CUM ESTE CU NOI DUMNEZEU?

“Cu cat ne apropiem mai mult de Craciun, auzim tot mai multe cantari si citiri dedicate acestei sarbatori. Mai demult, evreii considerau ca cea mai de pret in viata este nasterea de prunci, din cauza ca asteptau nasterea Mantuitorului. Astazi am auzit genealogia omeneasca a lui Iisus Hristos. Urmarind-o, ne-am putut da seama ca acolo erau nu doar oameni drepti, ci si pacatosi si desfranate.

El a venit sa mantuiasca pe cei pacatosi. Nasterea din parinti pacatosi nu anuleaza posibilitatea dobandirii Imparatiei lui Dumnezeu. Uneori oameni veniti pe lume din pacatul desfranarii au devenit sfinti. Un astfel de om primeste mai mare rasplata decat cel nascut din parinti evlaviosi, pentru ca a trebuit sa lupte mai mult. Sfintii Parinti au trait si pana la Nasterea lui Hristos. Majoritatea dintre ei sunt enumerati in genealogia Lui.

Hristos S-a nascut in Bethleem […] si ingerii cantau:

Slava intru cei de Sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire.

Aceste cuvinte ale sfintilor ingeri le vom lua spre zidire.

Trebuie sa stim ca omul este obligat sa respecte pacea sub trei aspecte.

Primul este pacea cu Dumnezeu, prin pazirea poruncilor si implinirea voii Lui. Facand astfel, omul dobandeste sim­tamantul pacii interioare, al linistii si al increderii. In caz contrar, viata pare lipsita de scop, goala, fara sens. Pacatuind, omul incalca voia lui Dumnezeu si pierde aceasta pace, dar prin pocainta o poate redobandi.

Al doilea aspect este pacea cu oamenii, cu cei din jur. Pa­cea in relatia ta cu ceilalti trebuie sa fie luminata de intelep­ciune: sa nu te certi pentru cele pamantesti, sa cedezi cand nu e vorba de a incalca legea lui Dumnezeu, dar intotdeauna trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oa­meni. Cand Sfantul Serafim de Sarov a fost intrebat cum se poate pastra o astfel de pace, a raspuns ca in aspiratia lor de a o dobandi multi s-au pierdut, pentru ca adeseori aceasta pace devenea ingaduinta omeneasca ce favoriza voia ome­neasca pacatoasa.

Adeseori incheie intre ei pace si talharii; desfranatii tra­iesc in pace; si alti pacatosi incheie diferite intelegeri intre ei. Aceasta este pacea nedurabila a pacatului. Pacea adeva­rata nu trebuie sa incalce voia lui Dumnezeu.

Al treilea aspect este pacea cu sine insusi, adica pacea propriei constiinte. Cel mai important rol in acest caz il are viata curata dupa Sfanta Evanghelie. Impaca-te cu dusmanul [pârâşul, n.n.] tau cat timp esti cu el pe cale. „Dusmanul” reprezinta ta constiinta ta, calea reprezinta viata ta. Calea duce spre vesnicie, unde nu exista pocainta. Constiinta este glasul lui Dumnezeu in inima omului. Pacatele deformeaza glasul constiintei“.