Cum pot scapa de rusine ca sa ma spovedesc?

Sunt persoane care refuza sa mearga la spovedanie, invocand rusinea. Altele ajung, dar nu-si marturisesc toate pacatele, desi sunt constiente de ele, tot din cauza rusinii. In toate acestea se arata lucrarea diavolului, care ne ia rusinea atunci cand pacatuim, si o aduce in fata noastra atunci cand mergem la marturisire pentru a avea parte de o spovedanie incompleta.

Menirea noastra nu este aceea de a acoperi rusinea, ci de a o infrunta. Daca rusinea ne descopera ca fiinta noastra a fost ranita de patimi, datoria noastra este sa cautam vindecarea. A trai fara a lua masura atunci cand rusinea apare, poate duce si la deznadejde, la credinta ca nu mai exista salvare pentru caderea prezenta. Sau se poate intampla ca ea sa dispara dupa o vreme petrecuta in vecinatatea ei si asta din cauza iubirii pacatului si nu a faptului ca ne-am ridicat mai presus de patimi.

Ori de cate ori apare rusinea atunci cand dorim sa mergem la spovedanie sau cand ne spovedim trebuie sa avem in vedere ca viata crestina nu este alcatuita doar din victorii, ca exista si infrangeri, caderi in pacate. Trebuie sa intelegem ca nu intotdeauna reusim sa implinim sfaturile Mantuitorului si ale Sfintilor Parinti. A nu cadea este propriu ingerilor, spunea Sfantul Ignatie Briancianinov. Oamenilor le este propriu sa cada si sa se ridice; insa a cadea si a ramane in cadere este propriu numai diavolilor. Iata de ce suntem datori sa lepadam rusinea dinaintea spovedaniei.

Parintele Savatie Bastovoi spunea ca rusinea care apare la spovedanie e doar o lovitura pe care e si firesc ca orice lupta sa o presupuna. Dar inca nu este infrangere. Infrangerea este atunci cand noi incepem sa fugim nu doar de preot, ci chiar si de Hristos, cand ajungi sa crezi ca nu doar preotul nu te mai poate intelege, ci pana si Hristos, pana si El nu te mai poate ierta. Si pentru a scapa de ea, parintele Savatie marturiseste ca trebuie sa avem in vedere acest lucru: Cununa sta pe un loc mai inalt decat noi si inchipuie-ti ca nu avem nimic pe care sa calcam pentru a o ajunge: nici scaun, nici vreo piatra sau buturuga. Tot ce avem la indemana nu e decat pacatul nostru, pe care trebuie sa calcam, ca pe o scara, ca pe un loc inalt si sa ajungem pana la cununa.

Adrian Cocosila

sursa: www.crestinortodox.ro

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *