundat și o bucată de teren, ca la zece pogoane pe care s-a cultivat vie și măslini etc. Precum și alte lucrări de seamă s-au întreprins pentru folosul comunității.

\r\n

Pentru ca să putem reprezenta bine comunitatea noastră românească în acest centru al ortodoxismului, alături de alte națiuni ortodoxe existente în Sfântul Munte, ne trebuie încă oameni demni de această chemare și dorim astfel o îmbunătățire cât mai apropiată a situației noastree în aceste locuri…

\r\n

Acesta este Istoricul Comunității Fraților Români cu patronul “Sf. Ioan Theologul”, Chilia Cucuvino, Provata, din Sf. Munte Athos.\r\nS-a cules din istoricul vechi al Comunității făcut la 1871, cum și din alte acte și manuscripte de valoare.\r\nSf. Munte Athos, Provata, Anul 1935, Luna Ianuarie 20.

\r\n

Pentru conformitate: Arhim. Varlaam

\r\n

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *