\r\n
Creștini fiind trebuie să dovedim prin fapte prezența lui Hristos in sufletul nostru. Cel mai adesea acest lucru nu prea transpare între ceștini și asta dovedește că nevoința noastră nu este una corectă și bine poziționată. Permanenta prezență a lui Dumnezeu în sufletul nostru se poate observa cu ușurința dacă este. Bătrânul Porfirie ne prezintă câteva sfaturi pe această temă:\r\nSă avem iubire, blândețe și pace.
\r\n
\r\n
Astfel îl ajutăm pe semenul nostru, atunci când este stăpânit de rău. Exemplul strălucește tainic, nu numai când celălalt este prezent, ci și când lipsește. Să ne luptăm să răspândim buna noastră dispoziție. Chiar și atunci când spunem cuvinte despre viața celuilalt, pe care n-o încuviințăm, el își dă seama și ne îndepărtăm de dânsul. În vreme ce dacă suntem milostivi și îl iertăm, îl influențăm chiar dacă nu ne vede.\r\n\r\nSă nu ne luăm la ceartă cu cei hulitori, potrivnici lui Dumnezeu, prigonitori ș.a. Răzvrătirea face rău. Să urâm cuvintele și răutatea lor, însă pe omul care le-a rostit să nu-l urâm, nici să ne răzvrătim împotriva lui. Să ne rugăm pentru el. Creștinul are dragoste și noblețe, și se poartă pe măsură.\r\n\r\nPrecum un ascet fără să-l vadă cineva, folosește întreaga lume, căci valul rugăciunii sale îl înrăurește pe celălalt, împărtășește lumii Duhul Sfânt, tot astfel și voi să vă răspândiți iubirea, fără să așteptați răsplată, cu iubire, răbdare, zâmbet…\r\n\r\nIubirea trebuie să fie sinceră. Și numai iubirea lui Dumnezeu este iubire sinceră. Persoanei care ne obosește și ne îngreuiază, iubirea trebuie să i se dăruiească în chip lin, fără ca celălalt să-și dea seama că ne străduim să-l iubim. Și să nu ne manifestăm mult în afară, că atunci îl facem să se împotrivească. Tăcerea mîntuiește din toate relele. Înfrânarea limbii este mare lucru! În chip tainic, tăcerea iradiază către aproapele. Să vă povestesc o întâmplare.\r\n\r\nO monahie, care ținea mult la rânduială, a spus Bătrânului ei:\r\n\r\n-Cutare soră ne tulbură mănăstirea cu greutățiile și felul ei de a fi. N-o putem răbda.\r\n\r\nȘi Bătrânul a răspuns:\r\n\r\n-Tu ești mai rea decât ea!\r\n\r\nLa început, monahia s-a mirat și s-a împotrivit, dar după lămuririle Bătrânului a înțeles și a fost foarte mulțumită. Adică, Bătrânul i-a zis:\r\n\r\n-În vreme ce pe ea o stăpânește duhul cel rău și se poartă urât, acela te stăpânește și pe tine, care chipurile ești într-o stare mai bună, și-și bate joc d amândouă. Sora aceea ajunge în acea stare fără să vrea,dar și tu, prin împotrivirea ta și prin lipsa iubirii, faci același lucru.\r\n\r\nAstfel că nici pe ea nu o folosești, iar pe tine te vatămi.\r\n\r\n
\r\n
„Ne vorbește Părintele Porfirie” – Editura Egumenița 2008
\r\n
Sursa: http://www.catehetica.ro/